Șarlota Strulescu- Moinești

 Am fi curioși dacă în fotografie sunt moineșteni și cine sunt.

Pe spatele fotografiei scrie Șarlota Strulescu.

Îi mulțumim lui Alexandru Colăcel pentru fotografie.

Școala primară Lunca Moinești. 1937

 Școala primară Lunca Moinești. 1937

Dacă recunoașteți părinți, bunici, străbunici sunteți rugați să scrieți la comentarii.

Mulțumim doamnei Cătălina Burueană pentru fotografie.

Florin Zăncescu

 N. 12 iulie 1956, în Comăneşti, judeţul Bacău.

A copilărit în oraşul Moinești, unde şi-a început studiile la Şcoala Generală Nr. 1 (azi, „Ştefan Luchian", 1963-1971) şi le-a continuat la Liceul Teoretic din aceeaşi localitate (în prezent, „Spiru Haret", 1971-1975), în paralel urmând şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Bacău (1973-1975).

A visat încă de la vârsta grădiniţei să ajungă actor, rol pe care l-a exersat în activităţile şcolare, dar şi pe scena Clubului „23 August", fiind răsplătit cu numeroase diplome de interpretare. Memorabile, din acea perioadă juvenilă, au rămas rolurile din piesa „O oglindă mincinoasă” şi din comedia „Sicilliana” de Aurel Baranga, care i-au adus, la 14 ani, întâiul premiu din viaţă şi, respectiv, în clasa a IX-a, premiul I pe ţară, o vacanţă de o săptămănă la Năvodari şi consacrarea nu doar pe scena moineşteană. Dar cum aspiraţiile sale tindeau mult mai departe, s-a pregătit intens cu şlefuitorul de talente care a fost Ion Ghelu-Destelnica, profesorul său de la Şcoala Populară de Artă, şi în 1977 a reuşit, primul pe listă, din peste 800 de candidaţi, la examenul de admitere organizat de Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti. Repartizat la clasa profesorului Dem Rădulescu, s-a specializat în actorie, absolvind Facultatea de Teatru cinematografic-televiziune în 1981, cu media 10 la examenul de diplomă.

Pe parcursul anilor de studiu s-a făcut remarcat prin evoluţiile sale de pe scena Studioului de Teatru „Casandra", debutând în rolul lui Gică Rimboacă din spectacolul „Undeva o lumină” de Doru Moţoc, în regia actorului şi profesorului Dem Rădulescu, care îi va încredința apoi şi partitura lui Thurio din „Doi tineri din Verona” de William Shakespeare, montat pe aceeaşi scenă. Examenul de promoţie îl va trece cu brio în rolul Coanei Chiriţa, din muzicalul realizat de Andrei Mihalache, la finalul căruia idolul său, actorul Octavian Cotescu, i-a făcut în faţa colegilor un compliment pe care nu-l va uita toată viaţa: „Dați-mi voie ca pe acest student să-l numesc colegul meu!". Tot în perioada studenţiei a evoluat, începând din anul al III-lea şi pe scena Teatrului „Ion Creangă" (în două stagiuni fiind „avansat" de la „Piticul bâlbâilă" la „Prinţul Noroc"), dar repartiţia a primit-o la Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoşani, în colectivul căruia s-a integrat rapid debutând ca actor profesionist, la 21 octombrie 1981, în rolurile lui Solanio şi al Principelui de Aragon din „Neguţătorul din Veneţia” de William Shakespeare, în regia lui Iulian Vişa. A intrat apoi, rând pe rând, în pielea personajelor Jaromir („Decebal” de Mihai Eminescu), Miron Răducanu („Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, ambele în regia lui Stelian Preda), O lichea întârziată („Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu, regia Mircea Marin), Horia („Timp în doi” de Dumitru Radu Popescu), Traian („Titanic vals” de Tudor Muşatescu, ambele în regia Ancăi Ovanez-Doroşenco, la cel de al doilea fiind și asistent regie) şi Musiu Jean („O soare de mahala” de Costache Caragiale şi Adolf de Herz, regia Dan Pero Mănescu și Constantin Măru), roluri bine primite de public și critica de specialitate. Incitat de Stelian Preda, devenit la începutul lui martie 1983 director al Teatrului Bacovia, revine pe meleagurile natale, activând apoi un deceniu pe scena acestuia şi intrând definitiv în conştiința iubitorilor Thaliei.

