Șah

 CUPA RAIONULUI MOINEȘTI

„La sfîrşitul lunii februarie, în frumoasa sală de lectură a clubului „23 August" din Moineşti s-a desfăşurat a 2-a ediție a competiției de şah pe echipe mixte, dotată cu Cupa raionului Moineşti. Organizatorii s-au străduit să asigure cele mai bune condiții de joc acestui eveniment şahist şi, trebuie să o spunem, spre lauda lor, au reuşit foarte bine.

Scopul concursului a fost acela de a verifica forţa de joc a echipelor reprezentative de raioane şi orăşeneşti, în vederea etapei regionale a campionatului republican pe echipe.

Întrecerea a fost dominată de şahiştii din Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care au reușit să cîştige pentru a doua oară trofeul pus în joc. Dintre jucătorii acestei echipe s-au evidenţiat Ing. V. Bularda, O. Frunză, Gh. Doboş, Dr. Didina Cioponea, care nu au pierdut nici una din partidele susținute. Pe locul al 2-lea s-a situat reprezentativa asociației, „Aurul Negru-Moineşti", care are în compunerea sa jucători cu posibilități, ca de exemplu Georgeta Bobu, Gh. Bazgan, N. Αvram şi alţii. În clasament urmează reprezentativa oraşului Dărmăneşti şi apoi a raionului Tg. Ocna.

Din păcate, unele raioane ale regiunii Bacău nu au răspuns favorabil invitației ce le-a fost adresată. Oare şahiştilor din aceste raioane nu le-ar fi fost utilă o astfel de în-trecere sportivă?

La încheierea competiției, tov. Cojan, preşedintele consiliului raional UCFS, a felicitat echipele participante, înmînînd trofeul pus în joc echipei învingătoare și diplome celorlalte.

I. IOAN

Vicepreşedinte al Consiliului UCFS din raionul Moineşti”

Din Revista Română de Șah -1967 (sursa Arcanum)

****

„La Moinești, profesoara de matematică Elena Blaga, campioana regiunii, a ținut un simultan numai pentru tinerele fete din acest oraș.”

Din Revista Română de Șah -1963 (sursa Arcanum)

Cântecul Trotușului

 Acest cântec a fost publicat în ziarul „Îndrumătorul cultural” din 1963 (sursa: Arcanum). Ar fi interesant dacă cineva ar putea realiza o versiune audio, pentru a putea fi ascultat și astăzi.

Rafinăria Steaua Română

 

„Viața Românească” -1935

sursa Arcanum

„Moinești – file de istorie poștală”

 

O fotografie foarte cunoscută, care circulă în mediul online și înfățișează vechea clădire a oficiului poștal, datează din anul 1907. Cei interesați de acest subiect pot afla mai multe accesând linkul de mai jos:

https://www.philatelica.ro/04_37.html

După ce accesați linkul, dați click pe fiecare fotografie pentru a o deschide, a o vedea în detaliu și a descoperi informații suplimentare despre „Moinești – file de istorie poștală”, pagină realizată de Ioan Catana.

Nicu Enea la Scorțeni

„Pînă în prezent, legătura dintre pictorul născut la 28 mai 1897, la Valea Arinilor-Lucăceşti, judeţul Bacău, și satul Scorţeni-Bacău este relevată de pînza de excepție care imortalizează biserica de lemn Merișor, construită în 1799.

Nicu Enea a mai pictat însă și alte pînze, ori a executat și alte desene la Scorțeni. Mărturie stau trei fotografii din anul 1931. În ele, pictorul apare în tovărăşia a trei prieteni Dimitrie Mareş (1897-1952), învăţător, director, subrevizor şcolar (1928-1931) și poet, născut cu nouă decenii în urmă la Sarata-Borzeşti, comuna Băhnășeni-Bacău, Constantin Zugrăvel (n. 1897), învăţător în Scorţeni-Bacău, și C. Dumitrescu, inginer silvic în Scorţeni-Bacău.

