Chipuri de demult

Chipuri de demult, din localități diferite… Părinți, bunici.....

Poate îi recunoașteți!

Flacăra Moineștiului- 1963, sursa Arcanum

Baschet -1963

 

„In zilele de 1—5 aprilie a. c., echipa de baschet a Şcolii medii Moineşti a participat la faza finală pe ţară a campionatului republican şcolar. La această etapă superioară, echipa noastră, deşi a avut unele indisponibilităţi, a avut o comportare meritorie, ocupînd locul III pe ţară şi locul II pe şcoli medii.

La turneul final care s-a desfăşurat în Sala sporturilor din Constanţa au participat echipele campioane ale celor 4 zone : Constanţa, Bacău, Deva, Craiova, precum şi echipa campioană a oraşului Bucureşti şi e chipa campioană a şcolilor medii cu program de educaţie fizică, Şcoala medie din Tîrgu Mureş.

Echipa noastră a cedat in primele două etape în faţa unor echipe valoroase din Constanţa şi Tîrgu Mureş. O comportare bună a avut în meciurile cu Craiova şi Deva.

În clasamentul final echipa noastră a obţinut locul III pe ţară, fetele fiind premiate cu medalii, diplome şi echipament sportiv. în urma acestui campionat clasamentul pe ţară se prezintă astfel : 1. Constanţa — campioană a R.P.R. (şcolară) ; 2. Tîrgu Mureş ; 3. Moineşti ; 4. Deva ; 5. Craiova şi 6. Bucureşti.

Acest rezultat este meritoriu şi pentru obţinerea lui s-au evidenţiat toate elevele, iar în mod deosebit : Vîrlan Lenuţa, Vasilache Mariana, lonescu Nela, Negoiţă Aurelia, Tudorache Elena, Ţarină Simfora, Ene Violeta. O comportare foarte bună au avut şi jucătoarele Ivana Marinela şi Dimitriev Doina.

Trebuie scos în evidenţă un fapt semnificativ: eleva Patrichi Elena, deşi bolnavă, a jucat destul de bine, luptînd din răsputeri pentru victoria echipei. Acest lucru dovedeşte atitudinea nouă a sportivului de tip nou şi constituie un exemplu foarte bun pentru toţi sportivii noştri.

Locul III pe ţară, răsplăteşte străduinţele depuse de jucătoarele noastre în procesul antrenamentelor la care au participai. Un rol important în pregătirea elevilor l-a avut şi controlul medical al jucătoarelor, control făcut cu multă competenţă şi dragoste de tovarăşii medici Popescu Porfir, Emil Ştefănescu, Georgeta Balica şi Silviu Agapie, cărora pe această cale, în numele fetelor şi al conducerii şcolii, le aducem vii mulţumiri.

Ca antrenor aduc mulţumiri conducerii şcolii, Consiliului raional U.C.F.S., sfatului popular raional şi comitetului orăşenesc de partid, Care ne-au creat condiţii bune deantrenament, interesîndu-se de activitatea noastră.

În prezent echipa participă la zona de juniori din oraşul Sibiu.

DUMITRU POPESCU antrenor

 

In clişeu: VIRLAN LENUŢA, căpitanul echipei.”

  

Flacăra Moineștiului – 1963

sursa Arcanum

 

Documente de atestare a Moineștiului în secolul XVIII

 

Pentru a păstra autenticitatea sursei, am preferat să postez imaginea paginii originale.

Fragmentul face parte din articolul „Toponimie romînească”, de Giorge Pascu, publicat în „Revista critică”, anul XIII, nr. 2–3, 1939.

Sursa: BCU Iași.

Întrebări:

Tătești este Lucăceștiul de azi?

Dar poiana Beleghet mai este ca denumire azi? Dacă da, unde ar fi?Sau unde a fost?

*****

Din volumul «Compendiu de geografie și istorie locală – Moinești – 565 de la prima atestare documentară», de Vasile Anghel:

„Astfel, este documentul datat: 1439 (6947), octombrie, 28, Suceava, prin care Iliași voievod, domn al Țării Moldovei şi fratele său voievod, dăruiesc boierului pan Giurgea Moian două sate, anume: Moenești si Tăteşti şi poiana Beleghet, pentru credința sa față de domn.

Un alt document este acela emis în anul 1452, 10 septembrie, de cancelaria Moldovei, în timpul domniei lui P. Aron, care menționează localitatea Moineşti.

