Nicolae Iorga călător prin Moineşti

,,Moineştii, scria Nicolae Iorga, întâia şi cea din urmă staţie a acestei linii laterale, se vesteşte prin puţurile de păcură, acoperite cu gherete de lemn negru, pe un deal scorburos şi despoiat.''

Şi ,, în aceste rătăciri am văzut târgul'', adăuga el. ,, E pavat şi are margeni de trotuare, dar noroiul făcut de ploile din urmă înnegreşte toate drumurile. Singura clădire mai bună e o <<Şcoală israelito-română>>. O grădină publică, foarte puţin asemena cu aceea, curată şi foarte cercetată, din Târgul Ocnei, se mai cuvine a fi pomenită.'' Târgul ,, se desfăşoară în vale cele câteva străzi ale sale''...

Încolo, ,,prin Moineşti foiesc vreo 7.000 de evrei, meşteşugari şi negustori. Câştigul lor e foarte mic. Puţurile de păcură au slăbit, cele cinci-şase sonde nu dau nici cât trebuie pentru fabrica de <<gaz>> de petrol, de mai jos, care se alimentează cu păcură adusă din Muntenia. Ţăranii din judeţ se pot duce pentru târguieli la Ocna şi la Bacău''...

Aflăm cât făcea trăsura de la Moineşti la Bacău: ,, vreo patru ceasuri''!!! Trăsura ,, spre Bacău e foarte puţin vrednică de acest nume. Odată, ea a fost, desigur o adevărată trăsură, dar în cei cinci ani de când o are proprietarul ei din urmă, n-a rămas dintr-însa decât un poclit pătat în tot chipul, lemne goale care tremură subt picioare, fierării deşurubate, perini crăpate şi lustru dejghiocat. Pentru ca să încapă numărul de opt muşterii... cu care se porneşte de obicei la drum, s-a adus o lungă scândură acoperită de piele, prin care curg paie, la locul unde stă de obicei scăunelul din faţă. Sunt înhămaţi trei cai, din care unul e un biet moşneguţ ce năpârleşte de bătrâneaţă''. Pe deasupra drumul până la Bacău, e foarte nesigur din cauza tâlharilor. Dar, ,,birjarul a făcut oaste, nu se teme de puşcă, ştie că hoţii nu supără pe birjari, fiindcă ei n-au bani; el poartă după datina neamului său, un vechi surtuc larg, rărit la coate, şi, în loc de guler alb, gulerul ridicat în sus, al acestui surtuc. ,,Colac peste pupăză'', ,,plouă încet, apoi tot mai tare''...

(fragmentul este extras din cartea ,,Istoria necunoscută a Bacăului'' vol.2, Editura Vicovia 2011, autor  Eugen Şendrea;
imaginea cu sondele este luată de pe www.ocazii.ro - secţiunea cărţi poştale)