Primele documente despre petrol

Cel mai vechi document care menţionează păcura este Uricul din 4 octombrie 1440, de la Cancelaria domnitorilor moldoveni Ştefan şi Ilieş, în care era pomenită păcura de la Lucăceşti, pe Tazlăul Sărat. Acest document, prezentat în imagine, se află în arhiva Muzeului Petrolului Ploiești.
În Ţara Românescă s-a emis un document la 22 noiembrie 1517, în care domnitorul Basarab Voievod preciza: „Io, Basarab Voievod dă domnia mea sfintei mănăstiri a jupânului Drăgici din Cricov...şi din locul cu răchiţi, peste dâmb la Păcuri...”
Există multe documente, în special acte de danie, care menţionau păcura. În aceste acte se precizează faptul că diverşi domnitori au dăruit sau întărit unor supuşi, drept răsplată pentru serviciile lor, sate care aveau „fântâni” de păcură. În unele cazuri, domnitorii au oferit numai veniturile obţinute din exploatarea lor.
Un astfel de caz sugestiv, una dintre cele mai vechi danii menţionate este cea din 14 aprilie 1570, prin care Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, îi întărea lui Dinga-Vornicul stăpânirea asupra satului Fârloeşti, de pe Tazlău, cu „a treia parte din păcură”. În aceeaşi zonă, dar pe 12 aprilie 1607, domnitorul Simion Movilă punea pecetea pe un document prin care se întăreau drepturile călugărilor mănăstirii Tazlău „ca să fie tari şi puternici a stăpâni şi a apăra o fântână de păcură, ce este în hotarul satului lor, Tăţeşti, în ţinutul Bacăului”.

Muzeograf dr. Daniel Mihu 

sursa: Muzeului Petrolului Ploiești