Redeschiderea Bisericii Sf. Nicolai din Moineşti-Bacău

„Duminică 14 Noembrie a. c. în oraşul Moineşti-Bacău, s'a redeschis cu mare solemnitate Biserica Sf. Nicolai, filiala parohiei Sf. M. Mucenic Gheorghe.

Slujba redeschiderii s'a făcut de P. S. Arhiereu Ilarion Băcăuanu asistat de Protoiereul judeţului şi Directorul cancelariei sf. Episcopii, precum şi de mulți preoți din înprejurimile Moineştilor. Biserica Sf. Nicolai era deteriorată de vechime şi puțin încăpătoare, dar prin reparațiunea radicală ce i s'a făcut, căci i s'a clădit pridvorul formând partea a doua a naosului bisericii, având acum forma vechilor monastiri din vremea lui Ştefan cel Mare, cu naosul bisericii despărţit în două prin perete. Apoi s'au zugrăvit din nou pereții din lăuntru și s'a curăţit şi văruit şi pe dinafară, lucrare frumoasă, datorită străduinții neobositului primar al oraşului Moineşti un bun creştin D-l Lumbaş, fost magistrat şi acum avocat, precum și comitetului parohial de sub preşedinţia păr. paroh Ec. Gh. Antohi.

La această frumoasă sărbătoare a luat parte foarte multă lume, doritoare a vedea slujba arhierească și cu care prilej P. S. Arhiereu Ilarion a predicat despre: „Redeschiderea prin biserică a vistieriei bunătăţilor sufleteşti şi trupeşti pentru creştini".

După terminarea slujbei divine, s'a făcut agapă creştinească în sala Primăriei oraşului, la care au luat parte pe lângă sfințiții slujitori bisericești și D-l Prefect al judeţului Bacău, D-l primar Lumbaş cu întreg Consiliu Comunal, D-l inspector şcolar primar-Bacău şi mulţi creştini locali şi străini.”

Cronica Romanului -1926 (sursa Arcanum)

„Expresul de Moinești”

 Statia Comanesti....anii '80. La linia 3 pregatit pt.plecare ,,expresul de Moinesti".

sursa: pagina Facebook Gări din România, postare Nicolai Ciurea (25.08.2026)

https://www.facebook.com/groups/1154032399583201/permalink/1481314920188279

„Eu îmi amintesc că atunci când ajungeam dimineața cu trenul la Comănești, mă grăbeam să prind „expresul de Moinești”. Din aceeași perioadă îmi mai vin în minte și cele două autobuze cu burduf care mergeau până la Foale, dar, fiind mereu arhipline, preferam să merg cu trenul, dacă reușeam să-l prind.”

*****

„Am lucrat pe ,, expres " între anii 1990 și 1992 ca frânar!

Erau dacă îmi amintesc bine în 24 de ore cam 10-12 trenuri, inclusiv mixte, adică călători și marfă .

Cele numai de călători erau la orele de vârf, pentru navetiști (elevi și muncitori), iar mixte în restul cazurilor. În plus dacă era necesar se mai formau convoaie numai cu vagoane de marfă!

Se transportau de la combustibil,ulei comestibil, perisabile, materiale de construcții, alimente inclusiv coletărie în vagoane speciale și colete în vagonul de bagaje!

Iarna,LDH -ușul crea abur cald cu care erau încălzite vagoanele din garnitură și așa cum erau cu bănci de lemn, nu prea găseai locuri dacă veneai în ultimul moment la tren!

Amintiri...din păcate!

Cine își aduce minte cum se distribuia drojdia pentru brutării și fabricile de pâine? ”

Cezar Atrejei

Petrolul din zonă în 1930

 Fragmente din articolele apărute în „Analele Minelor din România” din 1930, referitoare la extracția petrolului din zona noastră. (sursa Arcanum)

Articolele sunt mai ample, însă am ales fragmentele mai accesibile pentru majoritatea cititorilor, fără a intra în detalii, date și descrieri de natură tehnică și geologică.

Şantierul Solonț-Stănești (1930)

„Acest şantier se găsește lângă părâul Solonț, între dealurile Piatra-Crăpată la sud și Muntele Utura la nord, răspândit pe o suprafață de circa 2.5 Km. lungime și 600 m. lățime. Părâul Clopotului împarte santierul în două: Stănești la vest și Solont la est, situate pe teritoriile comunelor cu acelaș nume.

Exploatarea a fost începută de foarte mult timp, săpându-se puțuri în locul unde oligocenul este la suprafață, dat fiind că acolo puțurile erau mai puțin adânci.

Probabil, acolo au și fost observate prima oară urmele de țiței. Parte din puțuri mai produc și azi. Producțiunea scoasă înainte vreme se depozita în gropi anume săpate în pământ, numite gropoaie, de o capacitate de 1-3 vag.