Ei se află într-o pădure scorţeană de pe dealul Dragomiresei, de unde privirile cuprind lanțul carpatic, subcarpații și Valea Tazlăului, de la munții Tarcăului, pînă la Nemira-Mare şi culmea Berzunţului, de la Schitu-Frumoasa la Tescani, Româneşti şi mai departe.

În toate aceste fotografii, Nicu Enea se află cu haina pe umeri, pe o creangă sau între trunchii unor copaci dintre cei care apar des în pînzele și desenele sale, ori pe iarba și frunzişul pădurii,

Fotografia care îl arată pe Nicu Enea între cei trei trunchi oferă privitorului şi şevaletul pictorului, cu un peisaj scorţean.

Pînă la mutarea în Bacău a soților Constantin și Magdalena Zugrăvel, au existat, în casa de pe şoseaua Bacău Moineşti, dintre Kilometrii 28 şi 29, portretul învățătorului C. Zugrăvel și două peisaje scorțene, de felul celui din fotografia prezentată mai sus, toate semnate de pictorul Nicu Enea, Scorțenii le-au văzut adesea , iar învăţătorul Constantin Zugrăvel a scris despre portretul său în caietul intitulat Scorţeni, caiet aflat la Muzeul Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău.

Menționăm că Nicu Enea a fost coleg cu învăţătorul Constantin Zugrăvel la Şcoala Normală din Piatra Neamț, între 1911 şi 1918. Fotografiile interesîndu-ne aici se află în arhiva familiei învățătorului Dimitrie Mareş din Scorţeni și Bacău. Pe verso, Mareş menționează anul 1931, şi numele pictorului Nicu Enea.”

Cedric N. Măgirescu

Almanah Ateneu- 1988 (sursa Arcanum)

Notă

Cu toate că textul face referire la o fotografie inclusă în articol, ea nu se regăsește în această ediție a almanahului.

Dacă cineva deține o fotografie a picturii realizate de Nicu Enea reprezentând Biserica Merișor, îl rog să o posteze în comentarii.

MOINEŞTI 1968- Ștefan Roll

 „ MOINEŞTI.

În apropiere de Comăneşti, unde se instaurează una din cele mai temerare citadele ale industriei socialismului românesc. Ca să ajungi acolo cu trenul parcurgi un peisaj de galaxii terestre, un poem de constelaţii oglindit parcă în poemele răzvrătite ale demiurgului erupţiei Dada.

Nu ştiam. Am primit invitaţia unor tineri concetăţeni ai autorului acelor „Sept Manifestes Dada“, că, la cinci ani de la moartea lui, îl vor evoca şi ne rugau să participăm la sărbătorirea organizată de ei pe cei cîţi au mai rămas din cei care l-au cunoscut din ţară. Pe M. H. Maxy, pe Saşa Pană şi pe mine. Uitasem, netrebnici animatori ai revelaţiei de la Zürich, să ne aducem aminte de el la aceste „cifre rotunde“. Ne-a emoţionat şi ne-am dus. Cunoscusem Moineştii acum vreo trei decenii. Casa unde s-a născut Tzara nu mai există. E un teren de unde s-a demolat clădirea veche ca să se facă loc oraşului modern de o arhitectură cutezătoare, parcă inspirată din Le Corbusier, acest geometru al urbanismului contemporan, el însuşi poet suprarealist. Ne-au întîmpinat tineri tulburaţi că sínt omonimii locului natal al poetului, Macarie Victor, bibliotecarul Clubului întreprinderii „23 August“, Daniel Nicolescu, profesor de limba română, directorul Casei de Cultură din Moineşti, Mireanu, şi, în faţa a peste cinci sute de tineri în cea mai mare parte, am vorbit despre întîlnirile noastre cu Tzara. M. H. Maxy, vorbind, căuta cu privirea la asistenţi — şi a spus-o — dacă nu se află printre ei un nou reprezentant al altor explozii artistice ; eu am spus nu ştiu ce despre importanţa poeziei şi a apariţiei dinamitarde a luiTzara, Saşa Pană a făcut o amplă expunere a personalităţii poetului, ascultată cu o hieratică vibraţie de către mitingul de suflete de o supremă candoare.

Poezia mai răvăşeşte conştiinţele, mai interesează! Am simţit-o din modesta noastră evocare a unui unanim poet plecat de peste o jumătate de veac din aceste locuri. În sala clubului muncitoresc — şi lui Tzara, membru al Partidului Comunist Francez, i-ar fi plăcut — au fost recitate poemele lui scrise în timpul cînd era încă în țară, integrate de el în ediţiile franceze.

Seara ne-am întors printre aceleaşi galaxii, lăsînd înapoia noastră leagănul, maidanul de joacă, locurile unde Tzara a fost adulmecat de primele febre ale poeziei.

Ştefan Roll”

Articol apărut în Revista ”Contemporanul” din 1968, după evenimentul omagierii lui Tristan Tzara (sursa Arcanum).

Scorțeni

 „Drumul urcă un deal răpede spre satul Scorţeni. El lasă să se vadă supt înnălțimi verzi case gospodărești cu curtea foarte bine îngrijită. Ele mărgenesc îndată şoseaua. În cea mai frumoasă din ele întâlnesc pe profesorul şi scriitorul P. Misir şi familia sa, cari petrec vara în acest minunat colț.”

Nicolae Iorga „Sate și mănăstiri din România” -1905

În drumul de la Bacău spre Moinești, la Scorțeni, pe partea dreaptă a șoselei, se află două clădiri vechi aflate într-o stare avansată de degradare. Am aflat că una dintre ele ar fi funcționat cândva ca dispensar. Cealaltă, situată chiar la stradă, pare să aibă și ea o istorie interesantă.

Cunoaște cineva istoria acestor două clădiri? Dacă aveți fotografii vechi și/sau recente, vă invităm să le împărtășiți în comentarii sau într-o postare.

Cartea, prieten al muncitorilor

 „Biblioteca clubului muncitoresc din Zemeş dispune de 10.416 volume de literatură beletristică, tehnică, politică, ştiinţifică. Cei 1379 de cititori ai bibliotecii au citit în timpul scurs din acest an un număr de 8968 de cărţi. Această bibliotecă a organizat la locurile de muncă ale sondorilor un număr de 18 biblioteci mobile care cuprind sute de cărţi.”

*****

„Toader Zota are de-acum 47 de ani. E mecanic la Atelierul central din Zemeş şi tovarăşii săi de muncă il apreciază pentru hărnicia lui. Toţi ştiu acum că nea Toader al lor a luat de la biblioteca clubului 27 de cărţi pe care le-a citit de la inceputul anului şi pină acum. Citeşte mai mult decit cei tineri. Şi-a găsit in carte un bun prieten, un sfătuitor, un dascăl de nepreţuit.

Pompiliu Petcu cunoaşte foarte bine principiile de funcţionare a cazanelor. Este cazangiu şi rar să-l intreacă cineva in meserie. Dar Pompiliu iţi poate spune multe despre cărţile lui Turgheniev, Moliere, Goncearov, Balzac, Beniuc, Sahia. Petcu işi petrece zilnic multe ore plăcute in tovărăşia cărţilor. L-a atras mult „Pe muche de cuţit“ al lui Beniuc, dar i-a plăcut grozav şi „Răscoala“ lui Rebreanu. El zice că i-au plăcut mai toate cele 59 de volume citite in acest an. „Multe dintre cărţile citite, zice el, imi folosesc la şcoală. Sint elev la seral In a VIII-a“.

Inginerul Virgil Zota, instalatorul loan Brinzei şi incă mulţi alţi cititori activi se numără acum printre cei 1379 de cititori ai bibliotecii clubului muncitoresc din Zemeş.

Cartea ii este un prieten bun petrolistului. Acesta este un adevăr confirmat de miile de cititori care frecventează bibliotecile cluburilor muncitoreşti din Zemeş, Modirzău, Lucăceşti, Moineşti.”

Articole din ziarul Steagul Roșu Bacău-1960 (sursa Arcanum)