Mircea Călin - personalitate didactică şi ştiinţifică moineşteană
- autoarea acestui articol este doamna profesoară Maria-Cristina Condrea, Şcoala cu Clasele I-VIII „George Enescu“ Moineşti, jud.Bacău
Ne-am propus să evocăm personalitatea profesorului Mircea Călin,
titularul catedrei de chimie a Liceului Teoretic „Spiru Haret” Moineşti până în anul 1997, om de o rară
sensibilitate şi o înaltă pregătire profesională, din spiritul căruia s-au
împărtăşit numeroase generaţii de tineri care l-au îndrăgit şi ascultat cu
veneraţie.

La 1 septembrie 1959 este numit profesor la Şcoala Medie Mixtă
Comăneşti, de unde se transferă, pe 20 octombrie în acelaşi an, la Şcoala Medie
Mixtă Moineşti. În august 1964 devine profesor definitiv, iar din 15 septembrie
este transferat la Şcoala Profesională de Petrol Moineşti, unde este numit
director adjunct. În august 1967 se transferă, la cerere, la Liceul Mixt
Moineşti, unde şi-a desfăşurat activitatea didactică şi de cercetare până la
vârsta pensionării, în 1997.
Aşa cum unii oameni intuiesc cuvântul de sub
cuvânt, cum alţii desluşesc tonuri şi nuanţe
nebănuite în spectrul culorilor, iar alţii simt fiorul sunetelor în
variate game, profesorul nostru radiografia sinestezic substanţele.
Posesor al unei ample şi variate informaţii ştiinţifice,
dobândită şi prin lecturi din domeniul fizicii, biologiei, dar şi literaturii,
istoriei, limbii franceze, avea plăcerea transmiterii ştiinţei sale într-un mod
cuceritor, molipsindu-te de curiozitatea iscoditoare cu care provoca discuţii. Am
descoperit, mai târziu, un cercetător riguros, pasionat, un om altruist, carismatic,
laturi ce-i întregeau personalitatea complexă. De la dumnealui am deprins
meşteşugul informaţiei, fiind un om superior în adevăratul înţeles al cuvântului, fără orgolii şi mândrii
exagerate, de o modestie firească, calităţi care întreţineau, în jurul său
simpatie şi respect.
Hotărârea şi perseverenţa i-au fost atât de cunoscute şi
apreciate, şi neastâmpărul şi neliniştea creatoare, care l-au însoţit tot timpul vieţii. Munca în bibliotecă
şi în laboratorul amenajat prin preocuparea-i personală, a lăsat prea puţin loc
tihnei vieţii de cămin.
Recunoscut ca un ilustru profesor din judeţul Bacău, i s-au
acordat numeroase diplome şi distincţii, culminând cu diploma de excelenţă
„MAGNA CUM LAUDE ” acordată în februarie 2001 de către Inspectoratul Şcolar
Judeţean Bacău. Ministerul Educaţiei şi Învăţământului i-a acordat prin ordinul
nr. 5616/1985 titlul de „Profesor Evidenţiat” pentru rezultate deosebite în activitatea
didactică şi de cercetare.
În anul 1974 domnul profesor a înregistrat la
OSIM o propunere de invenţie, cu titlul: ,,Procedeu de electroliză a clorurii
de natriu în soluţie apoasă cu catod de mercur” , destinată Combinatului Chimic
Borzeşti, dar şi o alta, destinată Ministerului
ForţelorArmate, cu titlul „ Motor cu reacţie”.
A participat la numeroase simpozioane şi
consfătuiri naţionale ( Creativitate şi eficienţă
în învăţământ – 27 iunie 1983, Ploieşti) , precum şi la sesiuni judeţene de
referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor, făcând parte din Biroul
secţiei, fie ca preşedinte, fie ca membru, susţinând lucrări ştiinţifice fiind
coordonator de comunicări tehnico-ştiinţifice ale elevilor.
Se numără şi printre autorii de mijloace de
învăţământ necesare procesului instructiv – educativ, astfel în 1983 realizează
produsul ,, Celula de electroliză a
clorurii de natriu cu catod de mercur şi dezamalgamare simultană ”. În revista „Rolul şi locul educatorului în procesul de modernizare
a învăţământului” a publicat un interesant studiu referitor la sistemul
periodic intitulat: „Probleme ale predării sistemului periodic al elementelor”.
Revista Magazin din 2 mai 2007, nr. 18| 1592 îi publică la rubrica „Idei la
dispoziţia dumneavoastră”, articolul ,,Economie şi energie de timp la
prepararea alimentelor. Camera termos”. Neîntârziat aveau să apară scrisori de
felicitare de la numeroşi adepţi ai acestei remarcabile idei.
Este recunoscut faptul că prestigiul cultural
al unui oraş îl aduc intelectualii de valoa re, contribuţia profesorilor la configurarea personalităţii fiind întotdeauna
decisivă. Indiferent de treapta de învăţământ în care îşi desfăşoară
activitatea, profesorii asigură informaţia ştiinţifică de bază, descoperă şi
stimulează talente, implicându-se în procesul anevoios şi complex de formare a caracterelor.
Iată de ce în rândul acestor
personalităţi didactice se află profesorul Mircea Călin, cu care oraşul
Moineşti se mândreşte.
Cei care i-au stat în preajmă au avut mereu
avantajul prezenţei a unui mare specialist îndrăgostit de lucrările
experimentale, şi de aceea neegalat în acest sens. Profesorul Mircea Călin a iubit viaţa cu toate asperităţile şi a risipit-o, în
sensul bun al cuvântului, cu o nemaipomenită generozitate.
Toţi care l-am cunoscut şi apreciat, îi păstrăm neştearsă amintire de aceea şi
cuvintele noastre de astăzi se doresc un
pios omagiu, o fărâmă de recunoştinţă pentru cel care a fost un fondator de şcoală, un cercetător neobosit
profesorul şi directorul Mircea Călin.
(sursa fragment şi imagine : ,, Dascăli memorabili'' - O carte a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Bacău, 2011)