Carte poștală

 Am găsit această carte poștală în colecția de fotografii a „Clubului de istorie al pasionaților de istoria Moineștiului și împrejurimilor”. Presupun că ar fi fost realizată de o tipografie numită „Leonar”, posibil în perioada imediat următoare instalării regimului sovietic în zonă, având în vedere prezența secerii și ciocanului în imagine.

Dacă are cineva informații suplimentare sau alte păreri, le aștept cu interes.

Ăsta era Moineștiul acum 65 de ani

 Acum 65 de ani! Îmi amintesc de bomboanele ,,drops” și praline pe care mama mea mi le cumpăra de acolo. Vindeau în dreapta magazinului ulei vărsat, veneam cu sticla și era pompat cu o mică pompă de tablă direct din butoiul de metal ce trona acolo.Vindeau de toate, jeleuri, pâine, margarină, marmeladă, unt și chiar suc de lămâie ,, Hellas” în niște lămâi făcute din plastic galben. Era un reper în oraș pentru ca existau doar două magazine alimentare în oraș:,,la colț, la Acăii “și spre gară ,, la Argintaru”.

Acolo vis-a-vis de ,,Acăi” pe strada Tudor Vladimirescu, am văzut în vitrina unei clădiri unde se reparau radiourile, pentru prima oară un televizor, iar sute de oameni se uitau prin geam și blocau toată intersecția - mașini erau 4-5 în tot orașul: Miliția, Salvarea și Partidul aveu mașini negre marca Volga, familia Vatavu de pe strada Libertății avea un Moskvici verde și Dr Tanu avea o motocicletă uriașă și o mașină mare și ciudată americană (pe lângă Biserica Catolică).Toată lumea era fascinată de ecranul mic al televizorului alb negru, nimeni nu auzea nimic era un concert de la Sală Radio din București dar țin minte bine, eram pe scările de la magazinul domnului Acăi în spatele tatălui meu iar lângă noi era dl Acăi, un domn înalt, fin și manierat cu un zâmbet frumos care era simplu ,, gestionar” la fostul magazin al tatălui său! Avea atunci doi băieți mici de 3-4 ani! Era o fostă bogată familie a Moineștiului ce dețineau și jumătate din dealul Măgura!

Pe partea dinspre strada Tudor Vladimirescu, magazinul se învecina cu Studioul fotografic al familiei Diaconu (tatăl, fiul și două surori) iar înspre Cinema „23 August” mai era un corp de casă cu etaj până în cinema.

Familia Acăi cumpărase clădirea de la o familie de evrei bătrâni. Magazinul avea un miros special de motorină, ulei rânced și alimente și era desul de întunecos, lumina era mai ales la intrare unde era și un geam mare!

De cealaltă parte a străzii dinspre cinema erau ,, Telefoanele” de fapt o încăpere mare care avea înăuntru un ghișeu pentru telefonistă, 3 cabine din lemn și sticlă, pentru telefoane și o bancă de lemn pe care așteptai și o oră să telefonezi la Bacău și 3-4 ore la București! A fost locul primului birou telefonic din Moinești!

Duminică era partea cea mai circulată a Moineștiului: de la Parcul Tei , Cinema și la Acăi în colț!

Romeo Dumitrescu

Amintirile lui Romeo Dumitrescu au apărut inițial în comentariile la postarea despre clădirea Acăi. Din cele povestite aflăm că imobilul a aparținut, în prima fază, familiei Rothstein, așa cum este prezentată în postarea din linkul:

 https://www.facebook.com/groups/1388966862441540/permalink/1607962500541974

Îi mulțumesc pentru permisiunea de a le publica într-o postare separată, care, sperăm, va readuce în sufletul multora Moineștiul copilăriei și va invita și alte completări.

În postare sunt amintite surorile Diaconu, iar într-un comentariu la o fotografie din pliantul „Moinești – orașul petroliștilor 1985 (4)” este menționat gestionarul Argintaru. Oare ei sunt cei din imagini? Își mai amintește cineva?

Medic șef al spitalului Moinești-1939

 Câteva dintre știrile prezentate în ziarele „Bacăul” din 1939, referitoare la dr. Vasile Pascal, medic șef al spitalului din Moinești din acea perioadă.

