,,Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa, el este un
învăţător bun. Dacă învăţătorul are dragoste pentru profesia sa și pentru elevi el este un
învăţător desăvârşit.“ (L.Tolstoi)
Îmi reamintesc cu mult drag de oamenii care mi-au influentat viitorul, a caror forță și profunzime a gândirii am descoperit-o în timp, care m-au învățat valoarea binelui, ce înseamnă să nu faci compromisuri, să lupți mereu cu tine însuți.
Ei mi-au dat curaj, încredere și dorința de a nu renunța, iar faptul că am reușit pe drumul spinos al vieții e cel mai important lucru pe care li-l datorez.
Chipul învățătorului îmi revine permanent în minte.
Domnul învățător Mihai Catana s-a născut în data de 31 august 1927, în comuna Lucăcești, Raionul Moinești. Era cel de-al patrulea
copil din cei cinci ai familiei Catana. Cursurile primare le-a urmat în cartierul Gărlele apoi la Școala Nr.1 Moinești. În anul 1947 a absolvit Școala Normală de băieți din Bacău. Este repartizat ca învățător la Școala Plopu unde a funționat timp de 3 ani, apoi transferat la Școala Valea Arinilor , ca professor suplinitor de limba
franceză.
În 1962 se transferă la Şcoala Gârlele Moineşti unde lucrează ca
învăţător şi secretar până în anul 1990 când s-a pensionat. Activitatea de la
catedra a completat-o cu numeroase cursuri de perfecţionare, activitate de
metodist şi de Șef al comisiei metodice
al învățătorilor.
Dragostea
faţă de elevi şi meserie a determinat respectul comunităţii locale şi al elevilor.
Ochii mari albaştri, glasul subţire ne capturau atenţia şi transformau orele în cele mai plăcute momente
petrecute la şcoală. Ne-a tratat întotdeauna cu blândeţe, învăţându-ne să
scriem, să citim, să socotim. Și azi îmi amintesc cu drag de lecţiile de
istorie, când cu lacrimi în ochi vorbea despre eroii neamului, de orele de muzică
când diapazonul domnului atingea catedra, iar arcuşul viorii aluneca pe strune.
În
anul 1956 se căsătoreşte cu Maria, învăţătoare la Şcoala Gârlele Moineşti.
Împărtăşesc timp de 42 de ani dragostea faţă de copii. Dascăli devotaţi , buni
gospodari, au fot permanent un model de comportament demn de urmat. Zeci de
generaţii de elevi au fost îndrumaţi cu dăruire şi responsabilitate de cei doi
soţi. Pentru merite deosebite în activitatea dactică au primit în anii 1983
şi 1984 titlul de ,,Învăţător evidenţiat“ .
Ei
sunt persoanele care alături de părinţi mi-au marcat destinul. La început mi se
păreau severi, că aşteptau prea mult de la mine, că eu nu mă voi putea ridica la
nivelul cerinţelor lor. De ce să devin învăţător? Trebuie să ai răbdare, să
deţii multe cunoştinţe, să te cobori permanent la nivelul copiilor, să te joci.
Voiam o slujbă comodă relaxantă. Insistenţele dumnealor m-au determinat să mă
îndrept spre Liceul Pedagogic Ştefan cel Mare Bacău unde am descoperit adevărata frumuseţe a
acestei nobile profesii.
În
vara anului 1990, când clopoţelul a vestit sosirea vacanţei mari, pe scena
ridicată în curtea Şcolii cu Clasele I-VIII Nr. 8 Moineşti, un dascăl, cu ochii
în lacrimi şi vocea sfârtecată anunţa că se retrage din activitatea didactică.
I-am mulţumit domnului meu învăţător căci ceea ce el încheia eu abia începeam.
Îşi dorea odihnă putere de muncă în gospodărie şi multă linişte alături de soţie,
fiică şi nepoţică. O inimă prea bună a încetat să mai bată în 15
decembrie 1998, domnul meu
învăţător
a plecat să înveţe îngerii să scrie şi să citească.
Vă
mulţumesc, iubiţi dascăli!
Maria Catana Mihai Catana
Autor: Inst. Daniela Cristina Mocondoi - Şcoala cu Clasele I-VIII ,,Alexandru cel Bun“ Bacău
(sursa fragment : ,, Dascăli
memorabili'' - O
carte a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Bacău, 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu