Lucrări de primăvară -1957

 

„Vor termina impăduririle

La Ocolul Silvic Moineşti lucrările de împădurire se apropie de sfîrşit. Pînă în prezent cei peste 103 muncitori care lucrează la punctele de plantaţie au împădurit peste trei sferturi din suprafaţa planificată.

S-au remarcat in mod deosebit brigadierii Gh. Diac şi Dumitru Mărgean care impreună cu cei 60 de muncitori din subordine au executat plantaţii pe suprafeţele cele mai întinse şi de calitate bună.”

„Odată cu venirea primăverii, strada T. Vladimirescu din Moineşti a devenit un adevărat șantier: în locul unui drum accidentat, impropriu circulației intense, se construieşte unul pavat cu piatră cubică.

În vălmășagul de oameni, mecanisme şi cai se distinge echipa de pavatori condusă de Costin lacob, echipă care se străduieşte să muncească tot mai bine.” (foto)

Flacăra Moineștiului -1957

sursa Arcanum 

Cronici sportive la două meciuri de fotbal din 1939

 „Duminică trecută s'a disputat pe terenul „Niculeasca", în fața cca 800 spectatori, matchul dintre puternica formație locală „A. S. Muncitorul" şi „Măgura" din Moineşti, terminat la scorul de 2-1 (1-1) după un joc în care echipa băcăuană s'a dovedit net superioară, deşi i-a fost scoşi depe teren 3 oameni: Savin III, Cioroba cu piciorul rupt iar Alexe cu o coastă ruptă.

Trebue remarcat faptul că jocul a fost excesiv de dur urmărindu-se în special scoaterea depe teren teren a lui Savin II cel mai bun din „22".

La abuzurile comise de jucători au contribuit atât arbitrul din prima repriză d. Ludl un necunoscător complect al sportului cu balonul rotund cât și publicul ce a dovedit o netă atitudine nesportivă, aruncând pe teren coceni şi pietre și chiar pălmuind un jucător pe teren.

Au marcat: Ghiula şi Savin II după o cursă admirabilă şi Munteanu C. pt. „Măgura". La fluerul d-lui Fodor s'au aliniat formațiile:

A. S. Muncitorul": Ernest, Cioroba, Savin I, Toapa, Savin II, Popescu (Alexe), Savin III, Ghiula, Ionescu, Popa şi Erlă.

„Măgura: Acăi, Petraru, Străjescu, Solomon, Brebu, Dorneanu, Diac, Ing. Nicolau, Albu, Munteanu M. și C.

S'au remarcat dela „Măgura": Ing. Nicolau f. bun, Acãi şt Străjescu.”

„SPORTIVE. - Zilele trecute s'a disputat pe terenul Micleasca un match de foot-ball între echipele „Muncitorul" din Bacău şi cercul sportiv al tineretului pre-militar din localitate. Au participat 1200 persoane. Echipele au aliniat următoarele formațiuni:

Muncitorul Bacău: Ernest Danec, Savin I, Cioroba, Savin II, Popa Vasile, Zalmanovici, Erlă, Alexe, Ticu lonescu, Ioje Klein şi Savin III. -„Cercul sportiv premilitar": Acăi, Străjescu, Pietraru, Onciu, Brebu, Solomon, Munteanu, I Diac, Nicolau, Munteanu II şi Albu. După un joc foarte animat, matchul s'a terminat la egalitate 2-2 (2-1). Arbitru la repriza întăia d. Rudi iar repriza doua d. Fodor.

După terminarea matchului a avut loc o frumoasă serbare dată de cercul sportiv premilitar, în grădina publică.”

Sursa Arcanum

De la Solonț la Los Angeles – Reflecții de călătorie”

 Vă recomand cartea „De la Solonț la Los Angeles – Reflecții de călătorie” de Constantin Ciocan-Solonț, din care am selectat câteva fragmente despre scriitorul și călătorul pasionat.

Îi mulțumesc încă o dată pentru acest volum care m-a purtat, prin paginile sale, într-o vacanță imaginară prin Statele Unite ale Americii, Mexic și Cuba.

