Constantin Lumbaș -primar

 

1926- sursa Arcanum 

Incendii în secolul XIX

 De-a lungul timpului, Moineștiul a fost afectat de numeroase incendii, cele mai vechi mențiuni pe care le-am găsit datează din anii 1875, 1882 și 1898.

1875

„Diverse

Noua Lojă farmasonică din Iaşi, intitulată Pace şi Unire, a depus la Primăria oraşului nostru prin represintantul ei D. G. Fredas suma de 250 lei noi, pentru a veni in ajutorul sermanilor incendiaţi din tărgul Moineşti. D. Primar N. Gane, pentru o aseminea faptă filantropică, a adresat următoarea mulţumire: D-lui Fredas, Iaşi.

Domnule

Primind suma de lei noi 250, bani adunaţi de la membrii societăţii ce represintaţi, in ajutorul sermanilor incendiaţi de la Moineşti şi depusă de d-voastră cu petiţiunea înregistrată sub No. 17172, am onoare Domnul meu, a vă esprima mulţemirile cuvenite pentru această ofrandă.

Primiţi Domnule, asigurarea consideraţiei mele.

Primar N. Gane.”

*****

„Mulţumire,

In noaptea de 28 spre 29 Septemvrie s. n. anul curent, a isbucnit un foc mare in târgul Moineşti din judeţul Bacău, arzind şi clădirile noastre ce le am avut asigurate la onor. Societatea generală de asigurare „Romania“, Direcţiunea pentru Moldova a mencionatei Societăţi, s’a grăbit aşi arata şi faţă cu noi căldura cu care este obicinuită a veni in ajutorul daunuţilor; aşa încât la 1 Octomvrie s. n. anul curent, am fost liqidaţi in modul cel mai avantajos, şi astăzi primind sumele liquidate, ne grăbim a aduce Societăţei Generale de Asigurare „Romania“ mulţumirile noastre prin publicitate, recomandând-o călduros tuturor care doresc se fie asiguraţi in realitate.

6/18 Octomvrie 1875.

Semnaţi, Lagăr Israelovici, Iosep Iancu Haham, Leib Şneider. ”

1882

2/14 iulie 1882 - Curierul Foaia Intereselor Generale

„Vineri spre sambătă noptea au ars 150 case din targul Moineşti, jud. Bacău ; sufla un vant puternic.

Se dice că dacă nu s’ar fi dus pompe din Bacău şi Ocna, ar fi ars targul intreg.”

*****

„(Foculu dela Moinesti.) In privința acestui incendiu se comunica „Liberalului“ urmatórele amenunte : „Vineri 25 curentu, orele 9 de diminétea a isbucnitu foculu in Moinesti dela unu grajdu, care s’a aprins. Ventulu sufla puternicu si in mai puţin de o jumetate ora vre-o 200 case se aflau deja in flăcări si peste o ora ele erau deja consumate de teribilulu flagelii. Unu numeru considerabilii de familii au remasu fara esistentia, căci incendiaţii nu ’si-au pututu scăpa nici hainele. Pagubele sunt enorme. O copila de 7 ani si duoi oameni au fostu asfixiaţi si arşi.”

1898

Moineşti, 15 Decembrie.

„Moineştii in flăcări

Târgul Moineşti e in flăcări.

Peste 40 de case aü ars deja.

Focul ia din ce in ce proporţiuni grozave.

Panica e la culme.

Detalii prin poştă.”

sursa articolelor Arcanum

Incendiul la Rafinăria Steaua Română din 1931

 

„PROPORŢIILE INCENDIULUI DIN MOINEȘTI  

Pagubele trec de o sută milioane lei

 

MOINEŞTI  — Iată noui amănunte asupra imprejurărilor in care a izbucnit incendiul din Moineşti şi a proporţiilor pe cari le-a, luat.

 

In urma unei ploi torenţiale, trăznetul a căzut asupra unei cisterne de ţiţei, care se afla in partea de sud a rafinăriei. S’a produs o explozie ingrozitoare.

 

Flăcările au cuprins imediat intreaga rafinărie.

Sirenele au anuntat nenorocirea.

 

La faţa locului au sosit imediat reprezentanții autorităților.