Puțarii plăteau proprietarului terenului o anume redevență, destul de ridicată în unele cazuri, chiar 33%, dar proprietarul își lăcărea singur puțurile. Puțarii mai aveau însă și alte mici avantagii cum ar fi: loc pentru bordee, pentru vitele de muncă etc.

Sonde mecanice s'au săpat de asemeni multe și de mult timp. Numărul lor este de circa 110 în Solonț și de circa 60 în Stănești. Dela multe din ele săpate până prin 1900, nu s'au putut găsi date geologice și nici chiar technice. Exploatarea a fost începută de Theiler în anul 1886.

Adâncimea sondelor în schela Stănești este de circa 250 m., iar în Solont 450-500 m. în mediu. Sistemul de săpare întrebuințat este exclusiv canadianul. S'a adoptat săpatul cu cablu canadian, ceiace a mărit mult randamentul săpatului, și nu a dat loc la instrumentații și nici la lărgiri prea dese ale găurei de sondă, pentru a permite tubarea coloanelor.

Actualmente în schela Solonț-Stănești, sunt 12 sonde în foraj : 9 ale societății Danube Oil la Stănești și 3 al soc. Steaua Română la Solonț.

Producția medie a sondelor, în schela Solonț este de circa 500-550 vagoane, iar în schela Stănești de circa 250 vag., producție destul de rentabilă, dacă ținem seamá de faptul că un metru forat costă cel mult 6000 lei, iar extracția unui vagon de țiței circa 2500 lei.

Extracția se face cu ajutorul pompelor canadiene, iar durata de productivitate a sondelor-este mare (circa 9 ani), dat fiind că exploatarea se face până la o producție zilnică foarte mica (de multe ori 100 Kgr. pe zi). Acest rezultat este datorit faptului, că sondele fiind grupate, se pot face instalații de pompare centrifugale, iar la sondele cu producție mică se scoate pompa numai de 2-3 ori pe an pentru reparație, așa că și cheltuelile sunt minime.

In schela Solonț-Stănești au fost puține sonde cari au avut o producție inițială mai mare de 3-4 vagoane pe zi, unele din ele făcând chiar erupție. Cea mai bună sondă este sonda No. 102 a societăți „Steaua Română“, care a produs circa 2400 vag. până acum. Pentru mărirea producției s'au dinamitat în anii 1923-1924 o mare parte din sondele deja săpate în schela Solont-Stănești, obținându-se rezultate foarte frumoase, adică o mărire a producției de 25% față de producția obișnuită înaintea dinamitărei. (Gh. Ghemuleț. Intrebuințarea dinamitei în exploatarea petrolului).

Producția zilnică a schelei Solonț-Stănești este de 10.5 vag., din cari soc. „Steaua Română“ extrage 5.5 vag., soc. Danube Oil circa 4.8 vag. și asociația Răzășia (din 4 sonde) 0.2 vagoane. Puțurile vechi, cari se mai exploatează încă, produc în schela Solonț circa 9 vagoane pe an, iar cele din schela Stănești circa 5 vagoane pe an.

In schela Solonț-Stănești există două stații de degazolinare, una a soc. Steaua Română, cu cărbuni activi Urbain și a doua a soc. Danube Oil cu cărbuni Carbo-Union, cu răcirea carbunilor cu aer. Producția fiecăreia din ele poate fi de 1000 -- 1200 kgr. gazolină pe zi, cifră la care nu se ajunge însă în medie.

Societatea Danube Oil forează sonde cu o producție zilnică frumoasă, din ce în ce mai spre N-V, iar soc. Steaua Română obține rezultate foarte bune în partea S-E a schelei. ”

******

Schela Moinești (1930)

Actuala schelă a societății Steaua Română se găsește la n-vest de târgul Moinești, la o depărtare de circa 1 km. Exploatarea prin sonde a început în anul 1895. Până la acea dată se extrăgea țițeiul din puțuri – în număr destul de însemnat – din cari se mai trage și astăzi circa 20.000 kgr. pe an, din câteva din ele.

------

Se cunoaște un strat productiv la 70 m. dela limita E/O, dar toate sondele cari au săpat aci, s'au mulțumit cu producția obținută din acest prim strat. Soc. „Steaua Română“, cu sonda No. 35, intenționează să exploreze acest oligocen, luând probe de pământ cu carotiera și făcând probe dese de lăcărit. De asemeni se va cerceta cu un troliu rotativ ușor, limita de productivitate a meoțianului.

-------

Cu sonda No. 24 s'a întălnit o apă sărată la circa 1075 m. (limita eocen-oligocen 915 m.), care a fost închisă prin cimentare în talpă pe o distanță de 40 m.

-----

Sistemele de foraj întrebuințate actualmente sunt Alianța și Rotary, sondele mai vechi fiind săpate cu canadianul. Exploatarea este făcută exclusive de soc. „Steaua Română“ care are 5 sonde în sapă.