„O SCURTĂ PREZENTARE A CĂLĂTORULUI

Mai întâi o scurtă trecere în revistă a primilor ani din viața mea. Am „făcut ochi" în județul Bacău, în satul Solont, aşezat la poalele de sud-est ale munţilor Goşmanului. La 24 februarie 1939 am fost înregistrat, în registrul pentru noi-născuți, la poziția 13. Întotdeauna am avut în minte locurile natale, din acest motiv am adăugat numelui meu de autor, şi numele comunei - Solont. Casa din fotografia următoare, construită de părinții mei în acel an în care eu am învățat să spun primele cuvinte și să merg pe picioarele mele, este şi astăzi întreținută şi folosită de o familie.

Nu am avut parte de bunici, ca urmare toate învățămintele din primii ani au venit de la părinți și de la dna învăţătoare Cucu. De la ei am aflat că bunicul Costache Huian a fost secretarul Primăriei înainte de moarte (1920-1921) și că a luptat în Primul Război Mondial, iar unchiul meu Constantin Huian (în foto precedentă cu părinții mei și cu mine în septembrie 1941), fost învățător și la 2 luni de la căsătorie, a plecat pe front și... a „căzut” la Podul Kerci.

****

Să reiau drumul „călătoriei" mele. În toamna anului 1946 am început, cu trăistuța cu tăbliță și „plumb", cu abecedar şi 2 mere, am început să merg la Şcoala din Solonț, construită în 1911 (renovată în acest secol, foto în 2022). Drumul a continuat în Moinești, Ploiești, Moinești, Iași, până în 1961 șia fost realuat în București (la FF), în anii 1973-1978.

Păstrez în minte primele învățăminte de la părinții mei și, după căsătorie și pe cele de la părinții soției. Iată spre exemplu: într-o zi, pe când eram în clasa I, la școala din Solonț și mergeam cu cu trăistuța și abecedarul și tăblița la școală, la jumătatea drumului (locuiam la cca 3Km de școală) m-am întîlnit cu un vecin dintr-o clasă mai mare. Acesta mi-a spus că el s-a întors de la școală pentru că „azi nu se învață”! Am crezut ce mi-a spus și m-am întors acasă. Când să intru în curte m-a văzut mama și a strigat la mine: ce-i cu tine? I-am relatat întâmplarea, ea a venit lângă mine, m-a urechiat și după ce mi-a precizat „până nu vezi cu ochii tăi ceva să nu crezi, m-a trimis la școală. Am ajuns la școală şi am constat că am fost dus în eroare de cel care mi-a spus că în ziua respectivă nu se mai învaţă.

Tot în toamna anului 1946 am depăşit prima dată zona satelor în care mergeam la moară (Gura Solonțului) sau la târg (Tescani) şi am ajuns în oraşul Comăneşti, sigur trecând prin Moineşti! Momentul respectiv, prima ieşire la oraş, a fost provocat de Adunarea electorală organizată de forțele democratice pentru alegerea deputaților Marii Adunări Naționale. Adunarea s-a ținut în parcul Palatului Ghika din Comănești și a fost condus de Chivu Stoica. Acolo, într-o atmosferă entuziastă a fost stabilit ca o persoană cu numele Hagiu să fie pe lista de candidați din partea minierilor şi petroliştilor de pe Valea Trotuşului.

În 1949 familia s-a mutat la Moineşti; tata, după ce fusese primar în Solonț, ales în 1946, a fost numit pretor al Plasei Moineşti şi apoi a fost ales preşedinte al Sfatului Popular Provizoriu al Raionului Moineşti. În acei ani el a acționat cu toată energia pentru a asigura condițiile pentru îmbunătățirea vieții în teritoriul raionului care se întindea de la Dărmăneşti până la Grigoreni şi până la Ghimeș-Palanca. Cred, luând în considerație și situațiile concrete din țară, în mare măsură a reușit. Dovadă înființarea, în 1952, a liceelor din Moineşti şi Comăneşti, punerea în funcțiune a termocentralei Comăneşti (în 1954, devenind a patra ca mărime din țară 2x12 MW), trecerea la electrificarea satelor raionului şi în unele şi alimentarea cu gaze, inclusiv a celor din comuna natală Solonț. A început construirea, chiar în acei ani, de cinematografe şi săli de cultură în oraș și în Lucăcești, precum şi construcția de blocuri pentru petrolişti, lucrări de care locuitorii beneficiază şi astăzi.”

Cartea poate fi achiziționată de la librării online, intrând pe următoarele linkuri:

https://www.editurauniversitara.ro/.../de-la-solont-la...

https://www.librariaonline.ro/.../de_la_solont_la_los...

