„În luna iunie 1986, Muzeele din Bacău și Roman au început cercetările arheologice într-o nouă stațiune pe teritoriul județului Bacău, la Moineşti, unde ne fusese
semnalată în mai multe rînduri prezenţa unor fragmente ceramice geto-dacice, apărute cu ocazia unor lucrări de foraj din zonă.
Din punct de vedere geografic aşezarea geto-dacică de la Moineşti ocupă o poziție dominantă asupra văii Tazlăului și cu o mare vizibilitate asupra trecătorii Ghimeş.
Cetatea se află în partea de est a orașului Moineşti, în apropierea cartierului Lucăceşti, la o altitudine de 925 m şi ocupă o suprafață de cca. 200 de metri pătrați. De formă oarecum dreptunghiulară, așezarea se înscrie în rîndul cetăților de înălțime cu apărare naturală.
Din punct de vedere petrografic, în zonă predomină gresia de kliwa în facies eocen şi în depozitele miocene. Accesul în cetate se făcea în antichitate ca şi în prezent, prin partea de est, zonă în care panta este amenajată în mai multe terase. La poalele cetății se află un platou, unde a fost amplasat recent un mare bazin de apă, care alimentează sondele. Primele informații asupra acestui obiectiv arheologic ne-au fost furnizate de prof. pen. Cocaela Mihăilescu și Vladimir Ştefănescu de la Laboratorul Trustului de Petrol Moineşti, la mijlocul lunii mai, cînd am făcut și prima recunoaștere de teren la fața locului, cu care ocazie am efectuat și un mic sondaj, care a constat dintr-un taluz în partea de vest a aşezării, pentru a ne convinge asupra locuirii geto-dacice.”
Studiul realizat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi este prezentat în Revista Carpica XVIII-XIX (1986-1987). Se poate citi din următorul link: