Ana și Dumitru Moroșanu

 

„Mi-am dorit foarte mult ca în această seară să vă vorbesc despre stră-străbunicul meu Moroșanu Dumitru. De când lucrez la arborele meu genealogic, parcursul vieții acestuia mi s-a părut unul dintre cele mai interesante de până acum, așa că vă invit printr-o călătorie în timp!

Pe 5 noiembrie 1885, într-un sat din Bucovina (astăzi Comuna Satul Mare, Suceava), la casa lui Vasile (1850-1913) și a Paraschivei (1845-1895) Moroșanu, se naște un băiat, pe nume Dumitru. La doar 10 ani, rămâne fără mamă, iar tatăl său se recăsătorește la scurt timp.

În 1909, la 12 noiembrie, Dumitru se căsătorește cu Ana Donisan, o tânără din același sat, născută în 1888, care avea să devină stră-străbunica mea. Un an mai târziu, primul lor copil, Paraschiva (1910-1998), vede lumina zilei. După o vreme, familia Moroșanu este nevoită să părăsească satul natal, aflat sub ocupație austro-ungară, și pornesc la un drum lung împreună cu fetița lor. Ajung în satul Beciu din județul Buzău, unde li se va naște străbunicul meu Constantin (1912-1994) și apoi o altă fiică, Domnica (1914-1970).

Tânărul Dumitru lucrează ca sondor la Societatea Steaua Română, iar Ana este menajeră. Familia Moroșanu locuiește o perioadă în satul Beciu, până în 1917, când Dumitru este mutat să lucreze la schela Arbănaș din satul Beceni, județul Buzău. În 1917, se naște următorul lor copil, Maria, care avea însă să trăiască doar o perioadă scurtă. În contextul Primului Război Mondial, familia este nevoită să plece din acel loc și, prin intermediul Societății Steaua Română, ajung în 1918 în satul Solonț din județul Bacău, o altă zonă importantă pentru industria petrolieră din România.

Locuiesc o perioadă în casa pusă la dispoziție de Societatea Steaua Română, iar aici se naște și o fată, Adela, care însă se stinge după doar câteva luni. La scurt timp, Dumitru și Ana reușesc să se stabilizeze într-o casă în acest sat nou pentru ei. Familia lor continuă să crească, iar în anii următori li se nasc copiii Gheorghe (1920-1998), Ștefan (1924-1998) și Elena (1930-2014). Anii trec, copiii cresc și își fac propriile familii, iar Dumitru și Ana își duc viața liniștită. Ana se remarcă drept o gospodină deosebită, fiind solicitată pentru ajutor la diverse evenimente din comunitate, iar Dumitru devine birjar.

În anul 1961, stră-străbunica Ana părăsește această lume, iar în 1968 pleacă și stră-străbunicul Dumitru. Acești doi bucovineni își dorm somnul de veci în cimitirul de la Solonț, lăsând în urmă o poveste de viață pe care o port cu drag în suflet.

Las mai jos o poză care le păstrează vie amintirea!”

Mircea Dragomir

Șarlota Strulescu- Moinești

 Am fi curioși dacă în fotografie sunt moineșteni și cine sunt.

Pe spatele fotografiei scrie Șarlota Strulescu.

Îi mulțumim lui Alexandru Colăcel pentru fotografie.

Școala primară Lunca Moinești. 1937

 Școala primară Lunca Moinești. 1937

Dacă recunoașteți părinți, bunici, străbunici sunteți rugați să scrieți la comentarii.

Mulțumim doamnei Cătălina Burueană pentru fotografie.

Florin Zăncescu

 N. 12 iulie 1956, în Comăneşti, judeţul Bacău.

A copilărit în oraşul Moinești, unde şi-a început studiile la Şcoala Generală Nr. 1 (azi, „Ştefan Luchian", 1963-1971) şi le-a continuat la Liceul Teoretic din aceeaşi localitate (în prezent, „Spiru Haret", 1971-1975), în paralel urmând şi cursurile Şcolii Populare de Artă din Bacău (1973-1975).

