04 iunie 2026

Spitalul din Moinești - 1973

 



sursa Arcanum


Imagine cu spitalul din Moinești aflat în construcție, în anul 1973, apărută în ziarul Steagul Roșu. Detalii despre construcția spitalului sunt postate în următorul link:

https://www.facebook.com/groups/1388966862441540/posts/1590614475610110/

În preajma examenelor

 „La şcoala din comuna Ardeoani, raionul Moineşti, unde sînt învăţătoare, părinții multor copii vin la sfatul învăţătorilor şi se interesează cum învață copiii lor și ce obligații au ei față de şcoală. Aceşti părinți organizează în mod plăcut şi cu rost timpul liber al copiilor lor, împăcînd în acelaşi timp învăţătura cu joaca şi ajutorul în gospodărie.


Maria Munteanu, de exemplu, de fiecare dată cînd mă întîlnesc cu ea, mă întreabă: „Cum mai învață fata mea, tovarăşă învăţătoare, eşti mulţumită de ea, e cuminte?"

Tot aşa de grijulie e şi Virginia Bujor. Ea vine la şcoală, se interesează de notele copilului ei şi cîteodată mă roagă să asiste la lecţii. Zilele trecute au venit la mine Lina Petcu și Eleonora Sărăcuțu şi m-au întrebat cum să-şi ajute copiii acum, cînd sînt atît de preocupați de pregătirea examenelor. Ele mi-au ascultat sfaturile.

Copiii lor vin acum la şcoală mai bine pregătiţi şi au devenit disciplinaţi.

Mai sînt însă în sat şi părinți care cred că dacă şi-au dat copilul la şcoală şi-au făcut datoria. Ei socotesc că numai învăţătorul singur e obligat să răspundă de educația copilului. A. D., de cîte ori îi spun că băiatul ei nu învață, îmi răspunde cu nepăsare: „Dacă o vrea, o învăța... Învață-l, că d-aia ți l-am dat la şcoală".

Nimeni nu spune că prima datorie nu este a învăţătorului; dar dacă acasă, în familie, copilul nu are condiții de învăţătură, dacă nu e controlat, atunci toată munca noastră din orele de şcoală nu va da rezultate bune. Dacă elevul este trimis cu vitele la păscut şi pe la şcoală nu vine decît din cînd în cînd, dacă nu are un colţişor al lui liniştit unde să-şi facă temele, el va învăţa pe apucate şi nu-şi va însuşi niciodată cum trebuie materia. C. B. şi E.T., deşi sînt copii inteligenți, vioi, au rămas codaşi la învăţătură, tocmai pentru că mamele lor nu se ocupă cum trebuie de ei.

Toți părinţii ar trebui să înțeleagă mai ales acum, în preajma examenelor, cîtă nevoie au copiii de o viață organizată, liniştită, de mult timp liber pentru a-şi însuşi temeinic cunoştinţele care le vor fi de folos toată viața.

ANA CUCU
învățătoare la Şcoala de 7 ani din comuna Ardeoani, raionul Moineşti”





Ziarul Săteanca -1955 (sursa Arcanum)

26 mai 2026

O bibliotecă sătească

 

„Biblioteca şcolară şi sătească din Scorţeni-Bacău este una dintre cele mai vechi din judeţul Bacău.

Ea a luat fiinţă in anul 1897, adică în urmă cu nouă decenii. Întemeietorul ei este Theodor Demetrescu, al treilea invăţător şi „diriginte“ (adică director) al şcolii scorţene, de la înfiinţarea în Pustiana (1860) şi mutarea ei in Scorţeni (1865).

O condică de procese-verbale de inspecţie, aflată in Arhivele Statului — Filiala Bacău (fondul Şcoala Rurală — Scorţeni) este singura sursă de informaţie pentru Theodor Demetrescu.

La 8 februarie, 1894, apoi la 4 noiembrie 1894, revizorul şcolar Toma C. Tabul notează mai întîi prezenţa elevilor : 40 in cl. I, 13 in cl. a Il-a, 3 in cl. a IlI-a, 4 in cl. a IV-a, 2 in cl. a V-a şi 1 in cl. a Vl-a, total 62, in februarie. În noiembrie sint prezenţi numai 50 de elevi. Revizorul mărturiseşte impresia excelentă pe care i-a făcut-o şcoala, ca „ispravă pedagogică“ şi constată că trebuie un al doilea invăţător şi un local propriu, deoarece localul existent, deşi era incăpător, adăpostea şi primăria.

