Imagine cu spitalul din Moinești aflat în construcție, în anul 1973, apărută în ziarul Steagul Roșu. Detalii despre construcția spitalului sunt postate în următorul link:
https://www.facebook.com/groups/1388966862441540/posts/1590614475610110/
„La şcoala din comuna Ardeoani, raionul Moineşti, unde sînt învăţătoare, părinții multor copii vin la sfatul învăţătorilor şi se interesează cum învață copiii lor și ce obligații au ei față de şcoală. Aceşti părinți organizează în mod plăcut şi cu rost timpul liber al copiilor lor, împăcînd în acelaşi timp învăţătura cu joaca şi ajutorul în gospodărie.
„Biblioteca şcolară şi sătească
din Scorţeni-Bacău este una dintre cele mai vechi din judeţul Bacău.
Ea a luat fiinţă in anul 1897,
adică în urmă cu nouă decenii. Întemeietorul ei este Theodor Demetrescu, al
treilea invăţător şi „diriginte“ (adică director) al şcolii scorţene, de la înfiinţarea
în Pustiana (1860) şi mutarea ei in Scorţeni (1865).
O condică de procese-verbale de
inspecţie, aflată in Arhivele Statului — Filiala Bacău (fondul Şcoala Rurală —
Scorţeni) este singura sursă de informaţie pentru Theodor Demetrescu.
La 8 februarie, 1894, apoi la 4
noiembrie 1894, revizorul şcolar Toma C. Tabul notează mai întîi prezenţa
elevilor : 40 in cl. I, 13 in cl. a Il-a, 3 in cl. a IlI-a, 4 in cl. a IV-a, 2
in cl. a V-a şi 1 in cl. a Vl-a, total 62, in februarie. În noiembrie sint
prezenţi numai 50 de elevi. Revizorul mărturiseşte impresia excelentă pe care
i-a făcut-o şcoala, ca „ispravă pedagogică“ şi constată că trebuie un al doilea
invăţător şi un local propriu, deoarece localul existent, deşi era incăpător,
adăpostea şi primăria.
Procesul-verbal din 11 martie
1896 afirmă ca directorul şi invăţătorul Theodor Demetrescu „face onoare
corpului didactic si nu avea lemne de incălzit suficiente“. De aceea si
şcolarii frecvenţi sint numai 43.
La 4 octombrie 1896, acelaşi
revizor şcolar apreciază că „Dl. Theodor Demetrescu are vocaţiune şi pasiune
pentru cariera didactică“. „...Faţă cu timpul şi cu mijloacele de invăţămint de
care dispune invăţătorul“, se spune in procesul-verbal din 4 iunie 1897, se
constată „progrese mari“, căci „invăţătorul titular al şcolii are vocaţiune
pentru cariera ce şi-a ales“. Procesul-verbal din 23 februarie 1898, incheiat
de acelaşi revizor şcolar, menţionează şi prezenţa unui al doilea invăţător,
suplinitoarea Henrieta Pravetz iar la observaţii generale afirmă că „şcoala
este bine condusă şi cu demnitate in persoana d-lui invăţător diriginte Th.
Demetrescu“.N
Biblioteca infiinţată de Theodor
Demetrescu avea 344 de volume.
Îmbogăţirea şi activitatea ei
preocupă şi pe invăţătorii care au urmat intemeietorului său, I. Ercuţă din
Cerdac—Bacău (1902), Grigore Tabacaru (1906—1907) şi Constantin Popovici.
Grigore Tabacaru a transformat felul de a imprumuta cărţi copiilor intr-un
adevărat cerc de lectură sătească.
În timpul lui Dimitrie Mareş
(1921— 1949), biblioteca şcolii avea singură 261 de volume, iar biblioteca
pentru săteni avea 430 de volume (in 1933).
În anul 1942, biblioteca pentru
săteni avea 500 de volume.
In anii noştri de la 2480 de
volume in 1965, in bibliotecile şcolare ale comunei, se ajunge la 8042 de
volume, in 1984.
„Macarale, râd în Soare aurii, macarale....”
Chiar dacă ne place să ne amintim partea frumoasă, existau și excepții.
Fotografii realizate de Dan Mihai Boghițoiu, în următorul link de pe FB::