O perioadă fructuoasă în plan profesional, în care a avut şansa să colaboreze cu regizori de notorietate ai scenei româneşti, între care îi amintim pe Dan Alexandrescu, Mircea Marin, Anca Ovanez, Zoe Anghel-Stanca, Constantin Dinischiotu, Nae Cosmescu, Dumitru Lazăr Fulga, Alexandru Darian, cei ce l-au cooptat adesea şi ca asistent regie şi l-au distribuit în roluri complexe, din şirul cărora amintim doar Horia („Lapte de pasăre” de D. R. Popescu), Hoţul („Bătrâna şi hoțul” de Viorel Savin), El („De ce dormi iubito?” de Jos Vandeloo, peste 150 de reprezentații), Ştefan Valeriu („Corina”, muzical după „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian), Comisarul („Hanul enigmelor” de Marica Beligan), Sfinţescu („Interesul general” de Aurel Baranga), Fifi Lobello („Tichia cu clopoţei” de L. Pirandello) - distins cu Premiul pentru rol secundar la Festivalul Restituirilor Dramaturgice (Botoşani, 1990), Hariton („Paznicul de la şi depozitul de nisip” de D. R. Popescu), Ștefăniţă („Viforul” de Barbu Șt. Delavrancea), Tăruş („Morișca” de lon Luca), Galan („Plicul” de Liviu Rebreanu) etc. Dintre toate, succesul fulminant l-a obţinut însă cu travestiul Coana Chiriţa („Chiriţa în carnaval” de Vasile Alecsandri), un rol de mare virtuozitate, în care şi-a pus cu adevărat în valoare toate valenţele creative şi actoriceşti. Spectacolele „Tichia cu clopoţei” şi „Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen au fost preluate şi de Televiziunea Română, care le-a difuzat apoi în cadrul emisiunilor teatrale, spre încântarea telespectatorilor. La jumătatea anului 1993 a ajuns la Teatrul Fantasio din Constanţa, fiind imediat distribuit în „Banii...vorbește (Șușe estivale)” de Andrei Mihalache, care semnează și regia, și invitat să prezinte, în august, alături de Alina Chivulescu, Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia. Îndrăgostit iremediabil de Alecsandri, montează, în calitate de regizor şi scenograf, vodevilul „Florin și Florica”, evoluează în „Fantasio-Caritas” de Aurel Storin și Constantin Dinischiotu și în muzicalul „Cheia succesului” de Edmond Deda, după „Titanic Vals” de Tudor Mușătescu, iar la numai un an de experiență în noua ipostază e distins, pentru prestația sa din revista muzicală „Dragostea și ... tranziția” de Tudor Popescu, după schițe din volumul „Nu jefuiți femeile geloase”, cu Premiul „Matei Millo” pentru cel mai bun actor la cea de a III-a ediție a Festivalului-concurs al Teatrelor de Revistă.

De succes la public s-au bucurat, de asemenea, interpretările sale din revistele muzicale „Falstaff-story” de Alex. Darian și Nicu Alifantis (regia Alexandru Darian), „Nimeni nu ne vrea?!” de Aurel Storin, Tudor Octavian și George Cușnarencu, „Am pierdut ultimul tren!...” de Florin Pretorian și Dumitru Lupu (ambele, în regia lui Andrei Mihalache) și „Cazino Fantasio” de Aurel Storin, precum și propriile montări cu „Să vezi și să nu crezi?!”, după texte de Tudor Mușatescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Mihai Maximilian, Mihai Joldea, Tudor Popescu, „Ginere de import” și „Tu nu ești trupul tău”, ambele de Viorel Savin, cu ultima fiind invitat, în aprilie 2000, la Zilele Urmuz de la Tulcea. Între 2000 şi 2001 a fost şef de secţie la Teatrul Fantasio, însă criza economică prin care a trecut instituţia l-a readus la Bacău, unde, în urma unui concurs, a ajuns consultant artistic şi director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Destinul l-a propulsat, de fapt, în scaunul pe care-l părăsise când a plecat la Constanţa, pentru că în perioada 1991-1993 fusese şi la conducerea Centrului Judeţean de Cultură, cum se numea atunci instituţia, care includea şi Şcoala Populară de Arte şi Meserii. Vocaţia de profesor şi-a exersat-o, de altfel, atât la Bacău (1986-1993), cât şi la Constanţa, unde în intervalul 1993-1995 a fost asistent universitar la secţia de aici a Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion, între elevii săi numărându-se, pentru unii a aminti doar câteva nume, actorii de azi Bogdana Lupeș, Oana Galan și Iulia Trifan, iar între studenți, actriţele Ana Maria Ferentz şi Nina Ionescu, aceasta devenindu-i apoi colegă pe scena băcăuană, de care s-a reapropiat, la rându-i.

