Ciumă şi ,,remedii '' la Lucăceşti

O ploaie rece şi deasă, îl întâmpină pe Marcus Bandinus, noul episcop, numit a păstori aici în târgul Bacăului. Este ziua de 5 noiembrie 1644. Bosniac de origine, (Bandul) va rezida aici până la moartea sa. Ţinutul Bacăului îl impresionează. Vizitează tot ce se poate vizita, îşi va scrie memoriile, pe care cu mult mai târziu V.A. Urechia le va publica sub denumirea de ,,CodexBandinus''. În pregrinările sale ajunge şi în satul Lucăceşti, ,,altădată cu 100 de case'', dar care avea pe atunci 15 locuinţe cu 86 de persoane, iar pe acolo ,,misionar a fost Simion Apolloniu''.

,,Aici a văzut izvoare în fierbere, care dă păcură, pentru unsul osiilor la căruţe''. Dar cine-i risipise pe locuitorii din Lucăceşti? Cu siguranţă o mare molimă. De vină se pare că a fost ciuma. Iată mărturiile luate de cei din Lucăceşti şi consemnate de misionarul Bandinus:

,,La răspântiile drumurilor ţăranii au ridicat ,,Paiapos'', adică nişte momâi tăiate din stejari, cu faţa omenească, mâini, picioare, cu un sceptru în mâna dreaptă - un arc întins cu 2 săgeţi, iar în mâna stângă o lance, care mişcându-se, părea că ameninţâ cu lovituri. Aceste momâi erau făcute împotriva ciumei, care bântuia  în Transilvania. Astfel credeau Românii că ciuma nu se va atinge de hotarele Moldovei.

Tot împotriva ciumei, povesteau că într-o noapte obscură 10 fete în vârstă, despuiate, alergau de mai multe ori împrejurul satelor, gesticulând cu săltături şi jocuri cu cântece şi aruncau beţe aprinse; acestora le ieşeau înainte 10 flăcăi, tot despuiaţi, înarmaţi cu lănci sclipitoare, salutându-se în tăcere unii pe alţii (flăcăii şi fetele) şi loveau lănciile lor cu beţele.

Astfel credeau românii că ciuma nu se va atinge de oamenii goi, ci se va ruşina şi va cruţa pe cei tineri.''

Tot contra ciumei, pe care Bandini le considera ca ,,prostii'', cei 10 flăcăi goi ce trăgeau cu plugul cu boi brazde împrejurul satului în timpul nopţii şi la această acţiune luau parte şi fetele cântând şi râzând. La marginea brazdei locuitorii se înarmau cu ghioage, cu faţa spre Transilvania, gata să lupte contra ciumei!''

(fragmentul prezentat este transcris din cartea  ,,Istoria pe placul tuturor'' de Eugen Şendrea)

Nicolae Iorga călător prin Moineşti

,,Moineştii, scria Nicolae Iorga, întâia şi cea din urmă staţie a acestei linii laterale, se vesteşte prin puţurile de păcură, acoperite cu gherete de lemn negru, pe un deal scorburos şi despoiat.''

Şi ,, în aceste rătăciri am văzut târgul'', adăuga el. ,, E pavat şi are margeni de trotuare, dar noroiul făcut de ploile din urmă înnegreşte toate drumurile. Singura clădire mai bună e o <<Şcoală israelito-română>>. O grădină publică, foarte puţin asemena cu aceea, curată şi foarte cercetată, din Târgul Ocnei, se mai cuvine a fi pomenită.'' Târgul ,, se desfăşoară în vale cele câteva străzi ale sale''...

Încolo, ,,prin Moineşti foiesc vreo 7.000 de evrei, meşteşugari şi negustori. Câştigul lor e foarte mic. Puţurile de păcură au slăbit, cele cinci-şase sonde nu dau nici cât trebuie pentru fabrica de <<gaz>> de petrol, de mai jos, care se alimentează cu păcură adusă din Muntenia. Ţăranii din judeţ se pot duce pentru târguieli la Ocna şi la Bacău''...

Aflăm cât făcea trăsura de la Moineşti la Bacău: ,, vreo patru ceasuri''!!! Trăsura ,, spre Bacău e foarte puţin vrednică de acest nume. Odată, ea a fost, desigur o adevărată trăsură, dar în cei cinci ani de când o are proprietarul ei din urmă, n-a rămas dintr-însa decât un poclit pătat în tot chipul, lemne goale care tremură subt picioare, fierării deşurubate, perini crăpate şi lustru dejghiocat. Pentru ca să încapă numărul de opt muşterii... cu care se porneşte de obicei la drum, s-a adus o lungă scândură acoperită de piele, prin care curg paie, la locul unde stă de obicei scăunelul din faţă. Sunt înhămaţi trei cai, din care unul e un biet moşneguţ ce năpârleşte de bătrâneaţă''. Pe deasupra drumul până la Bacău, e foarte nesigur din cauza tâlharilor. Dar, ,,birjarul a făcut oaste, nu se teme de puşcă, ştie că hoţii nu supără pe birjari, fiindcă ei n-au bani; el poartă după datina neamului său, un vechi surtuc larg, rărit la coate, şi, în loc de guler alb, gulerul ridicat în sus, al acestui surtuc. ,,Colac peste pupăză'', ,,plouă încet, apoi tot mai tare''...