A visat încă de la vârsta grădiniţei să ajungă actor, rol pe care l-a exersat în activităţile şcolare, dar şi pe scena Clubului „23 August", fiind răsplătit cu numeroase diplome de interpretare. Memorabile, din acea perioadă juvenilă, au rămas rolurile din piesa „O oglindă mincinoasă” şi din comedia „Sicilliana” de Aurel Baranga, care i-au adus, la 14 ani, întâiul premiu din viaţă şi, respectiv, în clasa a IX-a, premiul I pe ţară, o vacanţă de o săptămănă la Năvodari şi consacrarea nu doar pe scena moineşteană. Dar cum aspiraţiile sale tindeau mult mai departe, s-a pregătit intens cu şlefuitorul de talente care a fost Ion Ghelu-Destelnica, profesorul său de la Şcoala Populară de Artă, şi în 1977 a reuşit, primul pe listă, din peste 800 de candidaţi, la examenul de admitere organizat de Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti. Repartizat la clasa profesorului Dem Rădulescu, s-a specializat în actorie, absolvind Facultatea de Teatru cinematografic-televiziune în 1981, cu media 10 la examenul de diplomă.

Pe parcursul anilor de studiu s-a făcut remarcat prin evoluţiile sale de pe scena Studioului de Teatru „Casandra", debutând în rolul lui Gică Rimboacă din spectacolul „Undeva o lumină” de Doru Moţoc, în regia actorului şi profesorului Dem Rădulescu, care îi va încredința apoi şi partitura lui Thurio din „Doi tineri din Verona” de William Shakespeare, montat pe aceeaşi scenă. Examenul de promoţie îl va trece cu brio în rolul Coanei Chiriţa, din muzicalul realizat de Andrei Mihalache, la finalul căruia idolul său, actorul Octavian Cotescu, i-a făcut în faţa colegilor un compliment pe care nu-l va uita toată viaţa: „Dați-mi voie ca pe acest student să-l numesc colegul meu!". Tot în perioada studenţiei a evoluat, începând din anul al III-lea şi pe scena Teatrului „Ion Creangă" (în două stagiuni fiind „avansat" de la „Piticul bâlbâilă" la „Prinţul Noroc"), dar repartiţia a primit-o la Teatrul „Mihai Eminescu" din Botoşani, în colectivul căruia s-a integrat rapid debutând ca actor profesionist, la 21 octombrie 1981, în rolurile lui Solanio şi al Principelui de Aragon din „Neguţătorul din Veneţia” de William Shakespeare, în regia lui Iulian Vişa. A intrat apoi, rând pe rând, în pielea personajelor Jaromir („Decebal” de Mihai Eminescu), Miron Răducanu („Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu, ambele în regia lui Stelian Preda), O lichea întârziată („Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu, regia Mircea Marin), Horia („Timp în doi” de Dumitru Radu Popescu), Traian („Titanic vals” de Tudor Muşatescu, ambele în regia Ancăi Ovanez-Doroşenco, la cel de al doilea fiind și asistent regie) şi Musiu Jean („O soare de mahala” de Costache Caragiale şi Adolf de Herz, regia Dan Pero Mănescu și Constantin Măru), roluri bine primite de public și critica de specialitate. Incitat de Stelian Preda, devenit la începutul lui martie 1983 director al Teatrului Bacovia, revine pe meleagurile natale, activând apoi un deceniu pe scena acestuia şi intrând definitiv în conştiința iubitorilor Thaliei.

