Familia lui Tristan Tzara

Postând fotografia lui Tristan Tzara alături de tatăl și bunicul său, realizată la Moinești, văzând comentariul lui Ciprian Purcaru, precum și arborele genealogic al tatălui, Philip Rosenstock, pe care acesta mi l-a pus la dispoziție, mi-a fost stârnită curiozitatea. Pe site apărea prenumele bunicului, Ilie, care m-a surprins și pe care l-am considerat greu de acceptat ca prenume evreiesc, mai ales că sunt familiarizată cu numele și prenumele evreiești folosite în secolul al XIX-lea.

Nu aveam informații nici despre înaintașii lui Tristan Tzara, nici despre sora sa, surprinsă într-o altă fotografie din postarea anterioară, așa că am pornit o cercetare privind arborele său genealogic.

Din cercetările făcute până acum, de cele mai multe ori reușesc să descifrez numele și prenumele persoanelor de etnie evreiască și să fac anumite analogii. De pildă, în actul de naștere al tatălui, din 1869, nu putea apărea forma „Philip”, ci „Fișel”. Numele bunicului apare în documente în forme ușor diferite: Ioel sau Ioil, iar în unele cazuri chiar sub forma Iol, Irl sau Irlă, așa cum era consemnat în epocă, fie în funcție de scrierea oficială a momentului, fie în funcție de modul în care era auzit și transcris de cei care întocmeau actele. Îmi amintesc, de asemenea, din lecturile de literatură idiș, limbă vorbită și de comunitatea din Moinești de rit așkenaz, varianta de prenume „Ioilă”. În mod similar, numele de familie al străbunicului a evoluat de la „Șimși” la „Simsa”.

Documentarea a fost realizată prin corelarea datelor din arborii genealogici disponibili pe platformele Geni, MyHeritage și Genealogica.ro. Un sprijin esențial mi-a fost oferit de Mircea Dragomir, care mi-a pus la dispoziție o parte dintre documentele necesare, economisindu-mi timp prețios în procesul de cercetare. Îi adresez și pe această cale mulțumirile mele.

****

Străstrăbunicii de pe tată

Iolă și Ester

Străbunicul de pe tată

Avram Șimși - la data decesului în 1880 avea 65 ani, născut aproximativ în1815. De ce folosesc formularea „aproximativ”? Pentru că, în lipsa actelor de stare civilă înainte de 1865, în Moldova și în Muntenia vârsta era adesea estimată, fiecare declarând, despre sine sau despre alții, câți ani credea că are.

Bunicii paterni:

Iol (Ioilă) - 24 ani în 1869, născut aproximativ în 1845

Haia - 22 ani în 1869, născută aproximativ în 1847

Tata

Fișelu (u de la sfârșit nu se citește) Irlă sin Avram Șimși: 5.01.1869- Moinești – d.1936

Și-a schimbat numele în Filip/Philip Rosenstok/Rosenstock/Rosenstoch (în funcție de act). Pe certificatul de naștere al lui Tristan Tzara, din 1896, apare deja cu numele și prenumele modificate, însă până în prezent nu am identificat data exactă a acestei schimbări. Dacă există persoane care dețin această informație, aș fi interesată să o aflu.

*****

Străstrăbunicii materni:

Israel Sibalis – aproximativ 1746-d.1806 Rusia

Rifca Sibalis - aproximativ 1746-1806

Străbunicii materni:

Solomon Sibalis – 1811 Odobești -1897- Focșani

Etla Sibalis - 1814 – 1869 Focșani

Bunicii materni

Adolf Zibalis n. 1835 Focșani

Babette Zibalis - aproximativ 1811 și 1871

Mama

Emilia Rosenstock (n. Zibalis) n.1874 -Tg. Siret/Austria -d. 1946

*****

Philip Rosenstoch se căsătorește în 1895 cu Emilia Zibalis.

În publicația de căsătorie Philip Rosenstoch el apare cu numele Fișel Irlă sin Avram Șimși ca în certificatul de naștere. Domiciliul lui era la Moinești, iar a părinților la Târgu Ocna.