(fragmentul este extras din cartea ,,Istoria necunoscută a Bacăului'' vol.2, Editura Vicovia 2011, autor  Eugen Şendrea;
imaginea cu sondele este luată de pe www.ocazii.ro - secţiunea cărţi poştale)

Film documentar - Bacau - Trecutul Prezent

Alte filme documentare: 

Monumentele Bacaului (I): aici

Monumentele Bacaului (II) : aici

Muzeul Razesilor Gazari din Magiresti

,,Actorul Florin Piersic a fost prezent la Muzeul Razesilor Gazari din Magiresti, la sfârsitul saptamânii trecute, pentru a participa la simpozionul “Promovarea patrimoniului Cultural Imaterial specific judetului Bacau – Obiceiuri, traditii si mestesuguri ale Razesilor Gazari de pe Valea Tazlaului Sarat”.

Continuarea: aici
Cateva imagini de la inaugurare: aici

Începând cu minutul 19:50 Studioul teritorial Iaşi vă prezintă : "Urmaşii răzeşilor găzari de pe Valea Tazlăului Sărat" : https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=522425904586005&id=273808139447784

Corneliu Nechita, bacauanul caruia ii scrie presedintele Frantei

"Corneliu Petru Nechita s-a nascut la Iasi, in 1923, intr-o familie de tarani instariti, luminati si cu mare respect pentru carte. In Bacau, mai precis la Tescani, a venit datorita bunicului sau, care era notar

in plasa Tazlau. Datorita lui a fost numita mama sa, Angelica, un fel de administrator al mosiei Rosseti - Tescanu, in anul 1928, pe vremea cind copilul transpunea inca basmele in realitate. Asa a ajuns sa pindeasca sosirea la mosie a "Domnitei" si a lui George Enescu. Asa a ajuns sa invete sa cinte la pian, de dragul maestrului. Ultima data avea sa-l vada pe Enescu in 1946."

Continuare aici.

Redescoperirea istoriei si culturii Moinestiului - 26 septembrie

Fotografii aici.

Biblioteci stradale in Moinesti

"Un proiect pus la cale de un tânăr moinestean tinde sa prinda contur. Este vorba de infiintarea unor biblioteci stradale care vor avea rolul de a angrena tinerii si nu numai, sa citeasca,"

Continuare aici.

Povestea unui român deportat în propria lui țară: profesorul Constantin Șuleac

"S-a născut în 2 martie 1945 în satul Cucuieți, comuna Solonț, din fostul Raion Moinești, Regiunea Bacău. Se numește Constantin Șuleac. I-am ascultat povestea și am considerat că merită să o aflați și dumneavoastră, deoarece redă o istorie așa cum n-o s-o întâlniți în niciun manual, în nicio scriptă. „Istoria este scrisă de învingători“, așa cum afirma Winston S. Churchill, iar învingătorii cu pricina nu întotdeauna vor dori să li se afle secretele murdare."

Continuare aici.

Carti din Franta donate Bibliotecii din Moinesti

"La Biblioteca Municipala „Stefan Luchian” din Moinesti a poposit, zilele trecute, un colet cu peste 120 de noi volume, tocmai din Franta. „A fost o mare surpriza cind am vazut ca la rubrica expeditor era trecut numele unei vechi cititoare de-a noastra, pe nume Josephine Kohlenberg, cea care a devenit mai cunoscuta moinestenilor de cind colaboreaza cu publicatia Infomed, jurnalul spitalului moinestean. Josephine a fost incintata de felul in care arata noul sediu al bibliotecii si cind ne-a vizitat ultima oara a promis ca ne va trimite colete cu carti pentru a imbogati, astfel, fondul de carte existent. Si iata ca s-a tinut de cuvint, iar noi ii multumim pe aceasta cale pentru minunatul sau gest. Cartile primite sint in mare parte pentru adulti, dar printre ele sint si volume pentru copii, precum cele cu Harry Potter”, a declarat Maria Catana, directorul bibliotecii moinestene. Josephine este fiica lui Rafael Kohlenberg, reprezentantul comunitatii evreiesti din Moinesti, este profesor universitar in Franta, iar cele peste 120 de volume trimise moinestenilor valoreaza, in medie, 20 de euro bucata si sint editate in limba franceza. Pe linga cititorii fideli, peste 100 de utilizatori calca zilnic pragul bibliotecii pentru a beneficia de placerea cititului pe Internet, la calculatoarele din dotarea institutiei. (Romulus Dan BUSNEA)"

sursa