O perioadă fructuoasă în plan profesional, în care a avut şansa să colaboreze cu regizori de notorietate ai scenei româneşti, între care îi amintim pe Dan Alexandrescu, Mircea Marin, Anca Ovanez, Zoe Anghel-Stanca, Constantin Dinischiotu, Nae Cosmescu, Dumitru Lazăr Fulga, Alexandru Darian, cei ce l-au cooptat adesea şi ca asistent regie şi l-au distribuit în roluri complexe, din şirul cărora amintim doar Horia („Lapte de pasăre” de D. R. Popescu), Hoţul („Bătrâna şi hoțul” de Viorel Savin), El („De ce dormi iubito?” de Jos Vandeloo, peste 150 de reprezentații), Ştefan Valeriu („Corina”, muzical după „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian), Comisarul („Hanul enigmelor” de Marica Beligan), Sfinţescu („Interesul general” de Aurel Baranga), Fifi Lobello („Tichia cu clopoţei” de L. Pirandello) - distins cu Premiul pentru rol secundar la Festivalul Restituirilor Dramaturgice (Botoşani, 1990), Hariton („Paznicul de la şi depozitul de nisip” de D. R. Popescu), Ștefăniţă („Viforul” de Barbu Șt. Delavrancea), Tăruş („Morișca” de lon Luca), Galan („Plicul” de Liviu Rebreanu) etc. Dintre toate, succesul fulminant l-a obţinut însă cu travestiul Coana Chiriţa („Chiriţa în carnaval” de Vasile Alecsandri), un rol de mare virtuozitate, în care şi-a pus cu adevărat în valoare toate valenţele creative şi actoriceşti. Spectacolele „Tichia cu clopoţei” şi „Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen au fost preluate şi de Televiziunea Română, care le-a difuzat apoi în cadrul emisiunilor teatrale, spre încântarea telespectatorilor. La jumătatea anului 1993 a ajuns la Teatrul Fantasio din Constanţa, fiind imediat distribuit în „Banii...vorbește (Șușe estivale)” de Andrei Mihalache, care semnează și regia, și invitat să prezinte, în august, alături de Alina Chivulescu, Festivalul de Muzică Uşoară de la Mamaia. Îndrăgostit iremediabil de Alecsandri, montează, în calitate de regizor şi scenograf, vodevilul „Florin și Florica”, evoluează în „Fantasio-Caritas” de Aurel Storin și Constantin Dinischiotu și în muzicalul „Cheia succesului” de Edmond Deda, după „Titanic Vals” de Tudor Mușătescu, iar la numai un an de experiență în noua ipostază e distins, pentru prestația sa din revista muzicală „Dragostea și ... tranziția” de Tudor Popescu, după schițe din volumul „Nu jefuiți femeile geloase”, cu Premiul „Matei Millo” pentru cel mai bun actor la cea de a III-a ediție a Festivalului-concurs al Teatrelor de Revistă.

De succes la public s-au bucurat, de asemenea, interpretările sale din revistele muzicale „Falstaff-story” de Alex. Darian și Nicu Alifantis (regia Alexandru Darian), „Nimeni nu ne vrea?!” de Aurel Storin, Tudor Octavian și George Cușnarencu, „Am pierdut ultimul tren!...” de Florin Pretorian și Dumitru Lupu (ambele, în regia lui Andrei Mihalache) și „Cazino Fantasio” de Aurel Storin, precum și propriile montări cu „Să vezi și să nu crezi?!”, după texte de Tudor Mușatescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Mihai Maximilian, Mihai Joldea, Tudor Popescu, „Ginere de import” și „Tu nu ești trupul tău”, ambele de Viorel Savin, cu ultima fiind invitat, în aprilie 2000, la Zilele Urmuz de la Tulcea. Între 2000 şi 2001 a fost şef de secţie la Teatrul Fantasio, însă criza economică prin care a trecut instituţia l-a readus la Bacău, unde, în urma unui concurs, a ajuns consultant artistic şi director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Destinul l-a propulsat, de fapt, în scaunul pe care-l părăsise când a plecat la Constanţa, pentru că în perioada 1991-1993 fusese şi la conducerea Centrului Judeţean de Cultură, cum se numea atunci instituţia, care includea şi Şcoala Populară de Arte şi Meserii. Vocaţia de profesor şi-a exersat-o, de altfel, atât la Bacău (1986-1993), cât şi la Constanţa, unde în intervalul 1993-1995 a fost asistent universitar la secţia de aici a Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion, între elevii săi numărându-se, pentru unii a aminti doar câteva nume, actorii de azi Bogdana Lupeș, Oana Galan și Iulia Trifan, iar între studenți, actriţele Ana Maria Ferentz şi Nina Ionescu, aceasta devenindu-i apoi colegă pe scena băcăuană, de care s-a reapropiat, la rându-i.

