„Activitatea staţiei de carotaj radioactiv la schelele petrolifere din Moinești
„…..Dar ceea ce caracterizează noutatea acestui peisaj
ce se creează, ca o sinteză a celor arătate, este apariţia noilor oraşe şi un
prim exemplu in acest sens il constituie oraşul petroliştilor, Lucăceşti.
În apropiere de Moineşti, intr-un loc ocolit odinioară
de marile drumuri şi neglijat de cartografi, au prins a se inălţa acum ciţiva
ani siluetele primelor blocuri, locuinţe ale sondorilor.
Printre casele albe, dotate cu tot confortul au apărut
parcuri, străzi drepte mărginite de trotuare pe care tropăiesc in drum spre
şcolile noi, paşii neastimpăraţi ai primilor cetăţeni cu certificate de naştere
din Lucăceşti. Magazine moderne şi restaurante, cinematograf şi edificii
administrative vin să completeze atmosfera orăşenească. Mîndria petroliştilor
de aci o constituie insă frumosul club „M. Eminescu".
Privit de pe dealurile vecine, ziua, ca şi noaptea,
Lucăceştii răspindeşte o atmosferă de tinereţe, care se transmite intregului
peisaj din jur; este aceeaşi pe care o intilnim in atitea şi atitea alte locuri
in ţara noastră, atmosfera unei vieţi noi.”
Alexandru Roșu –
aspirant în științe
geografice
Știință și tehnică – 1959 (sursa Arcanum)
Bucşeşti, comună răzeşească de pe
Tazlăul de Sus, număra la 1865 circa 500 de familii, cu 38 copii pentru clasa
I, aşa cum indică „Anuarul general al Instrucţiunii publice pe anul
1864—1865" de V. A. Urechia (Bucureşti 1868). După adoptarea legii instrucţiunii
din 1864, care prevedea obligativitatea învăţămîntului primar, la Bucşeşti se
înfiinţează, în toamna lui 1865, clasa I, avînd ca prim învăţător pe Alecu
Barna, absolvent al cursului primar şi preparandial. Şcoala era întreţinută de
comună şi funcţiona în local închiriat şi construit din vălătuci. Pe sigiliul
şcolii erau gravate stemele Moldovei şi Ţării Româneşti şi următoarea
titulatură: „Şcoala de model a comunei Bucşeşti, din plasa Tazlăul de Sus,
Judeţul Bacău".
Lui Alecu Barna i-a urmat ca
învăţător Ia Bucşeşti Costache Mitici, începînd din 1867. Acesta s-a bucurat de
protecţia poetului Vasile Alecsandri, față
de Titu Maiorescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, de atunci.
Învăţătorul fusese victima unei măsuri abuzive a primarului Costache Palade
Ceauşu, în casa căruia funcţiona şcoala, cu clasele I şi a Il-a. In urma unor
neînţelegeri de ordin personal cu primarul la care contribuise din plin şi
nevasta acestuia, Costache Mitici „este pus în disponibilitate din cauză de
neglijență“. In situaţia de a nu
mai avea cu ce se întreţine, învăţătorul apelează la sprijinul lui Vasile
Alecsandri. Poetul, aflat la Mirceşti, scria ministrului la 12 ianuarie 1876 :
„Iubite Domnule Maiorescu,
Îmi Iau libertatea să intervin în
favoarea unui vechi profesor (un de economie politică)... care după opt ani de
serviciu a fost victima unui primar ţîfnos... Numele lui este COSTACHE MITICI
—, catedra lui era o modestă catedruţă de şcoală primară in satul Bucşeşti,
comuna Podurile — plasa Tazlăului de Sus, judeţul Bacău. Sărmanul! In fine şi-a
găsit Bacăul! Şi astăzi este pus în disponibilitate din cauza de neglijentă...
Iată istoricul acestei
lamentabile tragedii cîmpeneşti. Acum se aşteaptă deznodămîntui final. Cine
este chemat a-I decide ? Ministrul. De aceea mă adresez la Ministru, cu
rugămintea ca să reintegreze pe pacient în funcţia de profesor şl, chiar dacă
acesta ar fi oarecum culpabil de ceva neglijenţă să fie iertat pentru astă
oară, în consideraţia slăbiciunii naturii omeneşti şi mai cu seamă româneşti.
Eu răspund pentru dînsul că în
viitor el se va feri de asemenea păcat ca dracul de tămîie şi ca bucureşteanul
de slujbă fără leafă.
Complemente respectoase D-nei
Maiorescu.”
V. ALECSANDRI
C. Mitici fiind reintegrat în
funcţie, şcoala s-a mutat în casa lui Gheorghe Ion Ariton, care fiind căsătorit
cu Balaşa, sătenii numeau casa şcolii „la Balaşa". Casa Balaşei era peste
drum de actualul local nou al Şcolii generale din Bucşeşti. După terminarea
primelor două clase, unii dintre elevi urmau cursurile Şcolii domneşti din
Moineşti, unde era director David Climescu, cel care in 1877 oferise intreg
salariul pe trimestrul I pentru sprijinirea războiului de independenţă.
Neculal I. BIBIRI
Steagul Roșu Bacău -1972 (sursa Arcanum)
În comentariile postării de pe Facebook, despre profesorul Mircea Călin, unul dintre membrii grupului a postat o fotografie cu două matricole: prima din perioada 1962–1970, iar cea de-a doua din 1970–1974. Cu siguranță, unii dintre dumneavoastră le-au avut.
Pe grup s-au purtat discuții despre evenimentele teatrale din Moinești. Într-una dintre postări a fost menționată echipa de teatru a Liceului Teoretic Moineşti. Din amintirile consemnate de Ionuț Preda în cartea „Repetiție la «SICILIANA»”, descoperim numeroase detalii interesante despre activitatea acestei trupe și atmosfera din culisele spectacolului. Volumul include de asemenea și textul piesei de teatru.
„Rumania DATE DISTR. 6 November 1951
Present Output of the Moinesti-Darmanesti Oil
September 1951
The present output of the Moinesti (Moldavia Area) oil refinery is about 12 carloads of kerosene and gasoline per month. This output is transported by rail to the port of Constanta from where it is taken by tankers to Soviet ports of the Black Sea.
The output of the oil wells of Darmanesti (Bacau Area of Moldavia) is about 20 carloads of crude oil per day. Darmanesti has special refineries for gasoline; the production is sent to the Soviet Union by sea via Constanta.
The output of the Comanesti coal mines (Moldavia Area) is about 480 carloads per month. These coal mines are exploited by the Sovromcarbune on behalf of the Soviet Union.
More than 70 per cent of the output of coal is transported by rail via Cernauti directly to the Soviet Union. The Stakhanovite method is used in these coal mines.”
*******
„Producția actuală a rafinăriei de petrol Moinești (zona Moldovei) este de aproximativ 12 vagoane de kerosen și benzină pe lună. Această producție este transportată pe calea ferată până la portul Constanța, de unde este preluată cu cisterne către porturile sovietice de la Marea Neagră.
Producția sondelor de petrol de la Dărmănești (zona Bacău din Moldova) este de aproximativ 20 de vagoane de țiței pe zi. Dărmănești are rafinării speciale pentru benzină; producția este trimisă în Uniunea Sovietică pe mare prin Constanța.
Producția minelor de cărbune de la Comănești (zona Moldovei) este de aproximativ 480 de vagoane pe lună. Aceste mine de cărbune sunt exploatate de Sovromcarbură în numele Uniunii Sovietice.
Peste 70% din producția de cărbune este transportată pe calea ferată prin Cernăuți direct în Uniunea Sovietică. În aceste mine de cărbune se folosește metoda stahanovistă.”
Linkul către sursă:
https://archive.org/details/cia-readingroom-document-cia-rdp82-00457r009200280010-3
„..Sint Nicolae Necula, maistrul Atelierului nr. 1 extracţie Moineşti al Schelei Comăneşti din Trustul petrolului Moldova. Schela noastră este cea mai mare din ţară sub raportul întinderii : ea acţionează pe 6 000 km pătraţi în cinci judeţe : Bacău, Galaţi, Vrancea, Harghita, Covasna şi se situează pe unul din locurile de frunte la extracţie.”