Incendiul amenințând târgul s-a cerut telefonic ajutorul pompierilor din Tg. Ocna, Comăneşti şi Bacău.

 

Până la sosirea acestor ajutoare, s’a inceput opera de salvare a celorlalte cazane pline cu benzină,petrol şi ţiţei. Ploaia torenţială care cădea a contribuit la răcirea cazanelor. Timp de 13 ore, autorităţile in frunte cu d-nii C. Păscălini, primarul

oraşului, poliţaiul Popovici, prim-pretorul Radu şi alţii, au luat măsurile necesare pentru stăvilirea dezastrului.

 

REVĂRSAREA ŢIŢEIULUI APRINS

Deşi cazanul incendiat era stropit mereu cu apă, din cauza căldurei s’a desfăcut şi o mare parte dinţiţeiul aprins s’a revărsat şi a inundat toată rafinăria.

 

EXPLOZII ŞI PANICĂ

Din cauza aceasta, la ora 15,30 au inceput să exploadeze, rând pe rând, şi celelalte cazane. Flăcări uriaşe au cuprins intreaga instalaţie a rafinăriei.

O panică indescriptibilă a cuprins pe locuitorii din apropierea incendiului, care fugeau disperaţi spre deal, lăsandu-şi averea pradă dezastrului.

La locul incendiului a sosit garda electorală, aflată in localitate cu prilejul alegerilor. La ora 16, a sosit prefectul de Bacău, insoţit de d. prim-procuror Gorovei.

 

PROPORŢIILE INCENDIULUI

Dela Tg. Ocna a sosit autopompa, iar dela Comăneşti, o echipă de salvare. Acestea au fost reţinute in oraş, spre a preintampina incendierea imobilelor.

Au ars şi ard incă sute de vagoane de titei.

Focul continuă cu furie. Întreaga instalaţie a rafinăriei a fost distrusă.

Imense valuri de ţiţei aprins curg spre vale.

Echipele de incendiu, din reg. 27 şi 4 artilerie Bacău, lucrează la salvarea depozitelor de cherestea aflate in gară. Focul a ajuns până in spatele magaziei gărei.

Aproape toate cisternele sunt in flăcări, iar rafinăria este invăluită de jur împrejur de limbi uriaşe de foc.

Focul s’a intins cu o repeziciune uimitoare, cuprinzand in afară de cazanul Nr.5, care conţine peste două sute de vagoane ţiţei, şi celelalte cisterne din prejur. Sunt temeri de explozia cazanului Nr. 5.

Deasemeni, erau ameninţate „Cooperativa Pietrosu” cum şi marele depozit de cherestea al acesteia. Abia la ora 22 vântul încetând, primejdia pare înlăturată.

Nimeni nu se poate apropia de locul incendiului, din cauza căldurei extraordinare. Atmosfera e încărcată de fum şi gaze.

Pagubele se cifrează Ia peste o sută milioane lei.

Din fericire, nu s’au înregistrat victime omeneşti.

 

STAȚIA DIN MOINEȘTI AMENINȚATĂ DE INCENDIU

 

Este cunoscut violentul incendiu care a distrus rafinăria soc. „Steaua Română”, din Moineşti. In legătură cu acest incendiu, şeful staţiei Moineşti a telegrafiat direcţiunei generale c. f. r. că staţia fiind ameninţată de loc, a evacuat întregul mobilier şi arhiva in staţia Comăneşti.

Din Comăneşti s’a format un tren special de ajutor, care lucrează la apărarea staţiei, a magaziilor şi a depozitelor de cherestea.

Magaziile de mărfuri sunt stropite în permanenţă cu apă.”

 

Dimineața 1931- 6 iunie

 

****

 

7 iunie Dimineața

 

„După catastrofalul incendiu dela Moineşti

 

Una din cele mai perfecţionate rafinării din Europa distrusă de făcări.

Au ars aproape 2000 de vagoane de produse petrolifere.

Nopţile de groază dela Moineşti

Pagubele întrec suma de un miliard lei

Ancheta trimisului nostru special

 

 

MOINEŞTI, S. — Locuitorii micului oraş de munte au fost martorii celei mai inimaginabile tragedii umane. Valea Tazlăului a slujit drept decor celei mai fantastice inscenări ale soartei.

In mijlocul unei ploi torenţiale, care constrasta distonant cu limbile uriaşe de flăcări, s’a consumat la Moineşti o enormă cantitate de produse petrolifere şi s’a distrus in mare parte una din cele mai perfecţionate rafinerii de petrol din

intreaga Europă.

Locuitorii Moineştiului au petrecut două nopţi de adevărată groază.

 

 

UN ORAŞ ÎN PRIMEJDIE

La ora 2 noaptea, când revin la Moineşti, domneşte incă nelinişte printre locuitori. Pericolul flăcărilor contropitoare, ca şi ingrozitorul coşmar din ajun, determină pe foarte mulţi locuitori să-şi vegheze avutul.

 

O ploaie torenţială, o adevărată rupere de nori, s’a dezlănţuit asupra intregului ţinut. In casele din jurul gării bagajele aşteaptă să fie evacuate in locuri mai ferite de pârjolul care ameninţă să se transforme intr’o teribilă catastrofă.

Mugetul prelung al apelor, care se amestecă sumbru cu vălvătaele enorme de flăcări, măreşte impresionabilitatea tabloului.

 

In faţa oraşului, in partea de nord, enormul parc de batale-cazane cu fundul adancit in pămant al soc. Steaua-Romană, plin cu produse petrolifere a şi fost văduvit de cele mai impunătoare rezervoare.

Flăcări uriaşe continuă să mistue cu furie ultimele resturi de materiale inflamabile. O mare parte din instalațiile rafinăriei sunt complect deteriorate.

In faţa publicului ingrozit rulează cel mai sinistru film. Ultimul cazan in flăcări produce o vălvătae groaznică.

Intregul parc de cazane este străbătut de canale largi, prin care se surg cantităţi enorme de ţiţei aprins.

O reţea fantastică de flăcări lichide impăienjeneşte enormul teren.

 

ACTE DE EROISM

In jurul cazanului incendiul, un grup de inimoşi ceferişti, sub conducerea apreciaţilor ingineri Zaharia Petre şi Mugur Neculai, fac adevărate acte de eroism.

Cu incăpăţanarea oamenilor de suflet, echipa se strădueşte să potolească dezastrul, aruncand pămant umed peste un enorm canal plin cu flăcări lichide, care ameninţă marele cazan No. 9, ce conţine peste 300 vagoane de ţiţei.

Cantităţile enorme de pămant astupă intr’o parte flăcările, pentru ca ele să isbucnească mai intens in altă parte.

Ploaia continuă cu furie ingreunand opera de salvare.

Ici colo, se văd figuri ingrozite, in dosul ferestrelor luminate de mici opaiţe.

In apropiere de gară, intr’o carciumă unde mă adăpostescu, tot avutul familiei este impachetat, iar locatarii complect dezorientaţi, urmăresc cu groază desfăşurarea dezastrului.

Deşi in ultimul moment pare că pericolul a fost in parte inlăturat, surprize neplăcute şi chiar un dezastrul general nu sunt excluse.

CE NE SPUNE COMANDANTUL POMPIERILOR DIN MOINEŞTI

In cârciumă, lume multă şi de tot soiul. Nucleul conversaţiei îl formează, după cum este şi firesc, dezastrul şi posibilităţile de întindere.

Intr’un colț obscur un bătrân îmi atrage atenţia prin melancolia degajată din întreaga lui făptură. Este bătrânul comandant al faimoşilor pompieri moineşteni, Ioan Cristea.

Iată după spusele bătrânului pompier, împrejurările în care s’a produs catastrofa:

 

FULGERUL PREVESTITOR DE NENOROCIRI

La ora 2.16, dimineaţa un fulger puternic a lovit deodată cele cinci paratrăsnete ale rafinăriei, care s’au topit imediat O scânteie enormă a străbătut capacul cazanului Nr. 9.

In mai puţin de o secundă ţiţeiul din cazan a luat foc. După 10 minute, din cauza expasiunii enorme a gazelor capacul a făcut explozie, producând o detunătură îngrozitoare.

In aceeaşi clipă, întreaga populațiune a oraşului, îngrozită, a părăsit locuinţele. In primul moment, s’a crezut că un puternic cutremur a distrus oraşul. Oamenii înebuniţi de groază s ’au îndreptat, în costume sumare, către locul nenorocirei.

S’a produs un vacarm infernal. Afară ploua mereu, de parcă s’ar surpa pământul. Oricine-şi poate imagina situaţia bieţilor locuitori, deşteptaţi din somn în plină noapte.

Marele cazan, care conţine aproape 120 de de vagoane de ţiţeiu, este o

mare flăcări. Imediat s’au luat măsuri de localizare. Toate gurile de

apă au fost deschise. Echipe numeroase de lucrători lucrează la localizarea

dezastrului. La un moment dat focul este limitat la incendierea singurului

batal. Populaţiunea se retrage liniştită în case, în speranţă că până dimineaţa

totul va reintra în normal.

 

EXPLOZIA A DOUĂ BATALE

Cazanul Nr. 9 a continuat să ardă intens în tot timpul nopţii.

In cursul dimineţei, locul s’a înteţit.

La ora 3 d. a., tabla dela gura batalului a început să se topească.

Niturile plesnesc şi o enormă cantitate de ţiţeiu aprins stropeşte cele

două batale vecine, care conţin fie care câte 100 vagoane benzină şi

motorină.

Flăcările uriaşe învăluie ambele batale. Nenorocirea nu mai poate fi

evitată. După puţin timp, ambele cazane, supraîncălzite fac explozie.

Presiunea gazelor macină complect tabla batalelor. O cantitate inimaginabilă

de lichid aprins năpădeşte întreaga curte a rafinăriei, care are aspectul unui mare lac aprins.

Cu câteva momente înainte de producerea exploziei, cei 70 de oameni,

de sub comanda căpitanului Vasiliu, care lucrau la localizarea focului au trebuit să se retragă. La un moment dat, cei 70 de oameni au fost ameninţaţi de flăcări. De aci zvonul neîntemeiat, că sunt 50 de morţi, a prins consistenţă.

MOMENTE DE GROAZA

După explozia celor două cazane, s’au aprins in scurtă vreme toate cazanele din parc. Cantităţi enorme de lichid aprins invadează terenul, pe o suprafaţă de 6 km. pătraţi. Valuri imense de flăcări se indreaptă către gara Moineşti şi

oraş. Au fost adevărate momente de groază. Intreg oraşul incepe să

fie evacuat. Toate lucrurile casnice sunt incărcate in camioane şi autobuze.

 

Pe străzile orașului lumea înnebunită de groază, caută să se salveze.

Mame cu prunci in brate imploră ajutorul celor mal voinici. Un avocat, in culmea disperării, işi poartă in spinare părintele paralizat.

Infernul dela rafinărie devine insuportabil. Valuri uriaşe de fum invadează oraşul. Publicul, asfixiat, caută să se refugieze pe dealul Osoiu, din faţa Moineştilor. Întreaga vale este cuprinsă de un fum gros, care-ţi inăbuşă respiraţia. Fumul gros învăluie intreg ţinutul. Groaza este sporită de ploaia şi de intunecimea provocată de fum.

 

 

OPERA DE SALVARE

Inginerul Ortodoxu, cu un curaj deosebit, se urcă pe un cazan, pe care încearcă să-l acopere cu saci uzi. După câteva minute cazanul face explozie. Inginerul scapă ca prin minune.

In parcul de cazane opera de salvare se face cu anevoie. Cu preţiosul concurs al sutelor de ceferişti se sapă canalul principal de scurgere, gratie căruia gara şi oraşul sunt salvate. In jurul cazanelor aprinse, prin nenumărate canaluri largi de 1 jum. şi adânci de 1 metru, curge continuu lichid aprins. Păcura aprinsă

se ridică din canaluri în tromboane uriaşe, cari se sparg în aer prin explozii puternice.

La locul dezastrului au sosit d-nii prefect Jurgea, prim-procuror Mina Gorovei, primar de Bacău Alex. Nemţeanu şi inginer Gheorghiu, şeful ocolului minier. Au mai sosit apoi echipele de pompieri din Tg. Ocna Comăneşti, Lucăceşti şi Solonţ.

Munca lor se limitează la apărarea imobilelor învecinate, spre a nu fi cuprinse de flăcări.