În paralel cu activitatea de la CJCPCT şi Şcoala Populară de Artă, în cadrul cărora a înfiinţat un Studio de Creaţie, inaugurat la 16 februarie 2002, a montat spectacole, a revigorat şezătorile literar-artistice de la sate, arta plastică naivă, scurt metrajele, meşteşugurile tradiţionale şi obiceiurile, a jucat cu acelaşi patos pe scena actualului Teatru Municipal Bacovia. În cea de a doua etapă băcăuană a fost distribuit, între altele, în spectacolele „Pygmalion cu termen redus (fericit prin procură)” de Cornel Udrea, „Doi morţi vii” de Vasile Alecsandri (ambele în regia lui Bogdan Ulmu), „Mortul din pod” de Geo Iancu Călinescu, „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian (ambele în regia lui Gheorghe Balint), „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (regia, Răzvan Dincă), „Baltagul”, adaptare după Mihail Sadoveanu (regia, A. Cismaru), „Mizantropica” de Theo Herghelegiu (regia, Dan Tudor), „La Bacău într-o mahala ...” de Nae Cosmescu și Sorin Petrescu (regia Nae Cosmescu). Memorabile au rămas, din aceeași perioadă, personajele create de el în reprezentațiile cu piesele lui I. L. Caragiale „D’ ale carnavalului” (Crăcănel) și „Conu Leonida față cu reacțiunea” (Leonida) – ambele puse în scenă de Dumitru Lazăr Fulga, și în „Logodnicul din ciorap” de Viorel Savin (Ion Belciu, regia Gheorghe Balint), dramaturg din creația căruia a regizat și la Bacău „Tu nu ești trupul tău” (în care a și jucat, împreună cu Luiza Sarivan) și „Ginere de import“ (în tandem cu Constantin Dinischiotu). N-a uitat nici revista, delectând spectatorii băcăuani cu „Paiață și ... paiațe”, un spectacol de divertisment muzical-umoristic agreabil, în care a dat o șansă și artiștilor din afara teatrului, așa cum au fost soliștii de muzică ușoară Alexandra Crăescu și Rareș Drăghici ori grupul de dans sportiv „Fiesta” (coregraf, Liliana Samoilă). Divertismentul, de altfel, i-a procurat cele mai mari satisfacții, colaborarea sa cu Doru Octavian Dumitru din cele opt spectacole , înșirate pe parcursul a doi ani.

Florin Zăncescu mai are încă multe de spus, pentru că trei decenii de slujire a Thaliei i se par prea puține.

REFERINȚE:

Cornel Galben, „Personalități băcăuane”, Vol. VI, Ed. Corgal Press, Bacău, 2012, pp. 219-227.

sursa Facebook

Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău 

Fotografie din Moinești 1968

 Fotografie preluată de pe facebook cu comentariile de acolo:

Ciocârdel Gheorghe: 

“Poza a fost făcută în fața magazinului Select, era un fotograf pe vremea aceea (vestitul domn Diaconu- n.m.), s-a făcut la început de an școlar; cel mic sint eu și celalalt fratele meu.”.

In perioada aceea, uniformele de grădinița erau precum cea din imagine: sorțuleț bleu cu fundă roșie la gât; atât fetele, cât si băieții.

Mi s-a parut și mie ca trebuie sa fi fost făcută in fața magazinului alimentar din colțul intersecției dintre T. Vladimirescu și Libertății.” 

Puiu Nistoreanu:

, vis a vis de Select. Casa mai cenusie cu ferestre mari era farmacia mare a orasului( sefa era Doamna Bujor, mama regretatului medic Mircea Bujor). Pe partea dreapta in continuare sunt casele Familiei Tita si apoi cele ale Familiei Catana(Dl Catana a fost seful Garii Moinesti, iar Dna Maria I. Catana a fost una dintre cele mai bune invatatoare de la liceu si apoi la Scoala Generala nr 2). Acolo unde sunt firme era o agentie Lotoprono..

Era o frizerie era un pic mai sus, pe stanga(cum privim in poza!)

Ioan Cozma:

O tempora! Dacă trecătorul din imagine nu avea ...bască, am fi crezut că vorbește la telefon! Parcă mai era și o frizerie în preajmă, nu de alta, dar cum era să-i uit pe profesorii: Preotu, Manoliu (franceză), ori pe Grecu (biologie), care ne trimiteau destul de des într-acolo, pe motiv de ...freză. Deh, fustele prea scurte la fete și părul la băieți, le dădeau destule probleme dascălilor de-atunci. Era sa uit, și ...matricola!

Dumitru Macovei

 

Pictor

Născut la 31 august 1953, în comuna Solonț, județul Bacău. Fiul Angelei (n. Condrea), casnică, și al mecanicului Ion Macovei.

STUDII:

Școala de Pictură Bisericească din cadrul Patriarhiei Române (1975-1981), unde i-a avut profesori pe Constantin Galeriu, Ene Braniște, Sofian Boghiu ș.a.

Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului de Învățământ Superior „Mihai Eminescu” din Botoșani (1991-1997), cu profesorii Ilie Boca, Dan Hatmanu, Constantin Prut, Alexandra Titu, Adina Nanu ș.a. Pentru a-și putea

susține licența a urmat și Facultatea de Arte Plastice „Luceafărul“ din București (secția pictură, 1997-1999, cu Teodor Moraru și Petru Lucaci).

1991 – membru al Uniunii Artiștilor Plastici Bisericești România

1996 – membru U.A.P. România, Filiala Bacău

EXPOZIȚII PERSONALE ÎN ȚARĂ:

1993 – Galeriile „Arta”, Bacău

1995 – Galeriile „Arta”, Bacău

1999 – Centrul Internațional de Cultură „G. Apostu”, Bacău

2000 – Muzeul Literaturii, București

2000 – Galeriile „Alfa”, Bacău

2001 – Căminul Artei, București

2004 – Căminul Artei, București

2005 ¬– Galeria U.A.P., Bacău

2007 – Galeria „Gheorghe Velea”, Bacău

2010 – Sala Muzeului de Artă, Bacău

2012 – Galeria „Ion Frunzetti”, Bacău

2012 – Galeriile U.A.P., Râmnicu Vâlcea

2013 – Galeria Orizont, București

2014 – Galeria „Theodor Palady”, Iași

2016 – Căminul Artei, București

2017 – Galeriile „Arta”, Bacău

2017 – Eri – Cris Art, București

2017 – Galeria „Dialog”, București

2017 – Galeria U.A.P., Buzău

2018 – Muzeul de Artă, Piatra Neamț

2018 – Roman Art Gallery, Roman

2018 – Centrul Cultural „Lira”, Moinești

2019 – Centrul Internațional de cultură „G. Apostu”, Bacău

2020 – Galeria „Ion Frunzetti”, Bacău

2020 – Artoteca Bibliotecii Municipale, București

2021 – Muzeul Municipal „Octavian Moșescu”, Râmnicu Sărat

2023 – Muzeul de Artă Modernă și Contemporană „Pavel Șușară”, București.

EXPOZIȚII COLECTIVE ÎN ȚARĂ:

1991 – 2022 Salonul Anual U.A.P.

1993 – 2022 Saloanele Moldovei, Bacău

1993 – „Semne creștine” – Centrul Internațional „G. Apostu”, Bacău

1994 – „Semne creștine” – Centrul Internațional „G. Apostu”, Bacău

1994 – Salonul Național de Artă, Suceava

1994 – Prima ediție a taberei de pictură, Moinești

1995 – Focșani – Iași – P. Neamț

1995 – Galeria „Victoria”, Iași

1996 – Salonul Național de Artă, Suceava

1997 – Bienala Concurs „Lascăr Vorel”, P. Neamț

1998 – Muzeul Literaturii, București

1999 – Teatrul Național „I. L. Caragiale”, Galeriile „Galla”, București

1999 – Bienala Concurs „Lascăr Vorel”, P. Neamț

2000 – Expoziția Ambient, Galeriile „Alfa”, Bacău

2001 – Salonul Național de Artă și Târgul Internațional de Arte Vizuale, București

2006 – Salonul de Primăvară, Bacău

2009 – Salonul Anual U.A.P.

2009 – Saloanele Moldovei, Bacău

2011 – Bienala de la Arad

2012 – Expoziția „B’20”, Bacău

2013 – Salonul Artelor, ediția a IV-a, Sala Brâncuși, Palatul Parlamentului, București

2013 – Galeria „Alfa”, „Tabăra de pictură de la Straja”, Bacău

2013 – Salonul Artelor, Căminul Artei, București

2013 – Galeria „Ion Frunzetti”, expoziție cu tematica „Peisaj”, Bacău

2014 – U-Art Gallery, „Balcic, Mirajul Luminii”, București

Căminul Artei, Tabăra Tescani, București

Galeria Karo, Bacău; Tabăra Râșca, Neamț

Palatul Suțu, Tabăra Sozopol, editia a V-a, București

Galeria Muzeului, Anuala 2014, Bacău

2015 – Elite Prof Art, Salonul de primavară, București

Elite Art Gallery, Pictori la Balcic, București

Muzeul Național Cotroceni, Buchetul de Flori, București

Palatul Parlamentului, Sala Brâncuși, Salonul de Toamnă, București

Expoziție de grup „Buna Vestire”, Satu Mare

Lansarea Albumului „Soleil de L’Est” - Douăzeci de ani de activitate, Iași

2016 – Salonul Național de Artă și Târgul Internațional de Arte Vizuale, București