În paralel cu activitatea de la CJCPCT şi Şcoala Populară de Artă, în cadrul cărora a înfiinţat un Studio de Creaţie, inaugurat la 16 februarie 2002, a montat spectacole, a revigorat şezătorile literar-artistice de la sate, arta plastică naivă, scurt metrajele, meşteşugurile tradiţionale şi obiceiurile, a jucat cu acelaşi patos pe scena actualului Teatru Municipal Bacovia. În cea de a doua etapă băcăuană a fost distribuit, între altele, în spectacolele „Pygmalion cu termen redus (fericit prin procură)” de Cornel Udrea, „Doi morţi vii” de Vasile Alecsandri (ambele în regia lui Bogdan Ulmu), „Mortul din pod” de Geo Iancu Călinescu, „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian (ambele în regia lui Gheorghe Balint), „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (regia, Răzvan Dincă), „Baltagul”, adaptare după Mihail Sadoveanu (regia, A. Cismaru), „Mizantropica” de Theo Herghelegiu (regia, Dan Tudor), „La Bacău într-o mahala ...” de Nae Cosmescu și Sorin Petrescu (regia Nae Cosmescu). Memorabile au rămas, din aceeași perioadă, personajele create de el în reprezentațiile cu piesele lui I. L. Caragiale „D’ ale carnavalului” (Crăcănel) și „Conu Leonida față cu reacțiunea” (Leonida) – ambele puse în scenă de Dumitru Lazăr Fulga, și în „Logodnicul din ciorap” de Viorel Savin (Ion Belciu, regia Gheorghe Balint), dramaturg din creația căruia a regizat și la Bacău „Tu nu ești trupul tău” (în care a și jucat, împreună cu Luiza Sarivan) și „Ginere de import“ (în tandem cu Constantin Dinischiotu). N-a uitat nici revista, delectând spectatorii băcăuani cu „Paiață și ... paiațe”, un spectacol de divertisment muzical-umoristic agreabil, în care a dat o șansă și artiștilor din afara teatrului, așa cum au fost soliștii de muzică ușoară Alexandra Crăescu și Rareș Drăghici ori grupul de dans sportiv „Fiesta” (coregraf, Liliana Samoilă). Divertismentul, de altfel, i-a procurat cele mai mari satisfacții, colaborarea sa cu Doru Octavian Dumitru din cele opt spectacole , înșirate pe parcursul a doi ani.

Florin Zăncescu mai are încă multe de spus, pentru că trei decenii de slujire a Thaliei i se par prea puține.

REFERINȚE:

Cornel Galben, „Personalități băcăuane”, Vol. VI, Ed. Corgal Press, Bacău, 2012, pp. 219-227.

sursa Facebook

Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău 

Fotografie din Moinești 1968

 Fotografie preluată de pe facebook cu comentariile de acolo:

Ciocârdel Gheorghe: 

“Poza a fost făcută în fața magazinului Select, era un fotograf pe vremea aceea (vestitul domn Diaconu- n.m.), s-a făcut la început de an școlar; cel mic sint eu și celalalt fratele meu.”.

In perioada aceea, uniformele de grădinița erau precum cea din imagine: sorțuleț bleu cu fundă roșie la gât; atât fetele, cât si băieții.

Mi s-a parut și mie ca trebuie sa fi fost făcută in fața magazinului alimentar din colțul intersecției dintre T. Vladimirescu și Libertății.” 

Puiu Nistoreanu:

, vis a vis de Select. Casa mai cenusie cu ferestre mari era farmacia mare a orasului( sefa era Doamna Bujor, mama regretatului medic Mircea Bujor). Pe partea dreapta in continuare sunt casele Familiei Tita si apoi cele ale Familiei Catana(Dl Catana a fost seful Garii Moinesti, iar Dna Maria I. Catana a fost una dintre cele mai bune invatatoare de la liceu si apoi la Scoala Generala nr 2). Acolo unde sunt firme era o agentie Lotoprono..

Era o frizerie era un pic mai sus, pe stanga(cum privim in poza!)

Ioan Cozma:

O tempora! Dacă trecătorul din imagine nu avea ...bască, am fi crezut că vorbește la telefon! Parcă mai era și o frizerie în preajmă, nu de alta, dar cum era să-i uit pe profesorii: Preotu, Manoliu (franceză), ori pe Grecu (biologie), care ne trimiteau destul de des într-acolo, pe motiv de ...freză. Deh, fustele prea scurte la fete și părul la băieți, le dădeau destule probleme dascălilor de-atunci. Era sa uit, și ...matricola!