Focul a continuat cu intensitate în tot cursul zilei. Pe seară incendiul a fost limitat la arderea unui singur cazan.

In cursul dimineţei au sosit la Moineşti 3 vagoane cu spumă pentru stins.

Spiritele au început în parte să se liniştească. Locuitorii au început să-şi reocupe locuinţele.

In momentul când telefonez continuă să ardă cu furie un singur batal care ameninţă însă existenţa marelui cazan No. 5 ce conţine circa 350 vagoane de ţiţeiu şi cazanul No.11 cu 390 vagoane de petrol.

 

CE-A ARS

In total au ars vreo 12 cazane de produse petrolifere, care conţineau aproape 2000 vagoane de ţiţei, petrol, benzină, gazolină, etc.

A fost distrusă de asemeni toată instalaţiunea rafinăriei de petrol

Pagubele se cifrează la peste un miliard lei. Societatea a avut o asigurare nelimitată.

Specialiştii, spun că dezastrul s‘ar fi putut evita dacă rafinăria nu era construită pe un deal.

De pe urma incendiului rămân fără lucru câteva sute de lucrători.

Vor fi suspendate orice lucrări şi la sondele petrolifere ale societăţii.

Primăria pierde un venit de 2 jumătate milioane anual, iar statul un venit de 100 milioane anual.

I. BISTRIŢEANU”

sursa articolelor: Arcanum

NICOLAE GHIKA-COMĂNEȘTI

Nicolae Ghica-Comănești (1875, Comănești — 1921, București) a fost un explorator și om politic român. A fost fiul lui Dimitrie Ghica-Comănești, magistrat și deputat, și al soției acestuia, Zoe Ghica, născută Lahovary.

Biografie

A făcut studii de drept la Lausanne și Geneva, pe urmă atașat diplomatic la Paris, guvernator al Bancii Naționale a României, președinte al Fondului forestier și ministru în Guvernul Marghiloman. S-a sinucis, prin împușcare, din motive ramase neelucidate, ar fi fost vorba de un scandal la BNR, al cărui guvernator era, în urma căruia i s-ar fi cerut polițe, garantate personal, de 30 milioane lei. A fost tatăl a patru copii.

Activitatea de explorator

A fost un iubitor al naturii, protector al pădurilor naționale și vânător. Și-a însoțit tatăl în expediția din „țara somalilor" (1895—1896), dar a călătorit și singur. În 1899 a revăzut Africa, străbătând muntele Munții Atlas din Maroc, până la castelul Glahui, în marginea Deșertulului Sahara. În 1910 și 1911 a traversat de două ori Oceanul Atlantic, pentru vizite și vânătoare în Statele Unite ale Americii și Canada. În prima călătorie, după popasul din New York, a cercetat pădurile din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Maryland și Connecticut. Din Chicago s-a îndreptat, prin Minnesota și Dakota, spre câmpiile cu zăvoaie de plopi și sălcii înșirate pe malurile râurilor Mississippi și Missouri, spre întinsele prerii lipsite de vegetație forestieră și, mai departe, spre Rocky Mountains (Munții Stâncoși). A observat atent vegetația întâlnită și a rămas surprins de marile incendii ce mistuiau, pe sute de mii de hectare, pădurile („Șire întregi de munți apar carbonizate cu totul, și acolo unde au rămas păduri intacte, marginile lor sunt roase de focuri"). Trecând râul Columbia și culmile dealurilor din regiune, ca și Munții Cascade, s-a apropiat de Oceanul Pacific. În ziua de 5 august 1910 a părăsit teritoriul continental și, pe micul vapor „Portland", urmând coastele Canadei occidentale, a plecat spre nord. După șase zile de navigație pe brațul de mare ce despărțea Columbia Britanică de Insula Vancouver, văzând mereu păduri „din malul mării până în vârful munților", a ajuns iarăși pe teritoriul S.U.A., în Alaska. Marea peninsulă străbătută de fluviul Yukon i-a reținut atenția românului prin bogățiile ei: mine de aur și de cupru, blănării și pescării în care se lucra pe baze industriale. Călătorind mai departe pe mare, printre insulele Sitka și Junean, a privit, pe continent, cupola munților Crillon, La Perouse și St. Elias, ghețarul Malaspina, „cel mai mare din lume, formând în Ocean un zid perpendicular de gheață înalt de 300 de metri pe o lungime de 140 kilometri". În peninsula Kenai, unde și-a stabilit tabăra pentru plecare la vînătoare în împrejurimi, trăiesc berbecii sălbatici (Ovis dalii), ursul negru (Ursus americanul) și cel mai mare cerb din lume, elanul de Alaska (Alus gigas), „de două ori mai mare decât elanul din Norvegia sau Canada, cu coarne așa de late încât un om are loc să se întindă între ele".