2016 – Expoziția omagială DADA, Moinești

2016 – Galeriile „Karo”, Bacău

2016 – 2017 Salonul de Iarnă, București

2017 – Tabăra Eforie-Sud, Constanța

2018 – Retrospectiva de pictură contemporană românească, București

2018 – Artiști băcăuani, Brașov

2022 – Tabăra de Pictură a Muzeului Național al Bucovinei, Suceava

EXPOZIȚII ÎN STRĂINĂTATE

1993 – Saloanele Moldovei, Chișinău – Republica Moldova

1998 – Galeria Akoulukatu 14, Riihimaki, Finlanda

2000 – Greetings, Vanhan Kirjastotalon Emil – Sali, Tampere, Finlanda,

2000 – Intersalon AJV, Budejovice, Cehia

2002 – Comme vous et mois, Paris – Montreuil, Franța

2004 – Na-H-Vision, Stuttgart, Germania

2005 – Na-H-Vision, Stuttgart, Germania

2005 – Hotel Ibis – „La Vache Bleue”, Paris, Franța

2006 – Civita Vecchia, Italia

2012 – Silistra, Bulgaria

2012 – Muzeul Național al hărților și cărților vechi, București

2013 – Ruse, Bulgaria

2013 – Rosh Pina, Israel

2013 – Saloanele Moldovei, Chișinău – Republica Moldova

2014 – „Soleil de L’Est”, Saint-Cyr-Sur-Loire, Franța

2017 – Paris, Franța

2018 – Palkone

2018 – Chișinău, Republica Moldova

LUCRĂRI DE ARTĂ MONUMENTALĂ ÎN ȚARĂ:

Bisericile „Sfântul Nicolae” (Moinești), „Adormirea Maicii Domnului” (Dofteana), „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Focșani), „Duminica Tuturor Sfinților” din Miron Costin, „Înălțarea Domnului” (Huși), „Adormirea Maicii Domnului” (Solonț), „Sfinții Voievozi” (Băhnășeni), „Sfântul Grigore Teologul” (Chilii Bolătău), „Sfântul Ioan Botezătorul” a Mănăstirii Făgețel, „Sfântul Ioan Teologul” a Mănăstirii Vlădiceni (ambele, împreunã cu Mihai Chiuaru), Complexul Brâncoveanu (Râmnicu Sărat), capelele Episcopiilor Arad și Tulcea, turla de la Colțea (București).

LUCRĂRI DE ARTĂ MONUMENTALĂ ÎN STRĂINĂTATE:

1997 – 1998 – reg. Cernăuți, Ucraina

1999 – 2000 – Ucraina

LUCRĂRI ÎN COLECȚII PARTICULARE:

Italia, Canada, SUA, Elveția, Germania, Anglia, Moldova, Ucraina, Franța.

.

LUCRĂRI ACHIZIȚIONATE ÎN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE:

Muzeul de Artă Bacău, Muzeul de artă Râmnicu Vâlcea, colecția particulară R. Dumitrescu București, Germania, Canada, Italia, Belgia, Israel

TABERE DE CREAȚIE: Tescani; Moinești; Slănic Moldova; Serbia; Sovata; Vârfu Câmpului, Botoșani;

2012 – Serbia; Sinaia Cota 1000; Balcic, Bulgaria; Hoteni, Maramureș; Moinești; Sovata;

2013 – Straja, Suceava; Tescani; Desești, Maramureș; Balcic, Bulgaria; Rosh Pina, Israel; Bistrița-Năsăud;

2014 – Bistrița-Năsăud;

2014 – Tabăra de creație internațională „Soleil de L’Est”, Saint-Cyr-Sur-Loire, Franța;

2014 – Sozopol (Bulgaria); Bistrița; Moinești;

2015 – Straja, Suceava; Desești, Maramureș; Balcic (Elite Art Gallery), Moinești, Bacău.

