„Tîrgul e în plin proces de întinerire. Mai exact, procesul se desfăşoară independent de trunchiul bătrîn al Moineştilor, la marginea lui, ca un bulb nou şi tînăr. Un mare şi modern cartier muncitoresc s-a ridicat pe tăpşanul găzăriilor din Lucăceştiul de odinioară. L-am vizitat. Zeci de blocuri în cîteva etaje, despărţite prin alei asfaltate, ocupă un vast teren, pe care, mi se spune, se aflau bordeiele păcurarilor şi, pînă mai acum un deceniu şi ceva, „cazărmile“ lucrătorilor din schelă —un fel de şoproane de scîndură, unde sălăşluiau, in încăperi comune, claie peste grămadă, zeci de suflete.
Club, bibliotecă, sală de spectacol, dispensar, teren sportiv, ştrand, magazine de tot felul la stradă, grădiniţă de copii — au astăzi la dispoziţie muncitorii petrolişti din localitate. Apartamente confortabile, radio, glastre cu flori la ferestre. Dintr-un balcon cuprind cu privirea tabloul arhitectural al noului oraş. Se mai construieşte. Jos, pe alee, mame işi plimbă pruncii in cărucioare. Mai încolo, fete şi băieţi în şort — brigadieri tineri — dialoghează o partidă de volei. Băieţii, cei nefamilişti, găzduiesc într-un bloc al lor.”
„Pînă acum cîțiva ani, aici era loc viran, presărat ici colo cu bordeie și barăci. Acum, iată un nou oraş: Lucăceşti.”
Din reportajul scris de F. Brunea-Fox în Flacăra Moineștiului din 1958.
sursa Arcanum