-------

Adâncimea sondelor cari exploatează pliocenul este sub 400 metri, actualmente, iar cele cari exploatează oligocenul au peste 900 m.

Producția actuală a schelei Moinești, a soc.„Steaua Română“' este de circa 7,5 vagoane pe zi, din cari 75 % din pliocen și 22 % din oligocen.

Asupra producțiunei meoticului putem spune, după rezultatele obținute până acum, că media unei sonde va fi de circa 700 vagoane.

Sonda No. 31, a cărei curbă de producție o arătăm în fig. 9, a produs până acum, dela răzbire 1240 vagoane și mai produce încă 12 tone pe zi.

Sondele răzbite acum în pliocen au o producție inițială de 15-18 tone pe zi, producție care nu scade prea repede.

Productivitatea oligocenului este mai mare ca a pliocenului. Ea este de probabil 1000 vag. lăsând bine înțeles la o parte producția sondei No. 22, care a dat până acum circa 4850 vagoane.

------

Modul de extracție a fost până acum lăcăritul cu lingura sau pistonul, dela adâncimi mai mari, mai ales că acolo s'a ajuns cu o coloană mica (4" la sonda No. 16 și 5 1/2" la No. 24). Se fac însă încercări pentru a introduce peste tot pompele canadiene, care au dat rezultate bune la unele sonde.

Țițeiurile extrase din pliocen și oligocen se deosebesc între ele, cel din meotic având mai multe produse albe.

------

Reziduul țițeiului din meotic, distilat, a dat 22 % smoală, care are un punct de topire de 38.5 cu aparatul Krämer Sarnow. Credem că păcura aceasta poate fi foarte bună pentru aglomerarea cărbunilor dela Comănești, unde acum s'a construit o fabrică de briquete.

***

„Intr'un hrisov al hatmanului Mavrocordat, proprietarul Moineștilor, din anul 1844 se prevede o plată de 20 % din țițeiul extras din puțuri :

„Acei ce au deschis gropi de păcură sau vor mai deschide și altele de acum înainte, ori la câmp afară de târg, sau pe locurile caselor sau a dughenilor cuprinse sub bezmen, vor plăti sau vor da în natură din cinci vedre de păcură, o vadră proprietarului, fiind acesta un product de negoț și afară de această cincime, gropașii ce vor deschide groapa de păcură vor da proprietarului o dreaptă parte din câte părți vor prinde la tovărășia groapei, după cum s'a păzit obiceiul și până acum".

****

Schela Zemeș (1930)

„In general, caracteristica producției oligocenului este lunga durată, ceia ce se explică prin faptul că țițeiul se găsește în strate tari, cimentate, deci puțin poroase oferind o rezistenţă mai mare scurgerei ţiţeiului. Pe de altă parte, ţiţeiul este parafinos şi probabil că astupă canalurile de scurgere încetul cu încetul. Nu sunt rari sondele din schela Zemes, cari au întrecut producția de 1500 vagoane. Din 27 sonde in producţie, din cari unele răzbite în ultimii ani, 10 au dat peste 1500 vag., 4 între 1000 şi 1500 vag., între 500 şi 1000 vag. și sub 500 vag.

Incercările ce s'au făcut de a mări producția prin dinamitare, deşi au dat unele rezultate, nu au adus totuşi un spor apreciabil.

Metoda de extracție a ţiţeiului este aceia a pompelor canadiene, cari s'au introdus la toate sondele productive. Sunt însă oarecari dificultăți cu parafinarea tevilor și pistoanelor pompelor, aşa că e nevoie a se scoate cel puțin odată pe lună pompa din sondă.

Producția potențială a schelei Zemeş este de circa 5,5 vagoane pe zi.

Conducta de pompare dela Zemeş la rafinăria Moineşti este de 4", pe o lungime de 9000 m. și de 5" pe o lungime de 2000 mtr., pornind dela Zemes.

In timpul iernei și în special la inceputul primăverei sunt mari dificultăți de pompare, de oarece conducta, de un diametru mic, se căptuşeşte încetul cu încetul cu parafină, până când se înfundă complect. Incercările ce s'au făcut de a încălzi ţiţeiul la o temperatură mai ridicată nu au dus la niciun rezultat, de oarece distanța de parcurs fiind mare şi conducta de un diametru mic, ţiţeiul se răcește foarte usor, congeland. Singurul mijloc de a deparafina conducta este acela de a o încălzi, desgropând-o din distanţă în distanţă și făcând foc.

Rezumând cele spuse mai sus, vedem că schela Zemes, deşi cu o tectonică complicată, este uşor de exploatat techniceşte şi are un randament bun.

Analizele, tițeiurilor dela Zemes, Solont şi Moineşti au fost făcute de d-l inginer Marcel Gheorghiu dela Rafinăria Moineşti.”