Acest document a fost folosit de N. Iorga în „Studii şi documente", vol. VII, pag. 284, când vorbeşte despre localitatea Moineşti.

În timpul domniei lui Ştefan cel Mare se aminteşte despre Moineşti atunci când o parte din oastea lui Matei Corvin, regele Ungariei, învins de domnitorul moldovean, în lupta de la Baia, 1467, s-a retras spre Transilvania pe drumul ce trecea prin Moineşti.

****

Un alt document, din 1531, aminteşte de Moineşti. Acesta reia, în parte, datele din documentul din 1439: „1531 (7039), martie, 26, Huşi, Petru Voievod (Rares), domnul Moldovei, întăreşte uric lui Petre Ungureanu, a treia parte, din partea de jos, din jumătatea din satul Moineşti, cumpărată cu 90 de zloți tătărăşti de la Duma Bândică, nepotul lui Giurgea Moian, din privilegiul acestuia de la străvechiul domnului Ilie v.v." 18. În partea de jos a acestui document se aminteşte, din nou, despre pârâul Urmeniș, pe care-l vom mai întâlni şi în alte documente.

În lucrarea ,,Descriptio Moldaviae", 1716, D. Cantemir menționa că pe „Tazlăul Sărat, nu departe de satul Moineşti, în ținutul Bacăului, curge dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, de care se servesc ţăranii ca să-şi ungă carele."

Cavalerul Ritter von Radisci, în 1789, impresionat de cele văzute în zona Moineştiului scría că: „nafta gâlgâie din pământ."

Pe harta lui Bawer, 1783, este menționat satul Moineşti.

Sub denumirea de oraş, această aşezare apare, pentru prima dată, pe harta lui Hora von Otzellovitz din 1790 în care este înscris „Stadt Moinesty, cu un număr de 255 de locuitori".”

Chipuri din fotbalul moineștean de altădată

 Unii dintre dumneavoastră vi-i mai reamintiți?

Flacăra Moineștiului-1963

sursa Arcanum

Spital Moinesti 1894

 Evenimentul -1894

sursa Arcanum

Rafinăria Steaua Română

 „În afară de rafinăria lui Mehendițeanu, din anul 1856 în Prahova, care e cea mai veche, s'au construit vre-o nouă mici rafinării în anii 1857-1865 în comuna Valea-Arinilor, lângă Moinești, cu o capacitate de lucru a fiecăreia de 80-160 vag. pe an. Înainte de război existau în această comună circa 14 mici rafinării, dar astăzi nu mai lucrează decât vre-o 3-4, deoarece randamentul producției este foarte mic, iar cantitatea de produse albe, ce se obțin din țițeiurile din regiune, este redusă și numai aceste produse pot fi vândute ușor de micii rafinori.

În afară de micile rafinării, mai sunt două rafinării destul de însemnate în Bacău, una a soc. „Steaua Română“, în Moinești și a doua a soc. „Moldonaphta“ (Danube Oil) în comuna Valea- Arinilor. Rafinăria soc. „Steaua Română“, cu o capacitate de prelucrare de circa 20 vagoane pe zi, construită în anul 1925, este prima rafinărie de tipul Borrman construită la noi în țară. Distilația se face continuu printr'un sistem de tuburi, unde se încălzește țițeiul, iar vaporii obținuți sunt condensați în niște coloane speciale. Rafinăria „Moldonaphta“ cu sistemul de distilație discontinuu, are o capacitate de prelucrare de circa 6 vagoane pe zi. Capacitatea rafinăriilor celor două societăți mai importante din Bacău este suficientă pentru a prelucra producția lor. Rafinăriile mici distilează de asemeni tot țițeiul produs de ceilalți exploatatori și fabrică unsori pentru căruțe.

REVISTA „ANNALES DES MINES DE ROUMANIE” -1931

sursa Arcanum

Văsiești

 

„1766, mai 27, Iaşi

 

Grigore Alexandru Ghica vodă întărește șatrarului Costache Dinu satul Văsieşti din ținutul Bacău, care a aparținut lui Gheorghe Zugravul, pictor.

 

 Noi Grigore Alexandru Ghica Voevod, cu mila lui Dumnezău, Domn al Ţării Moldovei, dat-am carte domnii mei boieriului nostru, dumnelui şatrarul Costachi Dinu să aibă a-şi stăpîni partea lui Plăvan, din sat din Văsieşti di lîngă Comăneşti ot Bacău, ce ari cumpărătură de Gheorghi Zugravul, cu zapis şi cu ispisoc de la Evstratiia Dabije Voevod din văleat 7170 (1662), februarie 7, pe două locuri de casă din vatra satului, cu pomăntul lor şi zece pomănturi în ţarină şi din fănaţu şi din săcături şi din pădure şi din apă şi din tot venitul parte Plăvăcească.