Pentru a ajunge la locurile de vânătoare, aflate în munți, deasupra regiunii împădurite, N.G.C. a trebuit să urce pe râul Kussiloff până la lacul Tustamena, cu luntrile. De acolo, după alte zile de mers cu un vapor, a debarcat și, însoțit de indieni, s-a îndreptat, pe jos, prin pădure, până deasupra ghețarului Sheep Creek, la marginea Cercului Polar, unde a campat. A văzut, de aici, turmele de mufloni, despre care nota: „Carnea lor e bună de mâncare, blana însă nu are nici o valoare, părul fiind scurt și aspru". A vânat chiar cinci berbeci bătrâni și alte animale, dar s-a lăsat și pradă visării în atmosfera inspirată de peisajul înconjurător: „Întins pe o stâncă privești de sus admirabilul peisaj nordic. În apropiere, Munții Kenai, mai departe — păduri, lacuri și tundre, la orizont — Oceanul Pacific, Golful Cook, muntele Mac-Kinley, vulcanii activi Iliamna și Redoubt..." Din insula Kenai, N.G.C. a intenționat să meargă în Marea Bering (Insulele Aleutine) pentru a vâna cerbi caribou și marele urs roșiatic (Ursus middendorfi), După 17 zile de navigare pe un vapor mic, a fost nevoit să se întoarcă din cauza furtunii, abandonându-și astfel proiectul. La 2 noiembrie 1910 a ajuns pe insula Kodiak din sudul Alaskăi, s-a îmbarcat pe un vapor pentru Statele Unite și, de acolo, a revenit acasă. După numai un an însă, în toamna lui 1911, pleca din nou în America. A revăzut Munții Stâncoși cu parcul Yellowstone, precum și Canada, pe care a străbătut-o de la sud la nord, însoțit de șase călăuze piei roșii, care i-au fost și ajutoare de vânătoare. Din călătoriile sale dincolo de Atlantic a adus multe trofee de vânătoare, care, împăiate artistic la Rowland Ward din Londra, au ajuns cu bine în țară. Despre ele, pasionatul călător scria că se află în „stare bună și atârnă de ziduri la Comănești, aducându-mi mereu aminte de greutățile pe care le-am învins pentru a mi le procura". N.G.C. n-a fost un simplu vânător. În Africa, în expediția intreprinsă împreună cu tatăl său, s-a manifestat ca un veritabil explorator, observator și cercetător al locurilor vizitate. Același lucru l-a făcut, de altfel, și în drumurile lui dincolo de Atlantic. A observat relieful, fauna și vegetația, a făcut însemnări despre fenomenele meteorologice întâlnite, despre atitudinea indienilor față de el, despre anumite fenomene naturale neobișnuite țării natale, despre valoarea pădurilor în economia S.U.A. și a Canadei. Cartea tipărită la Paris, Basel și Geneva, în care își comunică impresiile din călătoria africană, ca și notele memorialistice tipărite în limba română relevă un reporter care știe să se exprime cu ușurință reușind să selecteze faptele esențiale din multitudinea aspectelor ce i s-au arătat privirilor pe drumurile mapamondului — atâtea dintre ele nemaicălcate înainte de alți români.

Scrieri

Cinq mois au pays des Somalies suivie de la faune de Somalie et d'une liste de plantes decrites par G. Schwinfurth et G. Volkens avec 1 carte et 27 illustrations d'apres les photographies de l'auteur, 1897;

O călătorie în pădurile Americii de Nord, în Revista Pădurilor, XXVI, 1912.

Ioan Gherghina -preluare Facebook

https://www.facebook.com/photo/?fbid=2374875716283931&set=gm.3184823765015946&idorvanity=185898984908454