Figurează cu lucrări în cataloagele expozițiilor, în albumele personale „Dumitru Macovei” (Bacău, Europrint, 2012); „Dumitru Macovei” (Bacău, Centrul de Cultură „George Apostu”, 2018) și „Alegria” (Moinești, 2022), în filmul documentar „Repere culturale. Pictori băcăuani” și în colecții particulare din Anglia, Belgia, Canada, Elveția, Germania, Israel, Italia, Republica Moldova, România, S.U.A. și Ucraina, precum și în lucrările de specialitate, pictura sa determinând peste tot, cum sugestiv sublinia criticul Valentin Ciucă, „reacții de atașament imediat”, întrucât „dialogul vizual este stimulator pentru tot felul de necesare filiații culturale, semn de nestructurată solidaritate atât cu trecutul, cât și cu valorile artei de azi”.

Stagii și excursii de documentare: 2002, 2004, Paris

DISTINCȚII:

Premiul Național pentru Artă Sacră acordat de U.A.P. București pentru anul 2002

Premiul filialei U.A.P Bacău pentru anul 2010 si 2018

Nominalizat la Bienala națională de artă „Lascăr Vorel”

Diploma de excelență, Bulgaria, Silistra, 2012

Premiul „Nicu Enea” la cea de-a XXXII-a ediție a Saloanelor Moldovei în anul 2022

Referințe:

Cornel Galben, „Personalități băcăuane”, Vol. V, Ed. Corgal Press, Bacău, 2011, pp. 140-143

Cornel Galben, „Dumitru Macovei”, în „Ateneu”, nr. 647-648, iulie-august 2023, p. 29

https://www.dumitrumacovei.ro/despre/

sursa Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău 

https://www.facebook.com/photo/?fbid=832563432396871&set=a.401533332166552

Tanti Luța

 „Astăzi vreau să vă prezint o persoană deosebită, care îmi este foarte dragă. Nu am ales întâmplător această zi, pentru că doamna Iliana Andrieș – cunoscută de toată lumea ca tanti Luța – împlinește astăzi frumoasa vârstă de 99 de ani.

Tanti Luța s-a născut în 1925, în satul Solonț, județul Bacău (unde locuiește și în prezent), fiind fiica lui Neculai și a Ioanei Spătaru. Prietenii apropiați știu că de ceva vreme, mai exact din 2021, am început să fac cercetări pentru arborele meu genealogic. Anul trecut am avut bucuria să stau de vorbă cu tanti Luța și am descoperit cu mare emoție că este verișoară cu străbunica mea, Tinca Moroșanu (născută Timofte). Mamele lor erau surori!

De câte ori am ocazia, îmi face mare plăcere să o vizitez pe tanti Luța. O ascult cu sufletul deschis când îmi povestește, cu o luciditate remarcabilă, despre părinții ei, despre stră-străbunica mea – țață Parascheva – și despre străbunica mea. Prin cuvintele ei, familiile noastre capătă viață din nou, într-o lume de mult apusă. Oameni care au rămas doar în amintire revin la viață în poveștile lui tanti Luța, în timp ce privim împreună fotografiile înrămate și puse pe peretele casei, fotografii prăfuite de anii care au trecut.

Pentru mine, tanti Luța este un punct de conexiune între generațiile trecute și cele prezente, o punte care mă ajută să îmi cunosc și să îmi înțeleg originile. Prin amintirile și poveștile dumneaei, aduce la viață experiențele unei alte epoci, fiind un exemplu de om înțelept, ce a trecut prin valurile vieții.

Am convingerea că peste un an vom sărbători centenarul!

În prima poza: tanti Luța și mama dumneaei. (aprox. 1928)”

Mircea Dragomir

Școala de la Brusturoasa

 

 

„Duminică 13 Iulie a. c. a avut loc în comuna Brusturoasa solemnitatea punerei pietrei fundamentale la noul local de şcoală din localitate. Foarte multă lume de prin împrejurimi şi-a dat întîlnire la Brusturoasa, care se bucură de una dintre cele mai pitorești pozițiuni de pe frumoasa și bogata vale a Trotușului.

                                                     ****

După aceasta avu loc o masă dată de comună invitaților, între cari d. inginer al județului, medic de plasă Valdeanu, d. conductor, d. primar din Moineşti Emil Crupenschi, preotul, învăţătorul și mai mulți săteni.”

Întreg articolul în linkul:https://neuitare.ro/2024/07/18/la-fel/