Din primul Război Mondial -27 decembrie 1917- Moinești

       „Unele unități ruse și-au predat armamentul unor regimente românești, au fost urcate în trenuri și trimise în Rusia. Însă altele au refuzat să țină cont de procedurile românești, astfel încât s-au înregistrat incidente. Spre exemplu, confruntări între trupele române, susținute uneori și de ucraineni, și cele ruse au avut loc la Roman, în noaptea de 10 spre 11/23 spre 24 decembrie 1917, la Botoșani, la 12/25 decembrie 1917, și la Moinești, în ziua de 14/27 decembrie.S-au înregistrat victime, morți și răniți, atât între ruși, cât și între români.”

Sursa, articolul „Geneza comunismului românesc XXVII” scris de Dorin Dobrincu

https://moldova.europalibera.org/a/geneza-comunismului-rom%C3%A2nesc-(xxvii)/31020228.html

Despre aceste lupte mai puteți citi în următoarea postare:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2020/07/moinestiul-in-primul-razboi-mondial.html

DESPRE CLOPOTELE ȘI CLOPOTARII DIN ZONA BACĂULUI – PÂNĂ LA 1859

 „În urma Edictului de la Milano din anul 313, prin care împăratul Constantin cel Mare proclama libertatea cultului creştin, în cuprinsul Imperiului roman au apărut o serie de mijloace pentru anunţarea serviciilor religioase, cum ar fi: trâmbiţa, toaca de lemn sau de fier, clopotul. Imperiul Roman de Apus a cunoscut cel dintâi clopotul ca instrument de chemare la slujbă, către finele secolului al VI-lea. După tradiţie, cel care a introdus clopotul ca obiect de cult în Biserică a fost episcopul Paulin de Nola din provincia italiană Campania (353-431). De la numele acestei provincii derivă denumirea apuseană de ”campane” dată clopotelor. Se spune că Paulin de Nola ar fi visat un câmp de flori de unde venea un sunet plăcut. Cand s-a trezit, a ordonat turnarea a unor clopote în formă de cupă de floare (narcisă).

În Biserica de Răsărit, primele 12 clopote au fost trimise în dar împăratului bizantin Mihail al III-lea (842-867), în anul 852 de către Ursus Patricianus doge al Veneţiei, şi au fost aşezate într-un turn clopotniţă la Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol. Generalizarea clopotelor în Răsăritul creştin s-a desăvârşit în secolul al XII-lea2.

Odată cu folosinţa clopotelor aşezate în turlele bisericilor sau în clopotniţe, apar şi cele civile în comuna medievală, care serveau pentru a chema locuitorii la arme sau a semnaliza un pericol de incendiu, inundaţii sau furtuni, în special grindină. Clopotele mai mici (clopoţeii) erau folosite în şcoli şi mănăstiri pentru a semnaliza orele anumitor servicii, şi pauzele dintre ele, ori intrau în componenţa orologiilor.

Clopotele sunt, în acelaşi timp, obiecte preţioase pentru istorie şi artă, precum şi izvoare documentare importante, datorită inscripţiilor, decoraţiunilor cu motive vegetale, geometrice sau scene religioase, stemelor domneşti ori eclesiastice sau formelor mai aparte pe care le posedă uneori.

”Pe clopotul mare al bisericii din satul Urminiş (sau Hangani):

S-au făcut de dum(nealui) + Sandul Loghinescul vel şat(rar), de

dum(neaei) Paraschiva vel vel şat(răreasă), la biserica din Urminiş, +

Prepodomna Paraschiva. 1777.”

Pe clopotul mic al bisericii din satul Urminiş (sau Hangani):

Şi s-au făcut de dum(nealui) Sandul Loghinescul vel şat(rar) la

biserica din Urmieiş (sic !), + Prepodomna Paraschiva. 1777”

(Hangani- cartier al Moineștiului)

Elena Chiaburu

Intreg articolul în Revista Carpica editată de

Complexul Muzeal Iulian Antonescu

https://cmiabc.ro/publicatii-carpica/

foto internet

MĂZĂNĂEŞTI – UN SAT DISPĂRUT DE PE TAZLĂUL SĂRAT

„Unul dintre vechile sate amplasate în zona râului Tazlăul Sărat a fost Măzănăești, care a dispărut pe la începutul secolului al XIX-lea. Prezentăm mai jos câteva date referitoare la istoricul acestui sat.” 

Revista „Carpica” nr.XLV 2016 - Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău

https://biblioteca-digitala.ro/?volum=3291-carpica-complexul-muzeal-iulian-antonescu-din-bacau-xlv-2016

Interviu Prof. Univ. Dr. Gheorghe Popa

 

„V-ați născut în Lucăcești, un sat de lângă Moinești, cu o istorie interesantă.

