„Activitatea staţiei de carotaj radioactiv la schelele petrolifere din Moinești
„…..Dar ceea ce caracterizează noutatea acestui peisaj
ce se creează, ca o sinteză a celor arătate, este apariţia noilor oraşe şi un
prim exemplu in acest sens il constituie oraşul petroliştilor, Lucăceşti.
În apropiere de Moineşti, intr-un loc ocolit odinioară
de marile drumuri şi neglijat de cartografi, au prins a se inălţa acum ciţiva
ani siluetele primelor blocuri, locuinţe ale sondorilor.
Printre casele albe, dotate cu tot confortul au apărut
parcuri, străzi drepte mărginite de trotuare pe care tropăiesc in drum spre
şcolile noi, paşii neastimpăraţi ai primilor cetăţeni cu certificate de naştere
din Lucăceşti. Magazine moderne şi restaurante, cinematograf şi edificii
administrative vin să completeze atmosfera orăşenească. Mîndria petroliştilor
de aci o constituie insă frumosul club „M. Eminescu".
Privit de pe dealurile vecine, ziua, ca şi noaptea,
Lucăceştii răspindeşte o atmosferă de tinereţe, care se transmite intregului
peisaj din jur; este aceeaşi pe care o intilnim in atitea şi atitea alte locuri
in ţara noastră, atmosfera unei vieţi noi.”
Alexandru Roșu –
aspirant în științe
geografice
Știință și tehnică – 1959 (sursa Arcanum)
Bucşeşti, comună răzeşească de pe
Tazlăul de Sus, număra la 1865 circa 500 de familii, cu 38 copii pentru clasa
I, aşa cum indică „Anuarul general al Instrucţiunii publice pe anul
1864—1865" de V. A. Urechia (Bucureşti 1868). După adoptarea legii instrucţiunii
din 1864, care prevedea obligativitatea învăţămîntului primar, la Bucşeşti se
înfiinţează, în toamna lui 1865, clasa I, avînd ca prim învăţător pe Alecu
Barna, absolvent al cursului primar şi preparandial. Şcoala era întreţinută de
comună şi funcţiona în local închiriat şi construit din vălătuci. Pe sigiliul
şcolii erau gravate stemele Moldovei şi Ţării Româneşti şi următoarea
titulatură: „Şcoala de model a comunei Bucşeşti, din plasa Tazlăul de Sus,
Judeţul Bacău".
Lui Alecu Barna i-a urmat ca
învăţător Ia Bucşeşti Costache Mitici, începînd din 1867. Acesta s-a bucurat de
protecţia poetului Vasile Alecsandri, față
de Titu Maiorescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, de atunci.
Învăţătorul fusese victima unei măsuri abuzive a primarului Costache Palade
Ceauşu, în casa căruia funcţiona şcoala, cu clasele I şi a Il-a. In urma unor
neînţelegeri de ordin personal cu primarul la care contribuise din plin şi
nevasta acestuia, Costache Mitici „este pus în disponibilitate din cauză de
neglijență“. In situaţia de a nu
mai avea cu ce se întreţine, învăţătorul apelează la sprijinul lui Vasile
Alecsandri. Poetul, aflat la Mirceşti, scria ministrului la 12 ianuarie 1876 :
„Iubite Domnule Maiorescu,
Îmi Iau libertatea să intervin în
favoarea unui vechi profesor (un de economie politică)... care după opt ani de
serviciu a fost victima unui primar ţîfnos... Numele lui este COSTACHE MITICI
—, catedra lui era o modestă catedruţă de şcoală primară in satul Bucşeşti,
comuna Podurile — plasa Tazlăului de Sus, judeţul Bacău. Sărmanul! In fine şi-a
găsit Bacăul! Şi astăzi este pus în disponibilitate din cauza de neglijentă...
Iată istoricul acestei
lamentabile tragedii cîmpeneşti. Acum se aşteaptă deznodămîntui final. Cine
este chemat a-I decide ? Ministrul. De aceea mă adresez la Ministru, cu
rugămintea ca să reintegreze pe pacient în funcţia de profesor şl, chiar dacă
acesta ar fi oarecum culpabil de ceva neglijenţă să fie iertat pentru astă
oară, în consideraţia slăbiciunii naturii omeneşti şi mai cu seamă româneşti.
Eu răspund pentru dînsul că în
viitor el se va feri de asemenea păcat ca dracul de tămîie şi ca bucureşteanul
de slujbă fără leafă.
Complemente respectoase D-nei
Maiorescu.”
V. ALECSANDRI
C. Mitici fiind reintegrat în
funcţie, şcoala s-a mutat în casa lui Gheorghe Ion Ariton, care fiind căsătorit
cu Balaşa, sătenii numeau casa şcolii „la Balaşa". Casa Balaşei era peste
drum de actualul local nou al Şcolii generale din Bucşeşti. După terminarea
primelor două clase, unii dintre elevi urmau cursurile Şcolii domneşti din
Moineşti, unde era director David Climescu, cel care in 1877 oferise intreg
salariul pe trimestrul I pentru sprijinirea războiului de independenţă.
Neculal I. BIBIRI
Steagul Roșu Bacău -1972 (sursa Arcanum)