Aşijderea şi parte Măricăi din satu din Costeşti ot Bacău, din vatra satului şi trei pămînturi din ţarină de sus şi patru păminturi de țarina de gios şi din iarbă şi din apă şi din pădure, din tot locul cu tot venitul să aibă a stăpăni. Şi pi cini-şi va trimiti vechil, atît în parte Plăvăţască din Văsăeşti căt şi la parte Maricăi din Costeşti ot Bacău, după ispisoc şi zapis. După tot locul acelor părți de moşiie să fie volnic a lua dijma, venitul moşii, din toate după hotărîrea ponturilor şi nimi împotrivitor să nu fie, ci atăt stăpînul moşii, căt şi cel ce ar ave a-şi da dejma venitul moşiilor, să urmează după testament prin hotărîrea ponturilor iar nu într-alt chip.

Aceasta poroncim.

 

 

1766, Maiu 27

Arh. st. Iaşi, Pach. 298/5.”

 

Sursa:

„Studii și Cercetări de Istoria Artei - Seria Artă Plastică” -1967

Arcanum

*****

O transpunere a textului în limba română de azi, făcută de IA:

„Grigore Alexandru Ghica Vodă confirmă dreptul de proprietate al șătrarului Costache Dinu asupra unor părți de moșie din satele Văsiești și Costești, aflate în ținutul Bacău.

Noi, Grigore Alexandru Ghica Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Moldovei, întărim prin acest hrisov boierului nostru, șătrarul Costache Dinu, dreptul de stăpânire asupra părții numite Plăvan din satul Văsiești, de lângă Comănești, în ținutul Bacău.

Această moșie a fost cumpărată de la Gheorghe Zugravul, pictor, fapt dovedit printr-un zapis și printr-un hrisov emis de Eustratie Dabija Vodă, la 7 februarie 1662. Proprietatea cuprindea două locuri de casă în vatra satului, împreună cu terenurile aferente, zece loturi de pământ arabil, fânețe, terenuri defrișate, pădure, ape și toate veniturile corespunzătoare părții Plăvănești.

De asemenea, îi este întărită și partea moștenită de la Mărica din satul Costești, în ținutul Bacău, alcătuită din un loc de casă în vatra satului, trei terenuri arabile în partea de sus a hotarului, patru terenuri în partea de jos, precum și drepturile asupra pășunilor, apelor, pădurilor și tuturor veniturilor rezultate din aceste proprietăți.

Costache Dinu are dreptul să trimită un reprezentant (vechil) pentru administrarea acestor moșii, atât la Văsiești, cât și la Costești, în baza hrisovului și a zapisului. El este îndreptățit să încaseze dijma și toate veniturile cuvenite moșiilor, potrivit hotarelor și drepturilor stabilite prin actele de proprietate. Nimeni nu are voie să se împotrivească acestor drepturi, iar atât proprietarul, cât și cei care datorează dijma trebuie să respecte prevederile documentelor și hotărnicia moșiilor, fără a proceda în alt fel.”

Ginkgo biloba și magnolia

 În revista „Natura” (seria Biologie) din 1968, profesorul Grecu amintește doi arbori deosebiți din Moinești: un Ginkgo biloba, aflat în curtea Policlinicii ORL de la acea vreme, și o Magnolie, care creștea într-o grădină particulară.

Despre Ginkgo biloba, Ștefan Ristea ne-a povestit, într-un comentariu la o postare mai veche de pe pagina Moineștiul pozitiv, că a fost adus din Japonia de unchiul bunicii sale materne, Gheorghe Dumitriu. Dacă această informație este corectă, arborele ar avea astăzi o vechime de peste 100 de ani.

Oare magnolia amintită de profesorul Grecu este cea care se află astăzi în curtea spitalului? Dacă da, ar însemna că și ea are aproape 90 de ani. Dar nu prea pare.

Ce amintiri aveți despre acești doi arbori sau despre locurile în care se aflau? Orice informație, fotografie ori poveste este binevenită.

Fotografia cu Ginkgo biloba a fost realizată în anul 2023, iar cea cu magnolia este preluată de pe site-ul spitalului.

Sursa articolului Arcanum.