Procesul-verbal din 11 martie 1896 afirmă ca directorul şi invăţătorul Theodor Demetrescu „face onoare corpului didactic si nu avea lemne de incălzit suficiente“. De aceea si şcolarii frecvenţi sint numai 43.

La 4 octombrie 1896, acelaşi revizor şcolar apreciază că „Dl. Theodor Demetrescu are vocaţiune şi pasiune pentru cariera didactică“. „...Faţă cu timpul şi cu mijloacele de invăţămint de care dispune invăţătorul“, se spune in procesul-verbal din 4 iunie 1897, se constată „progrese mari“, căci „invăţătorul titular al şcolii are vocaţiune pentru cariera ce şi-a ales“. Procesul-verbal din 23 februarie 1898, incheiat de acelaşi revizor şcolar, menţionează şi prezenţa unui al doilea invăţător, suplinitoarea Henrieta Pravetz iar la observaţii generale afirmă că „şcoala este bine condusă şi cu demnitate in persoana d-lui invăţător diriginte Th. Demetrescu“.N

Biblioteca infiinţată de Theodor Demetrescu avea 344 de volume.

Îmbogăţirea şi activitatea ei preocupă şi pe invăţătorii care au urmat intemeietorului său, I. Ercuţă din Cerdac—Bacău (1902), Grigore Tabacaru (1906—1907) şi Constantin Popovici. Grigore Tabacaru a transformat felul de a imprumuta cărţi copiilor intr-un adevărat cerc de lectură sătească.

În timpul lui Dimitrie Mareş (1921— 1949), biblioteca şcolii avea singură 261 de volume, iar biblioteca pentru săteni avea 430 de volume (in 1933).

În anul 1942, biblioteca pentru săteni avea 500 de volume.

In anii noştri de la 2480 de volume in 1965, in bibliotecile şcolare ale comunei, se ajunge la 8042 de volume, in 1984.

 Cedric N. MAGIRESCU”

 Almanah Ateneu 1988 (sursa Arcanum)

 

24 mai 2026

Restaurantul Perla

 












„Restaurantul „Perla“ din oraşul Moineşti este frecventat zilnic de sute de consumatori. Marea majoritate a cumpărătorilor au de spus numai cuvinte de laudă la adresa lucrătorilor de la această unitate comercială, care se străduiesc şi reuşesc, în bună măsură, să deservească clientela în condițiuni ireproşabile. Mărturie în această privinţă ne stau sortimentele variate de preparate culinare, băuturile pe ales, atitudinea civilizată şl plină de solicitudine a lucrătorilor Nicolae Dascălu, Mircea Ciumeti, Viorica Panțîru, care pun în centrul preocupărilor deservirea exemplară a consumatorilor.

La asemenea atribute ale restaurantului din Moineşti merită să mai adăugăm curăţenia şi ordinea care predomină, ambianța plăcută a unităţii, întregită de spiritul gospodăresc şl hărnicia responsabilului Gheorghe Botezatu, care prin activitatea ce o desfăşoară reuşeşte să dea o continuă strălucire „Perlei“ din oraşul petroliştilor.”
Articol din „Steagul Roșu” – 1968 (sursa Arcanum)
Fotografie îmbunătățită cu AI.

Alte detalii și imagini despre restaurantul „Perla” pot fi găsite în următoarele linkuri:

23 mai 2026

1964

 



Macarale, râd în Soare aurii, macarale....”

Unde credeți că era situată macaraua?
Recunoaște cineva zona după relieful din fundal?
Flacăra Moineștiului 1964 - sursa Arcanum
Imagine îmbunătățită cu AI.

Lucăcești 1968

 


Chiar dacă ne place să ne amintim partea frumoasă, existau și excepții.

Steagul Roșu -1968
sursa Arcanum
foto îmbunătățită cu AI