Vila Meri

„Legată printr-un drum cu hurmuz de plopi  de curtea mare, hurmuz ușor de zărit din aeroplanul lui Bâzu Cantacuzino,  spre miazănoapte, se afla Vila Meri. Fusese construită de Constantin, ultimul Roset de la Tescani, în primul deceniu din secolul XX. Casa avea etaj și mansardă, era înconjurată de balcoane, cu acoperișul având  pantă abruptă în două ape ca o cabană din Alpi. Fratele, Constantin, după spusele Marucăi, „s-a consacrat doar îngrijirii domeniului familei, destul de neglijat.” Aici, ca si la curtea mare, au  fost mereu bineveniți slujitorii artelor. Printre ei se numără si fotograful Emil Prato, proprietarul Studioului Adèle de la Bacău.”

  Din volumul „Emil Prato- ochiul magic al Bacăului.”- Mihai Ceucă şi Iulian Bucur

Muțumim domnului Mihai Ceucă pentru carte. 

Completări la acest articol aduce domnul Ioan Cozma, autorul cărții  „Tescani-file de monografie":
Vila a fost construită în primăvara anului 1908, unde Constantin Rosetti-Tescanu (Tetel) a locuit până la moarte, în decembrie 1933.La vila "Meri" se ofereau interioarele disponibile (salon cu pian, bibliotecă) și terasele pentru momente muzicale. Alfred Alessandrescu, scriindu-și poemul simfonic "Acteon", descoperise la Tescani " un loc visat pentru compozitori, unde Jora venea cu o "nețărmurită iubire", evocând locul și oamenii în suita "Priveliști moldovenești". Alte domenii (literatura, estetica, plastica) sunt ilustrate la Tescani printr-un fond creator notabil, incluzând aici și volumele de poezii ale localnicilor: pr. Ion Goagă, "Limanuri de lumina", ale lui Pintilie Radu, dar și eseul estetic "Numărul de aur", de Matila Ghyka, dedicat prințesei Maria Cantacuzino, în amintirea primirii sale la Tescani, și câteva pânze ale lui Sabin Popp ("Tescani-file de monografie", de Ioan Cozma, 2009)

 

”După 1948 conacul familiei Tescani, vila "Meri" au fost predate prin grija "organelor de partid și de stat" locale G.A.S.-ului Ardeoani, care le-a destinat creșterii păsărilor (conacul), și pentru birouri (vila). În anul 1951 conacul a revenit tescanenilor, unde s-a mutat școala de 7 ani, iar în vilă, din 1958/1959 și până în 1962 a funcționat Scoala Profesională Agricolă. După ce socialismul a învins definitiv și la sate, generalizarea "colectivului" a tulburat și mințile multor localnici, care au distrus vila (cuibul boierilor). Conacul a fost oarecum ferit de distrugeri, pentru că aici a continuat să funcționeze școala-internat, până în anul școlar 1971/1972, când se dă în folosință actualul local, ce-i poartă numele maestrului, George Enescu.”

Mulțumim domnului Ioan Cozma.