29 decembrie 2025
Clădirea „Apărarea patriotică” 1945
Își amintește cineva de această clădire? Pe unde ar fi fost?
sursa Culturalia
27 decembrie 2025
21 decembrie 2025
Gara din Moinești -1908
Leopold Adler a fost fotograful care a imortalizat inaugurarea Monumentului Eroilor în 1908. În Revista Astra din 2014 am găsit un articol amplu despre fotograf , însoțit de multe fotografii, printre care și una foarte clară cu Gara din Moinești.
sursa Arcanum
19 decembrie 2025
Longevitate
Din presa vremii (anii 1934-1935), recorduri de longevitate.
Mi-e greu să cred că știrea cu persoana de 118 ani care căuta de lucru ar fi adevărată. La acea vreme nici nu existau acte care să dovedească exact data nașterii. Totuși, așa circulau știrile.
sursa Arcanum
17 decembrie 2025
16 decembrie 2025
Clădirea Rothstein -1913, Acăi 1939
Imaginea clădirii mai este pe internet în timpul construcţiei, etichetată ca „Clădirea Rothstein -1913”, iar în fotografia din 1945, frontispiciul indică „Acăi — 1939” ca proprietar.
sursa foto Primăria Moinești
sursa foto- siteul „Culturalia”
Are cineva informaţii suplimentare?
Își mai duce aminte cineva pe unde se afla clădirea?
„Clădirea era pe colt in fata librăriei Ghencea . Pe colțul dintre T Vladimirescu și straduta din fata clubului Liră. Era o alimentara chiar pe colt. Îmi amintesc pt că acolo se aducea pește proaspăt în camioane Bucegi . In bene erau calupuri mari de gheață. Asta pe când aveam eu 7 ani. Deci acum 60 de ani.... Ulterior a fost magazin cu metraje. Mirosea a motorina. Se dădeau dușumelele din lemn. Era într-adevăr vânzător Domnul Acai. Un domn slab și înalt.”
Maria Gheorghiu
„Era alimentara Acăi, de la intersecția străzilor Zorilor cu Tudor Vladimirescu, în dreptul sensului giratoriu din fața ruinei (pe partea stângă cum privești spre Parcul Tei).
Sunt blocurile Select, clădirea era mult mai aproape de stradă, de care era despărțită doar de trotuar. Pe unde sunt montate gardurile de protecție din intersecție.”
Dan Mihai Boghițoiu
„Casa a fost a bunicului meu, Dumitru Acai, a avut doi baieti si trei fete. In aceasta locatie, la parter, a fost multi ani o alimentara. Fratele lui Dumitru Acai, Costica Acai, a fost proprietarul restaurantului Tazlau care mai tarziu s-a numit Perla. Acum se afla constructia hotelului.”
Constantin Schrenk
„Acum 65 de ani imi amintesc de bomboanele,, drops” și praline pe care mama mea mi le cumpără de acolo! Vindeau în dreapta magazinului ulei vărsat, veneam cu sticla) și era pompat cu o mică pompă de tablă direct din butoiul de metal ce trona acolo!
Vindeau de toate, jeleuri, pâine, margarină, marmeladă, unt și chiar suc de lamiie ,, Hellas” în niște lamii făcute din plastic galben!
Era un reper în oraș pt ca existau doar două magazine alimentare în oraș:,, la colț, la Acaii “și spre gară ,, la Argintaru”
Acolo vis a-vis de ,, Acaii” pe strada T.Vladimirescu am văzut în vitrina unei clădiri unde se reparau radiourile, pt prima oară un televizor iar sute de oameni se uitau prin geam și blocau toată intersecția ( mașini erau 4-5 în tot orașul: Militiia ,Salvarea și Partidul aveu masini negre marca Volga și familia Vatavu de pe str Libertății avea un Moskvici verde și Dr Tanu avea o motocicletă uriasa și o mașină mare și ciudată americana) pe lingă Biserica Catolică!
Toată lumea era fascinată de ecranul mic al televizorului alb negru, nimeni nu auzea nimic era un concert de la Sală Radio din București dar țin minte bine , eram pe scările de la magazinul domnului Acaii în spatele tatălui meu iar lingă noi era dl Acaii, un domn înalt , fin și manierat cu un zimbet frumos care era simplu ,, gestionar”la fostul magazin al tatălui său!Avea atunci doi băieți micii de 3-4 ani!
Erau o fostă bogată familie a Moineștiului ce dețineau și jumătate din dealul Măgura!
Pe partea dinspre str Tudor Vladimirescu magazinul se învecina cu Studioul fotografic al familiei Diaconu( Tatăl , fiul și două surori) iar înspre Cinema 23 August” mai era un corp de casă cu etaj pina în cinema!
Familia Acaii cumpărase clădirea de la o familie de evrei batrini! Magazinul avea un miros special de motorină, ulei rinced și alimente și era desul de întunecos ,lumina era mai ales la intrare unde era și un geam mare!
De cealaltă parte a străzii dinspre cinema erau ,, Telefoanele” de fapt o încăpere mare care avea înăuntru un ghișeu pt telefonista si 3 cabine din lemn și sticla pt telefoane și o bancă de lemn pe care așteptai și o oră să telefonezi la Bacău 3-4 ore la București! A fost locul primului birou telefonic din Moinești!
Duminică era partea cea mai circulată a Moineștiului: de la Parcul Tei , Cinema si la Acaii în colț!
Asta era Moineștiul acum 65 de ani!”
Romeo Dumitrescu
15 decembrie 2025
08 decembrie 2025
Alte informații despre instituțiile de învățământ la începutul secolului XX
„Începutul secolului al XX-lea, mai precis anul 1904, marchează organizarea unei școli de meserii la Scorțeni. Aceasta funcționa cu trei clase și erau frecvenţi circa 50-60 elevi, care se pregăteau în meseriile de fierari şi lemnari. La Comăneşti s-a organizat, în anul de învățămînt 1925/1926, o școală de țesătorie, croitorie şi gospodărie, care în 1928 funcționa cu trei clase frecventate de 20 de eleve.”
****
În satul Nadișa, veche aşezare răzeşească, unde organele de inspecție constatau că Vasile Curpăn ,,munceşte cu stăruință, are ținută demnă, tratează copiii cu blândețe, cunoaşte bine muzica vocală și vioara, face serbări şcolare executînd cîntece și piese de teatru". Aici s-a construit local de școală în 1912. În anul școlar 1919/ 20, din 147 copii recenzați, erau înscriși și frecvenți la cl. I-a 57 elevi, în cl. a II-a 34, în cl. a III-a 24, în cl. a IV-a 12, iar în a V-a 14. Erau prezenți la școala din acest sat 141 elevi, din care 54 fete. Între anii 1912 și 1919 au absolvit această școală 50 de tineri. Situația s-a menținut şi în anii următori, când si formele de lucru cu adulții dădeau rezultate dintre cele mai frumoase.”
****
„Învăţămîntul urban, în anul 1920, era reprezentat de câte 3 şcoli de băieți și fete și una mixtă la Bacău, câte 2 de băieți și fete la Tg. Ocna şi una mixtă la Moinești. Pînă în 1924, anul legiferării reformei învăţămîntului de după primul război mondial, şcolile urbane din județ au progresat mult. La Moineşti îşi desfăşurau activitatea şcolile de băieți și fete cu cite 2 posturi fiecare. Tot de această localitate aparțineau şi şcoala din Lunca, unde activitatea de instruire era dusă de un singur învățător.”
****
„Colectivul didactic de la Şcoala din satul Băsăști a organizat atît de bine activitatea cu copii de vîrstă şcolară, tinerii de pe raza așezării și părinții lor, încît în anul 1930 nu mai exista aici nici un neştiutor de carte pînă la vîrsta de 22-23 de ani. În perioada anterioară, a dať primii absolvenți a 7 clase primare, în 1925 a organizat atelierul şcolar, căminul cultural, cu ajutorul oamenilor din localitățile comunei a înălțat un frumos monument în memoria celor 183 eroi căzuți pe cîmpul de onoare în războiul pentru întregirea neamului, a înfiinţat şi condus banca populară, care în acelaşi an avea în portofoliu un capital de 2.500.000 lei.”
