„Biblioteca şcolară şi sătească
din Scorţeni-Bacău este una dintre cele mai vechi din judeţul Bacău.
Ea a luat fiinţă in anul 1897,
adică în urmă cu nouă decenii. Întemeietorul ei este Theodor Demetrescu, al
treilea invăţător şi „diriginte“ (adică director) al şcolii scorţene, de la înfiinţarea
în Pustiana (1860) şi mutarea ei in Scorţeni (1865).
O condică de procese-verbale de
inspecţie, aflată in Arhivele Statului — Filiala Bacău (fondul Şcoala Rurală —
Scorţeni) este singura sursă de informaţie pentru Theodor Demetrescu.
La 8 februarie, 1894, apoi la 4
noiembrie 1894, revizorul şcolar Toma C. Tabul notează mai întîi prezenţa
elevilor : 40 in cl. I, 13 in cl. a Il-a, 3 in cl. a IlI-a, 4 in cl. a IV-a, 2
in cl. a V-a şi 1 in cl. a Vl-a, total 62, in februarie. În noiembrie sint
prezenţi numai 50 de elevi. Revizorul mărturiseşte impresia excelentă pe care
i-a făcut-o şcoala, ca „ispravă pedagogică“ şi constată că trebuie un al doilea
invăţător şi un local propriu, deoarece localul existent, deşi era incăpător,
adăpostea şi primăria.
Procesul-verbal din 11 martie
1896 afirmă ca directorul şi invăţătorul Theodor Demetrescu „face onoare
corpului didactic si nu avea lemne de incălzit suficiente“. De aceea si
şcolarii frecvenţi sint numai 43.
La 4 octombrie 1896, acelaşi
revizor şcolar apreciază că „Dl. Theodor Demetrescu are vocaţiune şi pasiune
pentru cariera didactică“. „...Faţă cu timpul şi cu mijloacele de invăţămint de
care dispune invăţătorul“, se spune in procesul-verbal din 4 iunie 1897, se
constată „progrese mari“, căci „invăţătorul titular al şcolii are vocaţiune
pentru cariera ce şi-a ales“. Procesul-verbal din 23 februarie 1898, incheiat
de acelaşi revizor şcolar, menţionează şi prezenţa unui al doilea invăţător,
suplinitoarea Henrieta Pravetz iar la observaţii generale afirmă că „şcoala
este bine condusă şi cu demnitate in persoana d-lui invăţător diriginte Th.
Demetrescu“.N
Biblioteca infiinţată de Theodor
Demetrescu avea 344 de volume.
Îmbogăţirea şi activitatea ei
preocupă şi pe invăţătorii care au urmat intemeietorului său, I. Ercuţă din
Cerdac—Bacău (1902), Grigore Tabacaru (1906—1907) şi Constantin Popovici.
Grigore Tabacaru a transformat felul de a imprumuta cărţi copiilor intr-un
adevărat cerc de lectură sătească.
În timpul lui Dimitrie Mareş
(1921— 1949), biblioteca şcolii avea singură 261 de volume, iar biblioteca
pentru săteni avea 430 de volume (in 1933).
În anul 1942, biblioteca pentru
săteni avea 500 de volume.
In anii noştri de la 2480 de
volume in 1965, in bibliotecile şcolare ale comunei, se ajunge la 8042 de
volume, in 1984.
