Comuna Solonț, Bacău (cca. anii 1900).

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Solon%C8%9B,_Bac%C4%83u

Sursa: Delcampe

Sfinţirea monumentului eroilor şi redeschiderea bisericii din Tazlău – Lucăceşti (judeţul Bacău )

 „Comănești-Bacău, 1 August

Duminică 30 Iulie a. c. în satul Tazlău-Lucăceşti din regiunea Tazlăului Sărat s’a făcut slujba pentru redeschiderea bisericii Maicii Domnului precum şi s’a sfinţit monum entul eroilor căzuţi în räsboiul actual şi cel din 1916— 18. Slujba a fost oficiată de P.C. s.s. pt. Ic. Ion Matei, protoiereu de Tg. Oona, pr. Ion Crăciun, paroh şi diacon I. Tocilă, răspunsurile fiind date de corul pentru propagandă de pe lângă căminul cultural „N. D. G hika-Comăneşti” condus de d. D. Barcan. Predica zilei a fost ţinută de s. a pr. protoereu Matei. După serviciul religios, soborul de preoţi, corul şi mulţimea de credincioşi au mers în curtea bisericii unde s’a făcut sfinţirea monum entului eroilor. După săvârşirea acestui act, s. s. Pr. Crăciun paroh, face o dare de seamă asupra lucrării înfăptuite pentru repararea interiorului bisericii şi construirea monumentului, scoţând în evidenţă fapta donatorilor, enumărând. printre primii donatori pe d. inginer I. Stoian, şeful exploatării schelei petrolifere a soc. „Moldonaphta”, din localitate şi pe d. Gheorghe Dimitriu preşedintele şi conducătorul cooperativei „Pietrosul” din Lucăceşti. După ce a dat citire listei donatorilor, a arătat greutăţile întâmpinate şi concursul dat de epitropii şi consiliul parohial al acestei parohii. C. S. pr. protoereu Matei, după ce aduce binecuvântarea I. P S. Episcop al Romanului pentru această operă înfăptuită, mulţumeşte s. s. pr. paroh, donatorilor precum şi epitropilor şi consiliului parohial. Întreaga asistenţă a luat parte la masa comună pregătită de consiliul parohial. Cu această ocazie, a vorbit pr. protoereu, pr. I. Crăciun, d. Gh. Dimitriu şi d. I. Finică. Corul a intonat mai multe bucăţi religioase şi patriotice. Normalistul Catana I. a recitat o poezie în amintirea eroilor noştri. La urmă a avut loc o manifestaţie pentru M. S. Regele Mihai I, d. Mareşal Antomescu şi armata română. La această solemnitate a luat parte şi un grup de ofiţeri şi subofiţeri dintr’o unitate germană aflătoare în localitate.”

Universul 1944, sursa Arcanum

Despre care biserică credeți că este vorba în articol? Biserica din Lucăcești sat are hramul „Sfinții Voievozi”.

Sondă Moinești

 

Datare 1902, Editura Librăriei Isac Gartenberg, Moinești

sursa: https://imagoromaniae.ro/produs/moinesti-sonda/

Evacuat la Bacău

 „Târgul Moineşti, locul de naştere al adolescenţei mele, se scaldă într-un verde puternic şi încântător de jur împrejur. Aflat la poalele răsăritene ale Carpaților, era împrăştiat asemenea unui covor cenuşiu, fără margini definite, cu case lipite una de alta, ca un zid comun, acoperit cu tablă maronie şi cenuşie, aşezate pe cele două părţi ale drumului pietruit, cu margini asemănătoare unui trotuar. Fiecare casă prezenta în față prăvălia şi înapoia ei, asemănător unui tren, se înşiruiau camere întunecoase, terminându-se cu o bucătărie și o terasă. Ea dădea în ţarină până la dealurile împădurite şi întinse până la orizont. Această vedere pastorală ascundea un mozaic de vieți familiale cu necazuri, bucurii şi un complex de relaţii strânse între ele.

