Bisericuța Elenei Sturza de la Bolătău

„E biserică boierească, noi așa știm, făcută de Elena Sturza. Ea o cumpărat pământ aicea, că era al răzeșilor. Biserica o fost făcută întâi pentru oleacă de mănăstire, un schit, așa”, explică moș Purcaru, paraclisierul bisericuței. Principesa Elena Sturza, spune istoricul bisericuței, ar fi adus să slujească aici, pentru prima dată, pe ieromonahul Nicanor (Nicandru) Corbu".

Continuare in Ziarul Lumina.
http://ziarullumina.ro/bisericuta-elenei-sturza-de-la-bolatau-104606.html

Zona Petrolieră Moineşti

"Extracţia petrolului este cunoscută în această regiune de peste cinci secole. Iniţial reprezentată prin exploatări primitive, apoi începând cu a doua jumătate a secolului XIX prin sonde mecanice şi în zilele noastre prin foraje de mare adâncime, de la 150 m până la 1000 m, extracţia a fost o prezenţă permanentă în peisajul industrial al zonei. Începuturile industriei petroliere în România au loc în bazinul Râul Trotuş, respectiv pe Valea Tazlăului şi în Depresiunea Dărmăneşti. Mai târziu, perimetrele petrolifere se lărgesc mult, cuprinzând spaţii tot mai mari în zona paleogenului carpatic.

Sonde de petrol la Solonţ.

În secolul al XV-lea sunt menţionate gropile de păcură de la Lucăceşti, Bacău (1440 - 1442), iar în secolul al XVIII-lea cele din sudul Depresiunii Dărmăneşti şi în jurul localităţii Moineşti. Marco Bandini relata în 1646 faptul că locuitorii din satele Mosoare, Poieni, Dofteana şi Păcuri foloseau ca leac ţiţeiul extras prin puţuri. Mai târziu, Dimitrie Cantemir în "Descrierea Moldovei" aminteşte de existenţa şi exploatarea petrolului din această regiune.

Este cazul să arătăm că extracţia primitivă a petrolului din zonă nu a fost un fapt oarecare, ci a reprezentat la timpul său o activitate economică de mare importanţă, efectuată cu mijloace şi în condiţii de-a dreptul impresionante. Oamenii acestor locuri, constrânşi de condiţia materială precară în care se aflau, acceptau să lucreze în condiţii neînchipuit de grele.

Băile de petrol nu erau altceva decât gropi cu diametrul de 4-5 m şi adânci de cca. 20 m, executate cu mijloace rudimentare, în care mai apoi se aduna ţiţeiul ce era scos manual la suprafaţă. Mai grea era munca în puţuri , în care, fiind strâmte (cu diametrul de 1 m) şi uneori foarte adânci (peste 100 m), punea pe lucrătorul care-l săpa şi-i aplica în jur împletituri de nuiele, într-o continuă nesiguranţă. Lipsit de aer, care se pompa cu ajutorul unor foale de la suprafaţă, acesta avea deasupra sa mereu coşul cu pământ ce era tras de gurari afară, coş care nu rareori cădea peste lucrătorul din puţ, curmându-i viaţa.

Băile şi puţurile au ajuns la un număr foarte mare (de ordinul sutelor), atunci când ele constituiau mijloace unice pentru extracţia petrolului. Încă înainte de folosirea sondelor mecanice (1863), gropile au permis extragerea unei cantităţi importante de ţiţei, care nu numai că acoperea cerinţele locale, dar era încărcat în butelii mari şi vândute pe piaţa internă şi chiar externă (Turcia, Austro-Ungaria, Rusia, ...). ,,Neguţătorii străini preţuiau la păcura românească, îndeosebi înşurile de ardere. De aceea mari caravane de butelii pline de lichid negru şi vâscos se îndreptau aproape în fiecare săptămână spre clienţii bogaţi din felurite ţări ale Europei'').

Acest fapt era încurajat în zonă şi de domeniile feudale, care, acaparând regiunile bogate în petrol, şi-au dezvoltat o economie complexă de tip agro-industrial. Astfel, pe domeniul Ghika apar zeci de gropi de petrol la Dofteana, Tisa-Comăneşti, Moineşti etc. şi aici se instalează şi prima sondă mecanică din ţară (Mosoare, 1861).

Exploatare petrolieră prin puţuri de 1 m diametru

Extracţia mecanică cu ajutorul sondelor reprezintă un pas important în dezvoltarea industriei petroliere de aici. Alături de sonde, apar un număr mare de DISTILERII, fiecare proprietar încercând să-şi instaleze mijloace cât mai complete pentru valorificarea acestei bogăţii. La Lucăceşti apăruseră deja primele distilerii de petrol cu caracter industrial încă din 1837-1840, urmate fiind de cea de la Moineşti (1844). Acestea sunt primele distilerii din ţara noastră şi primele din lume. După distileriile din această regiune, la aproape un deceniu se construiesc rafinăriile de la Araci (1849) şi Rîfov (1857) Ploieşti.

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în exploatarea petrolului din bazinul Trotuşului îşi fac apariţia o serie de societăţi capitaliste, din care unele cu capital străin, toate însă cu tendinţa de a obţine profituri maxime cu investiţii minime.

În acest sens menţionăm o serie de filiale ale marilor monopoluri internaţionale: ,,Steaua Română'' - filială a lui Royal Dutch Shell Oil, ,,Astra Română '' şi ,,Societatea Româno-Americană'' - filiale ale lui Standard Oil etc. Ele au reuşit în scurt timp să sustragă statutul nostru mari cantităţi de petrol, exploatând cu totul neraţional acestă resursă.

Petrolul din judeţul Bacău, deşi de calitate foarte bună, date fiind dificultăţile de extracţie, participa cu o pondere mică în balanţa energetică a ţării. Abia după naţionalizare, când se trece la o nouă organizare a exploatărilor şi în special după 1952, când în extracţie se introduce sistemul de forare cu turbină, producţia de petrol în bazinul Trotuşului creşte simţitor.

În prezent, prin intermediul forajelor de mare adâncime, au reintrat în exploatare perimetrele vechi din Depresiunea Dărmăneşti şi Subcarpaţii Moldovei şi-au extins cele existente în neogenul subcarpatic şi paleogenul carpatic. Regiunea se numără printre cele mai importante sub raportul rezervelor şi producţiei, iar cele două rafinării din zonă (Dărmăneşti şi Gheorghe Gheorghiu Dej (Oneşti)) prelucrează petrolul extras din bazinul râului Trotuş şi o parte din petrolul importat din ţările arabe.

Gazele de sondă sunt asociate cu petrolul şi au început să fie captate şi dezbenzina-te doar de câteva decenii. Iniţial erau folosite pentru uz casnic şi pentru ardere în Termocentrala Comăneşti. În prezent cea mai mare parte a acestora este dirijată spre Combinatul Petrochimic Borzeşti, unde constituie o valoroasă materie primă pentru obţinerea cauciucului sintetic, maselor plastice şi răşinilor sintetice."

Probabil in mare parte articolul este preluat din cartea ,,Valea Trotuşului'' de Iulia Văcăraşu, Bucureşti, 1980, editura Sport-Turism.

sursa