„Dela numirea d-lui D. V. Pascal ca medic șef al spitalul local, d-sa a efectuat 50 de operații de mare chirurgie, toate reușite și în mod gratuit. De menționat că la acest spital de la înființarea lui și până azi, nu s'au efectuat operații de mare chirurgie. Populația din această regiune, este foarte mulțumită de felul cum se comportă din punct de vedere profesional d. dr. V. Pascal.”

****

„La spitalul din localitate, de când se află sub conducerea chirurgului dr. Vasile Pascal, toate paturile sunt ocupate de diverși bolnavi veniți de prin toate comunele comunele din regiunea Trotușului și a Tazlăului. Din cauza aglomerației și cerințelor prea mari, d. dr. Pascal și-a deschis un cabinet medical în fostul local al Băncii Oituzul, unde dă consultații două zile pe săptămână gratuit pentru lumea nevoiașă.”

****

„Ofensiva sanitară. - DI. Dr. Vasile Pascal șeful spitalului și medicul primar al orașului, a început activitatea sanitară în oraș, elaborând ordonanțe prin care dispune ca toți comercianții să respecte ordonanța serviciului sanitar, urmând ca eventual cei ce nu se vor conforma să fie amendați.”

****

„Crucea Roșie din localitate sub conducerea d-lui dr. Vasile Pascal, a deschis un curs de infermierevoluntare. Cursurile se țin regulat în localul spitalului din localitate. Până în prezent sunt înscrise 15 eleve.”

sursa Arcanum

Arestarea unei bande de ţigani care teroriza satele moldoveneşti

„BACĂU, Organele polițieneşti din Tg. Moineşti împreună cu autoritățile locale au reușit så identifice pe membrii unei bande de hoți cari terorizau satele și târgurile din Moldova.

Banda este condusă de frații Vasile și Ene B. de fel din com. Movileni, jud. Tecuci, spărgătorii Ioan T. şi Ioan B. care a suferit o condamnare pentru furt. Mai fac parte din bandă încă 18 țigani nomazi.

Săptămâna trecută banda fiind în trecere prin jud. Bacău a poposit în Moineşti, dând o lovitură la cârciuma lui Const. Acai.

Bandiții, cari erau vreo 20 la număr au intrat în cârciumă cerând de mâncare şi băutură. În timp ce negustorul pregătea mâncarea observă că vreo șase inşi au spart sertarul dela biuroul unde ținea banii și au furat suma de 30.000 lei.

Negustorul nu-şi pieru cumpătul și trimise o soră a sa să anunțe poliţia în timp ce el servea clienții.

Imediat au sosit la faţa locului d-l I. Gavriliu, directorul comisariatului insoțit de mai mulți agenți, arestând întreaga bandă.”

Facla -1933- sursa Arcanum

Despre Cîrciuma lui Acăi este o altă postare în următorul link:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2025/12/cladirea-rothstein-1913.html

Demonstraţie pentru pământ la Moineşti, 4 februarie 1945

 

sursa – „Fototeca online a comunismului românesc” ( cota 1/1945) -

Muzeul de istorie al Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România.

https://fototeca.iiccmer.ro/picdetails.php?picid=42616X1X3

„Fotografia este făcută pe strada mare/centru; cam vizavi de colțul din stânga (când stai cu fața la Select!). Clădirea cu ușa deschisă a fost după război cinematograf (Filimon Sârbu), apoi sala de sport a primului liceu din oraș. Despre cinematograf nu am multe amintiri. Despre sală îmi aduc aminte ca avea “locuri” pentru spectatori la balcon și ca a fost dedicată (probabil datorită dimensiunii) baschetului. Ideea a fost bună și astfel echipa de baschet fete a ajuns vicecampioană națională.” -Puiu Nistoreanu 

Oameni de bine

 

„In satul Tazłáu, comuna Lucăceşti județul Bacău, locuește săteanul Gheorghe T. Buruiană, om cu multă dare de mână, cinstit econom şi foarte cumpătat.

El este fruntaşul gospodarilor nu numai din această comună, dar chiar prin întreaga parte a locului nostru.