****

În anul 1896 se naște Samueli Rosinștok, care în 1925 își schimbă numele în Tristan Tzara Interesant este faptul că același certificat de naștere, redactat în aceeași zi, dar păstrat în dublură, prezintă diferențe în scrierea numelor. Ambele exemplare provin de la Arhivele Naționale ale României – Serviciul Județean Bacău, însă din dosare diferite.

În prima fotografie se află copia realizată de mine la Arhivele din Bacău, iar a doua este cea publicată pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României. Această comparație evidențiază erorile frecvente din epocă, care pot îngreuna astăzi identificarea corectă a înaintașilor și reconstituirea arborelui genealogic.

Se căsătorește cu Greta Knutson 1899-1983 , cu care are un fiu Cristophe Tzara (1927-2018)

****

În 1899 se naște Lucie Marie Rosenștoch (1899–1968). Conform informațiilor de pe site-ul MyHeritage, unde anul nașterii este menționat eronat ca 1904, aceasta s-a căsătorit cu Carol Hutman, preluând ulterior numele de familie al soțului. După căsătorie a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a decedat în 1968.

****

Acestea sunt datele pe care le-am identificat și le-am prelucrat într-un arbore genealogic. Este posibil ca un astfel de arbore să fi fost realizat anterior, însă acest lucru nu îmi este cunoscut.

Dacă există informații care nu concordă cu documentarea mea sau dacă aveți completări, vă rog să mi le transmiteți.

Fotografiile din postarea anterioară sunt în următorul link:

https://www.facebook.com/groups/1388966862441540/permalink/1709182530419970

Litigiul primăriei Moineşti cu soc. „Steaua Română”

 În faţa comitetului de revizuire Iaşi

Moineşti, 5 Aprilie

„Societatea petroliferă „Steaua Română” refuzând să se conformeze deciziunii consiliului comunal de a plăti regulat comunei arenda pentru utilizarea domeniului public al comunei Moineşti, d. primar a dat o nouă decizie la 4 Martie, dispunând îndepărtarea instalaţiilor de conducte şi traseuri electrice ale societății de pe teritoriul comunei.

Societatea a cerut comitetului de revizuire din Iaşi anularea acestei deciziuni.

În zilele de 31 Martie şl 1 Aprilie s’a desbătut procesul.

Societatea a fost reprezentată de d. avocat Acsente, iar interesele comunei au fost apărate de primarul oraşului d. avocat C. Pascalini şl de d-nii avocaţi Const. Simionescu şi Vasile Vranceanu din Iaşi.

Comitetul s’a pronunţat la 4 Aprilie, respingând acţiunea în anulare a societăţii „Steaua Română”, care urmează să plătească arenda pentru domeniile publice ale primăriei Moineşti, de la 1 Septembrie 1933, arendă care se ridică la suma circa 3.858.903 lei până acum.”

Universul -1936 (sursa Arcanum)

Moinești 1962

 „În ultimii ani oraşul Moineşti a cunoscut înnoiri frumoase şi in domeniul construirii de blocuri pentru locuinţe. Anul acesta pe lîngă 3 blocuri de locuinţe vor fi construite şi date în folosinţă şi unele obiective de interes social si cultural.

IN FOTOGRAFIE: un aspect din oraşul petroliştilor moineșteni, din care iese in relief construcţia blocului de locuinţe dat în folosinţă anul trecut, pe strada Libertăţii.”

Flacăra Moineștiului- 1962 (sursa Arcanum)

De pe bloc a fost făcută fotografia? Recunoașteți clădirile din fotografie?

Prima fotografie este captura din ziar, a doua este îmbunătățită cu ajutorul AI.

Stația de dezbenzinare Moinești 1959

 Ne lămurește cineva unde era locația?

Flacăra Moineștiului 1959

sursa Arcanum

Moinești 1958

 

Flacăra Moineștiului 1958

sursa Arcanum

Originalul din ziar și varianta prelucrată digital.

Recunoașteți clădirile? Prima din partea dreaptă îmi pare a fi ceasornicăria Tigău. Ce ziceți?

Moinești 1957

 Fotografia inițială, provine din ziarul „Flacăra Moineștiului”, anul 1957 (sursa Arcanum).

Colorizare cu AI.

Cum era atmosfera la cinematograful „Filimon Sîrbu” din Moinești 😄

 „Reclamațiune

Despre ceea ce se petrece la cinema „Filimon Sîrbu“

Eu, subsemnatul Mitică Pendelete, get beget moineştean şi din partea locului, m-am instalat duminică 9 decembrie la orele 8 într-un scaun din sala cinematografului „Filimon Sîrbu“ din Moineşti, după ce mi-au rămas doi nasturi amanet în mîna unuia ciufulit şi cu moţ în frunte, care , avînd ambiţie să mi-o ia înainte s-a sprijinit în nasturii mei, să nu-şi piardă echilibrul.

- Ehei, mi-am zis, după ce m-am instalat în scaunul de la marginea rîndului, să şti c-o să mă pricopsesc dacă la aşa o îngrămădeală cu sos de ghionturi, drăcuieli şi alte numeroase complimente la adresa familiei, puteam privi în voie la celelalte reprize care se disputau în uşa sălii, unde operatorul şi cu moşul care-şi zice responsabil, se izbeau cu spatele în public şi se sprijineau cu mîinile de pervazul uşii ca să reziste la ofensiva ălora care aveau bilet.

Trecu aşa cam la un sfert de oră pînă ce nu mai văzui nici un scaun şi niciun loc liber în picioare pentru că se vede treaba că tovarăşa casieriţă nu vinde bilete după cîte locuri sînt, ci după aproximaţia cam cîţi pot să stea înăuntru fără să se axfisieze. Ba unii, mai isteţi, se suiră chiar pe scenă, in faţa ecranului, ca să aibă completă vizibilitate şi nu care cumva să le scape vreun amănunt din scenele filmului „S-a întîmplat pe stradă“, care avea să ruleze, după cum vom vedea in continuare.

A făcut ce a făcut operatorul şi in sfirşit i-a dat drumul la jurnal. E drept că nu l-am văzut tot fiindcă unul cu căciulă, din rinduri, acoperea şi descoperea ecranul, iar eu fiind la margine duceam tratative cu el să-l conving să hîiască capul măcar trei centimetri mai la stînga fiindcă nu vedeam nimic. Asta a fost la jurnal.

După jurnal a început filmul, care de la primele scene pierdu-se sonoritatea, insă după nişte tropote şi fluierături de ţi-era mai mare dragul, şoferul care conducea maşina pe ecran a inceput să vorbească sonor.

Ar fi mers cum ar fi mers şi tot aş fi inţeles eu ceva, dacă nu s-ar fi intimplat ca operatorul să fie certat cu ăia din sală, fiindcă nu trecea două minute şi fie că ecranul se intuneca, fie că se făcea lumină in sală. Iar lumina dura cite zece minute pină ce incepea iar să zbirniie aparatul şi se făcea intuneric complet. Mie imi trecuse nu numai pofta de film, dar imi trecuse şi os prin os făcind gimnastică gratuită, cu capul, ca să apuc pe ici pe colo cite o scenă, că atunci cind se intimpla să se sărute şoferul şi cu fata care era laborantă, n-aveam nevoie să-i văd, că fluierau spectatorii instalaţi pe scenă şi eram inştiinţat.

Iaca in felul acesta mi-a mers mie duminică după amiază cind m-am dus să mă delectez două ore la cinematograf. De aceea in incheierea reclamaţiunii mele, pe care o fac prin gazetă, că aşa cred că o să aibă şi rezultat, mă adresez colectivului de conducere al clubului, tovarăşei Tinca Paşcu, care poate struni pe operator şi pe „responsabilul“ de la uşă care-şi bat joc de lume. Tovarăşa Tinca Paşcu, care răspunde cu adevărat de buna funcţionare a clubului „23 August“ deci şi de cinema „Filimon Sirbu“ ar fi bine să mă audă şi pe mine, spectatorul, iar de la această dată să nu se mai vindă bilete decit cite locuri sint, operatorul să nu-şi mai permită a-şi bate joc de noi făcind experiențe cinematografice pe spinarea publicului, iar moşul de la uşă, să nu mai imbrincească lumea de parcă i-ar fi sărit o doagă, ci să fie respectuos cu noi, aşa cum sintem noi cu el.

MITICA PENDELETE

Pentru conf R. VIVOSCHI”

Flacăra Moineștiului -1956

Sursa Arcanum