În una din aceste case era o prăvălie de ceasornice în faţă; în vitrină era desenată o pereche de ochelari colorați. Aici, în această casă mi-am petrecut anii copilăriei şi începutul adolescenței, până la vârsta de 14 ani.

Viața târgului se învârtea în jurul unicei străzi care reglementa mişcarea locuitorilor, în majoritate evrei. De-a lungul ei se desfăşura viața comercială, care devenea mai activă şi mai variată în zilele de târg. Atunci se putea vedea o mulţi-me de ţărani în căruțele lor încărcate cu roadele muncii, produse agricole de tot felul, care după târguială, convingere, compromisuri şi nu puțină înşelăciune, treceau în mâinile negustorului din Moineşti; în schimb duceau acasă în satele lor produse trebuincioase diferite, în parte necesare, în parte nu mică lucruri de prisos, urmare a capacităţii negustorilor de a convinge.

Ca orice orășel evreiesc din România, locuitorii (evrei) Moineştiului erau tradiţionalişti, păstrători ai poruncilor de bază ale iudaismului, însă fără exagerări şi cu dorinţa de a primi ceea ce îți oferă lumea cea mare: îmbrăcăminte modernă, folosirea din ce în ce mai frecventă a limbii române, interesul pentru literatura universală, inclusiv pentru scriitorii români (Liviu Rebreanu, Caragiale, mai ales nuvela "O făclie de Paşti" şi alţii), frecventarea sălii unice şi modeste de cinema "Select" unde rulau filme numai în zilele de sâmbătă şi duminică; grija părinţilor noştri pentru educația formală şi sistematizată. În Moineşti era o şcoală primară a Comunităţii evreieşti, unde am învăţat după programul de învăţământ al Ministerului Educației Naţionale şi în plus învăţătura biblică şi ebraică după masă. După ce am terminat învăţământul primar, ca urmare a faptului că nu exista liceu în oraş, am fost obligaţi, câțiva elevi, ai căror părinţi erau interesaţi pentru continuarea învăţăturii, să primim lecții particulare de la Naş Litman, unul din puţinii inşi absolvenţi ai liceului şi să plecăm la Bacău de două ori pe an în lunile februarie și iunie - pentru a ne prezenta la examene, la Liceul Ferdinand I, ca elevi externi. Eu am locuit în gazdă în perioada aceasta la familia Avram, la care mă voi referi în rândurile de mai jos, pentru alte motive.

Evreii din Moineşti au subliniat cu mândrie deosebită faptul că 30 de familii din oraşul lor au emigrat în Eret Israel în 1882, au întemeiat moşavaua Roş Pina, una din primele moşavoturi create în perioada primei alia. Acest fapt, sau aderarea specială a tatălui meu, Shlomo Natansohn, la ideea sionistă, precum şi activitatea sa intensă, inclusiv conducerea acţiunilor în favoarea lui Keren Kayemet Le'lsrael, au imprimat pecetea şi au creat atmosfera sionistă specială care domina în târg: mişcarea tineretului haluțian, acțiune culturală intensă, învăţarea limbii ebraice în şcoala Comunității, predată de către un profesor adus special din Basarabia (care m-a învăţat pe mine şi pe sora mea în mod particular) şi "picurarea" continuă a alialei câtorva tineri în Ereţ Israel în acea epocă. În această atmosferă, care includea continuarea tradiției şi a reînoirii, am petrecut anii copilăriei şi începutul adolescenţei. Această viață, care fără îndoială a pus bazele personalității mele, a luat sfârşit brusc în vara lui 1941. În iulie 1941, mai puțin de o lună după izbucnirea războiului împotriva Uniunii Sovietice, la care România a luat parte ca membră a pactului cu Germania nazistă, s-a ordonat evacuarea Comunității evreieşti din Moineşti. În decurs de câteva zile s-au distrus viețile a aproape 500 de familii evreieşti, care au fost silite să lase în urma lor case, avere şi în special un mod de viață complex, înrădăcinat adânc în peisajul înconjurător, relații sociale stabilite de comunitatea străbună înconjurată de populaţia sătească, care, deşi era sursa principală de existență, era şi sursă de duşmănie şi persecuție antisemită. Viaţa fiecărei familii şi averea ei s-au strâns într-o căruță țărănească trasă de doi boi, care urma să-i ducă spre un viitor necunoscut, în capitala județului Bacău.”