Este un sat istoric, menționat în scris la 1408, pe vremea lui Alexandru cel Bun și cunoscut ca locul de unde se extrăgea păcura. Dar descoperirile arhelogice de pe dealul Cetățuia, la poalele căruia se află satul, arată că, între secolele II î.Hr și II era noastră, pe vârful dealului a fost o cetate dacică. În secolele 19 și 20 zona Moineștiului a devenit foarte cunoscută pentru zăcămintele de petrolul de mică adâncime de unde petrolul putea fi extras folosind un fel de fântâni, numite hecne. În istoria orașului este menționat faptul că prima rafinărie de petrol din țară, unii susțin din Europa, a fost construită în Lucăcești la 1840. În octombrie 1957, elev fiind în prima clasă a liceului din Moinești, am participat la inaugurarea primei expoziții în aer liber amenajată în curtea interioară a clubului peroliștilor din Lucăcești, situat la 100 m distanță, în fața casei în care am văzut lumina zilei. Aici erau prezentate echipamente și instalații folosite în industria petrolului de-a lungul timpului, inclusiv fotografii ale rafinăriei din Moinești construită la 1857! Pe de altă parte, „Istoria petrolului din România” continuă să susțină că prima rafinărie de perol ar fi fost inaugurată la Băicoi în 1858! Ce să mai înțelegi? Nici asupra acestui subiect nu pot românii să lase orgoliile locale deoparte și să stabilească adevărul! Astăzi, partea din satul Lucăcești în care m-am născut aparține de Moinești și este la o distanță de circa 2 km de centrul orașului, devenind, practic, un cartier al acestuia.”

Continuarea interviului: 

https://news.umfiasi.ro/asa-numita-cercetare-fundamentala-este-un-fel-de-cenusareasa-sustinuta-slab-spre-deloc/

Gheorghe Popa (n. 25 octombrie 1943, Moinești, România) este un fizician, fost profesor de fizica plasmei în cadrul Facultății de Fizică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.A ocupat funcțiile de rector (1992–2000) și prorector cu activități de cercetare (2004–2008) în cadrul acestei instituții. De asemenea, între 2003 și 2005, a fost secretar de stat cu probleme de cercetare în Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (MECT). Din acestă poziție, a reușit să implementeze – în premieră pentru România – obținerea accesului la literatura științifică internațională. A făcut parte din Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.A primit Premiul „Constantin Miculescu” al Academiei Române pentru activitatea din anul 1989 și Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer (2000). În 1993 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Omaha din Nebraska (SUA), iar în 1996 L'ordre des Palmes Academiques. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților din Augsburg (Germania) și Bălți (Republica Moldova) și pe cel de Profesor Honoris Causa al Universității Shizuoka (Japonia).

sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Popa_(fizician)

Moineștiul în Primul Război Mondial

 

Pentru a afla mai multe despre luptele din zona noastră din Primul Război Mondial, accesați linkul cărții aflat la Biblioteca Digitală BCU Cluj: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/82345

De la pagina 312, începe  ce ne interesează mai mult.

Irina E. Childs

„I was born on 1st May 1974 in Moinești or Dada City, after the name of Tristan Tzara - the founder of Dadaism, born in the same city in 1896. Moinești comes from the word moină, which means "a piece of land prepped for seeding" or "light rainy weather" in Romanian language. This area of Romania has a rich heritage of writers such as novelist Mihail Sadoveanu, Romanian national poet Mihai Eminescu, poet Vasile Alecsandri and Ion Creangă, a beloved story-teller of the 19th century. Moinești once had a large Jewish community and such a bucolic city was also known as Mojnescht. My father, a Transylvanian born university lecturer and my mother, artist and interior designer, moved from the respective regions of the country to the capital, Bucharest where my sister and I grew up. My timeline introduces few pictures from past years.”

 continuare:

 https://www.irinaechilds.com/bio

Plasa Muntelui 1895

 

sursa: Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza” Bacău

Regina Maria la Tescani

     „De la Bacău tot înainte spre Tescani. Drum frumos care se ridică în cotituri tot mai sus.
     Peisaj sălbatic şi pitoresc, foarte potrivit cu trupele ruseşti stabilite în toate satele. Ei par a se simţi la ei acasă; îşi fac de mâncare, îşi ţesală caii şi îşi curăţă puştile cântând. Au căciuli mari, de astrahan cenuşiu, şi bluze foarte scurte cu cingătoarea de piele. Mantaua lor groasă are culoarea pământului uscat. Majoritatea ostaşilor ruşi sunt foarte bine îmbrăcaţi şi se vede că au mulţi cai, care de asemenea sunt foarte bine îngrijiţi. Am întâlnit şi cete de ruşi pe jos, care mânau mari turme de vite. Am dejunat la Tescani din merindele aduse cu noi. Le-am împărţit cu generalul rus care îşi are locuinţa în casa atât de scumpă Marucăi, casa despre care îmi vorbise ea aşa de des, dar unde nu fusesem niciodată.”

sursa: https://history-prospectors.com/2020/02/11/regina-maria-la-comanesti-1917/