Sursa „Îndrumător în Arhivele Statului -județul Bacău”
05 decembrie 2025
Începuturile instituțiilor de învățământ și ale bibliotecilor în secolul XIX în zona Moineștiului
„În anul revoluției burghezo-democrate, marele patriot Costache Rosetti Tescanu a pus bazele celei dintîi școli sătești cu caracter public pe moșia sa de la Tescani. El a angajat pe învățătorul Ion Popovici originar din „cealaltă Românie de dincolo de Milcov", căruia i-a plătit 400 de franci anual, leafă pentru munca sa, i-a pus la dispoziție încăperile necesare bunei funcționări a instituției create şi organizate de el. Gestul nobil și patriotic al proprietarului de la Tescani a trezit adeziunea locuitorilor așezării, deoarece chiar de la început şcoala a fost frecventată de 10 copii și tineri, iar ceva mai tirziu de 24. În anul următor învățătorul Ion Popovici a părăsit localitatea, iar Costache Rosetti Tescanu, împreună cu contabilul moşiei sale au fost dascălii elevilor care frecventau această şcoală. Între 1850-1859 instituția n-a mai funcționat. Ea și-a reluat activitatea pentru scurtă vreme în anul 1860, cind a fost frecventată de 16 elevi. Acum școala a funcționat într-o casă din Tescani închiriată de proprietar, iar învățătorul era plătit tot de el.”
****
„Locuitorii de la Scorțeni și Pustiana în 1860 organizează și ei o școală, chemându-l ca învăţător pentru instruirea copiilor lor pe Vasile Vasiliu, care la virsta de 22 ani absolvise cursul primar şi pe cel preparandal.”
****
„...Bibliotecile se înscriau la loc de cinste. De această importanță au fost convinși învățătorii, care funcționau în 1866 la Ardeoani și Tamași. Ei au organizat încă din acest an biblioteci şcolare. Pînă la sfîrșitul secolului trecut au mai fost organizate şi alte biblioteci școlare în județ și anume: la Poduri în 1894, la Cleja și Scorțeni în 1897 și în 1899 la Podiș, com. Luncani. În perioada care a urmat pînă la izbucnirea primului război mondial au mai fost organizate asemenea biblioteci la Dofteana, în 1904, la Bibirești, com. Ungureni, în 1907, iar în 1908, la Leontineşti, com. Ardeoani și Tescani, com. Bereşti-Tazlău şi în 1914 la Somușca, com. Cleja, Brănești, com. Poduri. Tot în perioada premergătoare intrării României în războiul pentru intregirea neamului a fost înființată biblioteca de la Şcoala primară mixtă de tip urban, care funcționa în com. Brusturoasa. Valorosul fond de carte de aici a fost distrus în timpul primului război mondial. Generalul cărturar Radu Rosetti a donat pentru biblioteca şcolii respective 542 volume, a pus la dispoziție dulapuri din lemn de stejar sculptate, care valorau atunci 250.000 lei. Au fost confecționate plăcile de marmură pe care au fost scrise numele celor 152 eroi căzuți pe cimpul de onoare în timpul războiului pentru cucerirea independenței naționale și a celui pentru întregirea neamului.”
****
„În data de 24 ianuarie 1899, Gheorghe Costică, învățătorul școlii din Tescani, plasa Taslăul de Jos, județul Bacău, asistat de primar Gheorghe ..... și preotul Ion Vasiliu, organizează activități în onoarea Zilei Naționale de 24 Ianuarie -Unirea Principatelor și inaugurarea bibliotecii înființate pe lângă școala din Tescani.
Se vor recita bucăți cu conținut patriotic învățate la școală ca Unirea Principatelor, Alexandru Ioan Cuza, Moș Ion Roată și Unirea . Se va ține o cuvântare în care să se arate însemnătatea zilei de 24 Ianuarie și foloasele căpătate de la biblioteca populară.
Se menționează că biblioteca se înzestrează cu 150 de volume de diferite scrieri.”
Nu am putut rescrie documentul integral, deoarece anumite cuvinte nu sunt lizibile, așa că am făcut un rezumat. Dacă decifrați mai bine ca mine documentul, vă rog să mă completați (numele primarului și al preotului).
sursa „Îndrumător în Arhivele Statului -județul Bacău”
01 decembrie 2025
Școala de Fete Moinești
„Vizita d-lui ministru al instrucției dr. Angelescu
„Bacău.-În ziua de 29 Septembrie a sosit in județul nostru d. ministru dr. C. Angelescu, insoțit de d-nii Iuliu Valaori secretar general la instructie şi P. Ghitescu director general al Învăţământului primar. Scopul vizitei d-lui ministru a fost pentru a asista la punerea pietrei fundamentale a 39 localuri noi de școli, ce se cladesc in anul acesta.
La Tețcani, unde urma să se serbeze la Sârbi şi Romăneşti punerea pietrei fundamentale, sosi d. ministru la ora 10 a. m, unde a fost întâmpinat de d. prefect al județului Mircea Costinescu, d-nii deputați C. Cristoveanu, Ed. Racovita, Stefan St. Sendrea şi Girgore Mârza, apoi inspectorii şcolari lon A. Lambior şi Gh. Simionescu, revizorul şcolar clasa I-a D. Mihăilescu, precum şi d-nii prof. Leonida Dumitrescu şi Comănița prefectul judeţului Neamt. D. ministru mulțumește sătenilor din acele cotune pentru interesul ce-l pun pentru şcoală şi în acelaş timp aduce laude dlui prefect M. Costinescu. De aci trece la Moineşti, unde se pune piatra fundamentală la Școala de fete.
Acolo d-l ministru face obiectul unor mari manifestații de simpatie. Populația l'a ovaționat mai mult timp bătându-l cu flori. Primăria orașului Moineşti a organizat un banchet, la care au luat parte pe lângă oaspetii de mai sus şi un număr de 40 persoane. S'a toastat pentru d-nii E. Racovită, Gheorghiu, Dolceanu şi alții, in sănătatea d-lui dr. Angelescu şi Valaori, la care ambii au raspuns cu multă inimă îndemnând pe cetățeni sa caute a-şi îngriji templele de cultură ce le au.
D-l ministru dr. Angelescu a promis Moineștiului un gimnaziu ce va incepe a funcționa de la 1 Noiembrie a. c. Urmă apoi fotografierea în grup. S'a trecut apoi la comuna Agăș, satul Goioasa, unde s'a pus piatra fundamentală a şcoalei din acel sat. Această şcoală se clădeşte pe sama săteanului Huluță, căruia d-l ministru mulțumindu-i i-a făgăduit decorarea cu decorația Răsplata muncii cl.I pentru şcoală şi școala să poarte numele său şi al soției sale, căci, spune d-l ministru Angelescu, contribuțiile pentru răspândirea culturei, sunt de douá feluri: directe şi indirecte, şi ele merită a fi remarcate şi distinse în ambele cazuri.
Tot în acea zi a asistat la punerea pietrei fundamentale la Tg. Ocna, Dărmăneşti, Oneşti si Cașin. Pretutindeni d-l ministru Angelescu era ovaționat și bătut cu flori, Arcuri de triumf cu inscripțiile: „Lumina începe a-şi face drum", „Trăiască cei ce luptă pentru lumină" şi altele. La ora 11 p. m. d-l ministru dr. Angelescu însoțit de d-nii Valaori, Ghițescu şi Şendrea, pleacă din gara Oneşti spre Bucureşti.
Impresia vizitei d-lui ministru e primită cu multă mândrie de sătenii din județul Bacău, văzând în el pe omul faptelor, care caută a da lumină sătenilor, ca astfel să-l pue la adăpostul speculei ce se face azi cu el.”
Ziarul Mișcarea 1922
Sursa Arcanum
sursa FB-Gabriel Stoica
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)