Amintirile lui Efraim Natansohn din cartea „Noi copiii străzii Leca", scrisă de Iulius Iancu.

Preot din Moinești

 

Pe site-ul Delcampe am găsit mai demult o fotografie a unui preot realizată de atelierul fotografic „Strulescu” din Moinești. Îl recunoaște cineva ?

Știri din Moinești din Ziarul Universul -1929

 Știri din Moinești din Ziarul Universul -1929

„URMELE BEŢIEI. - Gheorghe T. din Poduri fiind in stare de ebrietate şi vroind să urce scările dela etajul I ale hotelului ,.La Rai“, a căzut lovindu-se foarte grav. A fost transportat la spitalul judeţean din localitate.

SPORTIVE.— Pe terenul sportiv a fost un match de foot-ball între echipele Măgura-Moineşti şi Cireşoaia-Tg.-Ocna. Rezultatul 5 :0 pentru Măgura-Moineşti.”

sursa Arcanum

Unde o fi fost hotelul „La Rai” În Moinești? Avea și etaj.

Telegraful de la Moinești la 1854

 „Din câmpia Basarabiei

În presa străină au apărut informații despre întărirea stăpânirii rusești în Basarabia, după ce, prin Tratatul de la Paris, turcii au recunoscut din nou drepturile Moldovei asupra unei părți din acest teritoriu.

Moldova și Țara Românească sunt legate prin limbă, origine și tradiții; ele formează același popor, chiar dacă au fost despărțite prin hotare politice și prin diferite stăpâniri.

În acest context, se semnalează desființarea stațiunii telegrafice din zona Moinești, fapt care a provocat nemulțumire în rândul locuitorilor și negustorilor. Orașul, important prin poziția sa și prin activitatea comercială, avea nevoie de legături rapide de comunicație.

Localnicii susțin că desființarea s-a făcut fără un motiv temeinic și că ar fi existat intervenții din partea rușilor. Prin această măsură, comerțul este afectat, informațiile circulă mai greu, iar administrația este îngreunată.

Se amintește și o sumă importantă de bani (30.000), despre care se spune că ar fi fost alocată pentru lucrări legate de transport și comunicații, în contextul unor măsuri ce par să urmărească consolidarea influenței rusești în regiune.

Partea a IIa – Mișcări de trupe și pregătiri militare

Se relatează despre concentrări de trupe în apropierea graniței cu Ardealul (Transilvania). Se vorbește despre aproximativ 2.000 de dragoni ruși și despre pregătiri pentru aducerea armelor și a altor efective militare, în total până la 30.000 de oameni.

Călători veniți din Iași afirmă că se fac pregătiri pentru transporturi de arme și muniții. Se menționează mișcări de trupe în zona Prutului și a Nistrului, precum și deschiderea unor puncte strategice în jurul Ismailului.

În anumite locuri, trecerile peste râuri sunt restricționate, iar rușii ar încerca să controleze circulația. Sunt indicate efective de 5.000 de oameni într-o zonă, 10.000 în alta (Lipceni, Reni), precum și depozite și magazii militare pregătite pentru eventuale operațiuni.

Se observă întărirea pozițiilor și a cetăților, precum și organizarea transporturilor armatei spre Moldova și Basarabia. Toate aceste informații sugerează o amplă mobilizare militară și o consolidare a dispozitivului rusesc în regiune.”

Pentru că articolul este mai greu de citit, fiind scris în limbajul și ortografia de la 1854, am apelat la ChatGPT pentru a-l reda într-o formă modernizată, în româna de astăzi.

Textul a apărut în ziarul Telegraful Român, în anul 1854.

Pentru cei care știu alfabetul chirilic și vor să îl transcrie exact cum apare în original, postez și fotografia paginii cu articolul. Dacă există diferențe între ce e scris de ChatGPT și articol vă rugăm să ne spuneți.

sursa articol Arcanum

Prima parte în care este despre Moinești, o postez așa cum a transcris-o ChatGPT:

„Din câmpia Beserabiei.

La an 13/5. Înștii se vorbiră, cum se află în străinele ziarele, niște lucruri pentru întărirea stăpânirei rusești asupra Beserabiei, după ce turcii, prin tratatul de la Paris, au recunoscut iarăși drepturile Moldovei asupra unei părți dintr’însa.

Aceste două țări românești, Moldova și Țara Românească, sunt legate prin sânge, prin limbă și prin datini; ele au o singură obârșie și un singur popor. Totuși ele au fost despărțite prin hotare politice și prin diferite stăpâniri.

Teritoriul de Moinești s’a desființat asupra noastră. Desființarea acestei stațiuni telegrafice au adus la mare neplăcere pentru neguțători și pentru locuitorii din partea aceea, cari aveau trebuință de știri grabnice. Aflăm că această desființare s’a făcut fără temei destul și că ar fi fost urmarea unor interveniri rusești.

Orașul Moinești, fiind însemnat prin pozițiunea sa și prin negoțul ce se face acolo, avea mare trebuință de stațiune telegrafică. Locuitorii s’au plâns că prin aceasta li se aduce mare pagubă; neguțătorii nu mai pot primi la vreme știrile trebuitoare, iar administrația este îngreuiată.

Se mai vorbește de suma de 30,000, care ar fi fost întrebuințată pentru lucrări de comunicațiune și pentru transporturi. Unii zic că aceste măsuri s’au luat pentru a slăbi legăturile dintre români și pentru a întări influența rusească în părțile acelea.

În mai multe rânduri se arată că locuitorii din Beserabia doresc păstrarea drepturilor lor și întărirea legăturilor cu Moldova. Ei nădăjduiesc că, prin stăruință și prin sprijinul fraților lor, vor putea păstra limba și obiceiurile strămoșești.

… de vorbire pentru 8 ani mii de oameni, cari ar fi meniți a se întări pe la granița Ardealului. Acolo se zice, că s’ar strânge 2000 dragoni rusești. — Călătorii, cari vin de la Iași, spun, că acolo se află pregătiri pentru aducerea armelor de 30,000, ostași ruși, — mai încă 16 care cu muniții și de desăvârșire mare, care se vede nevoia și pentru folosirea de pe aceste părți.”

NOUTĂŢI EDILITARE LA MOINEŞTI

 „Peisajul urbanistic al Moineştiului s-a îmbogăţit în ultima vreme cu noi construcţii de locuinţe, cu noi obiective sociale, culturale şi edilitare. În centrul oraşului, pe strada Tudor Vladimirescu, în zona gării, ca şi în cartierul Lucăceşti au fost date în folosinţă aproape 2 000 de apartamente şi două cămine pentru nefamilişti.

Odată cu noile locuinţe au fost înălţate aici numeroase obiective sociale şi gospodăreşti : un club pentru muncitorii petrolişti, un cinematograf, 8 şcoli de cultură generală, un liceu, un grup şcolar profesional şi tehnic, unde învaţă aproape 5 000 de elevi. S-a dezvoltat şi modernizat reţeaua comercială. Au fost construite noi complexe ale cooperaţiei meşteşugăreşti, magazine universale şi specializate. Primarul oraşului, tovarăşul T. Tănase, ne-a spus că, la ora actuală, în Moineşti se află în plină construcţie un modem spital cu policlinică, o clădire pentru poştă şi telefoane, o creşă şi un cămin pentru copiii muncitorilor petrolişti.”

Postarea despre spital:

https://www.facebook.com/groups/1388966862441540/permalink/1590614475610110

Scînteia -1973

Sursa Arcanum