Amintiri

"Privind fotografia de fata imi revin in imagine zilele de marti in care in orasul Moinesti era targ....mergeam in casa bunicilor mei -care locuiau alaturi de noi- si chibitam pe langa bunicul si prietenii lui...ma fascina pregatirea pt plecarea la targ...era bunicul,doctorul Bujor si conu Alecu...asa ii spunea bunicul dar nu am stiut niciodata cine era acest con Alecu...Doctorul Bujor era medic veterinar si ulterior am devenit rude prin alianta el fiind ruda cu sotul meu...imi placeau sumanele lor cu gulere de astrahan ...bunicul avea suman si pantaloni si vesta maro cu guler de astrahan negru ....dar cel mai mult imi placea sumanul Conului Alecu ,care era din aba gri deschis cu guler de astrahan gri inchis....si jambierele lor pana la genunchi....am si acum imprimat mirosul covrigilor si a dropsurilor cu fructe pe care mi le aducea bunicul de la targ....cand venea imi spunea invariabil..."puile cauta tu in buzunarul de la pept" dar chiar asa "pept"cu oarece mandrie....Gaseam acolo covrigi pe ata,smochine tot pe ata si dropsuri de fructe...ce bune erau....miroseau a birt si a ..."bunicul"...Intr-o zi in buzunarul lateral am gasit un catel"Hector"...ce m-am asteptat ani la rand cand veneam de la scoala.De obicei intram pe la bunici intai si ii spuneam bunicului...am luat zece iar el imi raspundea"brava puile"...n-am sa uit niciodata ca trecand timpul dupa ani si ani cand lucram la "trust" gaseam pe prispa casei doi batranei ce stateau pe scaun unul langa altul si eu eram cea care le aduceam in fiece zi dulciuri...prajitura amandina...de la cofetarie....nostalgia acelor zile ma cuprinde uneori si credeti -ma ca inca mai simt gustul covrigului de la bunicul si inca imi rasuna acel "brava puiule" a incurajare in urechi....dar anii au trecut si acum si eu pot fi bunica...dar imi voi aduce aminte de covrigii,de dropsurile ,de smochinele pe sfoara si de catelul fidel pana ce si-a dat sufletul Hector.....am scris puile de cateva ori...de emotie si de dorul amintirilor....scuze!"

"Frumoase clipe ale copilariei in care invatam pana la epuizare fericita ca puteam sa-i fac mandri de mine pe cei dragi...acele note bune erau ca o rasplata pentru bunicii mei si pt parinti...si amintiri ar fi multe dar....poza aceasta mi-a adus aminte de momente traite aievea. Nu traiesc in trecut dar aceste clipe de liniste din zilele de iarna mi-au umplu viata si imi aducea o fericire de copil pe care nu stiu a o mai fi intalnit sub forma ei sublima de la 7.10,13 si 18, ani....."

Maria Gheorghiu- comentarii la postarea de pe f.b. "Inaugurarea monumentului eroilor din Moinesti (1909)".