Pentruca în această localitate se cladeste o biserică de care se simte mare nevoe, el a fost primul din judet si comuna, daruind pentru lucrarea bisericei frumoasa suma de 200 de mii lei. Dupa această laudabilă fapta, acest locuitor şi-a îndreptat privirea cătră şcoală și în ziua de Ianuarie a facut cuvenitele acte, prin care donează şcolei una casă situată în Târgul-Moineşti acest judet, in valoare de 500 mii de lei pentru a fi administrată şi din venitul anual så se dea scoalei un sfert pentru reparațiuni şi mobilier, iar restul de trei sferturi copiilor sarmani din localitate ce urmează la şcoală. Acest locuitor nu a învăţat cursuri inalte și nici chiar cursul primar, ca så ne putem aştepta dela el la asa ceva; totuşi prin felul cum şi-a administrat el gospodária, da dovadă a fi un om priceput cu sufletul larg, eu o inima bună ce nu a fost deprinsă să facă decât bine şi deci merită ca dela el să luăm pildă căți mai mulți de la săteanul Gheorghe T. Buruiană.

Gh. N. C.

Cultura Poporului" aduce toată lauda sa d-Iui Gh. T. Buruiană. Så ne dea Dumnezeu mulți oameni aleşi cu așa inimă bună și dragoste de neam, ca acest sätean.

În fața acestei fapte, oare nu roșesc mulți prea bogați, cari nu dau nimic pentra biserică şi cultură? Så trăeşti frate Buruiană și să te ție Dumnezeu mulți ani sánatos.”

Cultura Poporului - 1924

sursa Arcanum

Biserica „Sfinții Voievozi” -Ardeoani

suras foto: Grupul de Facebook Colectionari Bacau

„Biserica cimitirului cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este amintită la anul 1820, fiind de lemn și reparată la 1903. În anul 1938, în locul acestei biserici, este ridicată pe temelie de piatră și construită din lemn, biserica actuală, fiind pictată de către pictorul I. Dumitrescu şi restaurată de pictorul I. Cernat. În anul 1950, cu ajutorul enoriașilor și prin grija preotului Gheorghe Timiraș a fost renovată prima oară. O renovare capitală are loc între anii 1996-1997, prin grija preotului Costel Mareș, moment când s-a restaurat și înoit pictura interioară, s-au refăcut fațadele și aleile exterioare, efortul fiind încununat de resfinţirea ei de către P.S. Eftimie.

În anul 2022 are loc o renovare interioară și exterioară constând în: acoperiș nou, clopot nou, uși și ferestre noi, fațadă, obiecte de cult, toate din  darul fiilor satului și la inițiativa preotului paroh Gheorghe Andrioaie.

Biserica cimitirului funcționează în regim de capelă mortuară. Cimitirul parohial are o suprafață de aproximativ 3000 m2, fiind extins substanțial în anul 2013 şi împrejmuit cu gard metalic.

Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:

La data de 8. 11. 1997, are loc resfinţirea bisericii „Sfinţii Voievozi” de către P.S. Eftimie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.”

sursa text: https://www.protoieriamoinesti.ro/parohii/parohia-ardeoani/

 „Tîrgul e în plin proces de întinerire. Mai exact, procesul se desfăşoară independent de trunchiul bătrîn al Moineştilor, la marginea lui, ca un bulb nou şi tînăr. Un mare şi modern cartier muncitoresc s-a ridicat pe tăpşanul găzăriilor din Lucăceştiul de odinioară. L-am vizitat. Zeci de blocuri în cîteva etaje, despărţite prin alei asfaltate, ocupă un vast teren, pe care, mi se spune, se aflau bordeiele păcurarilor şi, pînă mai acum un deceniu şi ceva, „cazărmile“ lucrătorilor din schelă —un fel de şoproane de scîndură, unde sălăşluiau, in încăperi comune, claie peste grămadă, zeci de suflete.

Club, bibliotecă, sală de spectacol, dispensar, teren sportiv, ştrand, magazine de tot felul la stradă, grădiniţă de copii — au astăzi la dispoziţie muncitorii petrolişti din localitate. Apartamente confortabile, radio, glastre cu flori la ferestre. Dintr-un balcon cuprind cu privirea tabloul arhitectural al noului oraş. Se mai construieşte. Jos, pe alee, mame işi plimbă pruncii in cărucioare. Mai încolo, fete şi băieţi în şort — brigadieri tineri — dialoghează o partidă de volei. Băieţii, cei nefamilişti, găzduiesc într-un bloc al lor.”

„Pînă acum cîțiva ani, aici era loc viran, presărat ici colo cu bordeie și barăci. Acum, iată un nou oraş: Lucăceşti.”

Din reportajul scris de F. Brunea-Fox în Flacăra Moineștiului din 1958.

sursa Arcanum