Din următorul link puteți cumpăra și cartea „Oameni mari pe cai mari”.

https://www.librariaonline.ro/.../oameni_mari_pe_cai_mari...

Împotriva accidentelor

 

„Anul trecut, o echipă de cineaşti a Studioului de filme documentare „Alexandru Sahia“ din Bucureşti, a filmat la Moineşti cu multă măiestrie aspecte din măsurile de prevenire a accidentelor umane din industria petroliferă. Minunatele meleaguri moineştene au fost înregistrate pe pelicula fotografică. De la primele măsurători şi pînă la darea în exploatare a unei sonde, cineaştii au relatat detailat modul de evitare a accidentelor. Şi filmul a fost adus la Moineşti odată cu o bogată expoziţie, care a fost instalată în una din sălile cinematografului „23 August“. (Expoziţia este deschisă zilnic între orele 10-12 şi 17-21, iar filmul rulează dimineaţa între orele 10-12).

Pentru prima oară petroliştilor moineşteni li s-a organizat o expoziţie de protecţie a muncii. Zeci de exponate relevă grija partidului şi a guvernului ţări noastre pentru viaţa omului.

Cum păşeşti pragul expoziţiei, un decor cunoscut îţi apare în faţa ochilor. Aşezată în mijlocul încăperii, o sondă în foraj, de la care nu lipseşte nici un amănunt, te atrage. Şi cu toate că o vezi în fiecare zi, te apropii, o cercetezi, asculţi atent explicaţiile ghidului. Cînd cel care-ţi dă explicaţii apasă pe o manetă, te simți parcă în rolul lui Guliver în ţara piticilor. Sonda funcţionează de parcă ar fora. Numai mărimea ei te aduce la realitate. Priveşti atent. Podarul are cuşcă de salvare, instalaţia electrică este făcută cu grijă iar din interiorul machetei nu lipseşte nici sfoara care se încolăceşte pe furtun.

După ce ai ascultat cele spuse de ghid, începi adevărata vizitare a expoziţiei. Standurile special amenajate, cuprind multe piese, dispozitive cu care tu petrolist, eşti obişnuit, lucrezi cu ele în fiecare zi. Dacă eşti încărcător de material tubular, poţi vedea dispozitivele de încărcare, dispozitive care te feresc de accidente. E drept că multe din ele nu se prea găsesc in şantierele moineştene. Aşa de pildă, dispozitivul de legat prăjini de foraj şi alte materiale tubulare lipsesc. Dar odată văzîndu-le, eşti impulsionat să ceri conducerii intreprinderii la care lucrezi, să ţi le pună la dispoziţie.

Continui să vizitezi. Pe una din mesele lungi, din partea opusă intrării, vezi un transformator electric înconjurat de apărători.

De uşile lui atîrnă tăbliţa prin care-ţi anunţă pericolul ce te aşteaptă dacă nu lucrezi conform normelor de tehnica securităţii. Alături de el, ceva mai la dreapta, se află o turlă în montaj. In vîrful ei aparatul „săgeata“ îţi arată modul cum trebuie sa manevrezi riglele pentru a te feri de accidente.

Cînd ghidul îţi arată centura de siguranţă şi tolba cu scule îţi aminteşti că odată era gata să-ţi accidentezi un tovarăş din echipă, cînd ţie, care lucrai sus pe turlă şi nu aveai tolbă, ţi-a scăpat un şurub. Dacă-l lovea...? Şi gîndurile îţi zboară la primul ajutor. Priveşti trusa cu medicamente. E plină. Zîmbeşti. Cea de la secţia unde lucrezi nu-i chiar aşa bine aprovizionată. Atunci de ce nu arăţi în consfătuirea de producţie că...?

Dar multe ai de văzut la această expoziţie. După un timp îndelungat, la plecare, îţi mai arunci o dată ochii în sală. Pe peretele din fund, sub portretele conducătorilor noştri citeşti : „In Republica Populară Romînă protecţia muncii este o problemă de stat".

Şi gîndurile îţi zboară spre partid : astăzi viaţa omului e lucrul cel mai de preţ.”

EUGEN CART

 

Flacăra Moineștiului 1957 – sursa Arcanum  

 

PS În cazul în care filmul mai există în arhive, ne-am bucura să îl putem viziona. Ne poate oferi cineva informații?