V. Iscu -director al Școlii de maiştrii sondori de la Cîmpina

 

„La 8 februarie 1904, inginerii de mine convocaţi la Bucureşti de către ing. C. Alimăneştianu, luau în discuţie proiectul program al Școlii de maeştrii sondori, ce se preconiza a se deschide la 1 aprilie 1904 la Cîmpina. Elevii urmau să primească o indemnizaţie anuală de 500 lei, plătită de stat şi exploatatorii ce îi luau în practică.

După şcoală, timp de 1 an şi jumătate, elevii urmau să lucreze în schele ca ajutori de maeştrii, urmînd ca după aceasta să obţină diploma de maestru.

La 5 octombrie 1924, cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de activitate, şcoala s-a mutat într-un nou local, căpătînd numele inginerului C. Alimăneştianu. Cu această ocazie a făcut bilanţul activităţii şcolare ing. V. Iscu directorul şcolii.

 

*****

V. Iscu, născut la 11 iunie 1874 la Moineşti, studii la Galaţi şi Bucureşti. La îndemnul lui Spiru Haret, se prezintă la un concurs şi obţine o bursă pentru a urma o şcoală de ingineri din Germania. Între anii 1895-1899, este student la Freiberg, devenind inginer. În anul 1900 este inginer diriginte al Schelei de petrol Mănăstirea Caşinului. În 1901 este numit director al Minelor unite de cărbuni de la Asău - Comăneşti-Bacău şi din anul 1904, este numit director al Școlii de maiştrii sondori de la Cîmpina. În anul 1912 îşi ia doctoratul la Drezda, cu lucrarea: "Închiderea apelor la sonde", lucrare pe care o publică şi pentru care obţine brevetul tehnic de aplicare. Din anul 1915, deşi îşi păstrează funcţia de la Cîmpina, îl găsim conferențiar definitiv la Academia de înalte studii comerciale şi industriale din Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial este numit director al Industriei de armament. În anul 1920 îşi publică lucrarea: "Industria comerţului şi legislaţiei petrolului". Din anul 1931 devine profesor permanent la Academie şi laborios colaborator la mai multe publicaţii ştiinţifice. Moare la 2 iunie 1941.”

 

Din articolul „Contribuţii la istoricul învățământului profesional și tehnic petrolier” - Ion Ștefănescu, apărut în „ Anuar 1975 - Muzeul Tehnic „Prof. Ing. D. Leonida” (Ministerul Energiei Electrice, 1975) - loan Mozeş”

sursa Arcanum

Blocuri și magazine în 1962

 

    

„Alimentara lui Argintaru! S-a transformat prin anii '70 în magazin cu autoservire, după care în anul 1983, s-a mutat intr-un ansamblu de locuințe nou, peste drum ! În locația rămasă a funcționat ulterior Librăria Ștefan Luchian până la desființare, în anul 2018!”

„după mutare, pe colț spre blocul Greci a ramas un punct de colectat sticle (sticlăria), un magazin de pâine și libraria...”

„La parterul acestor blocuri au fost doua spații comerciale. In stânga a fost cel mai elegant magazin de îmbrăcăminte de pana la deschiderea Selectului (la etaj dreapta cum urcai pe scara, 1968). In partea stânga cred ca a fost magazin alimentar. Atunci când Argintaru a preluat spațiul alimentarei a mutat-o in spațiu din stânga și s-a instalat librăria in dreapta.”

Cincimaiști și martiști

    Pentru că avem ChatGPT la îndemână, acesta ne lămurește despre termenii „cincimaiști” și martiști”, prezenți în articole.

„Biserica Ortodoxă Română a trecut oficial la calendarul gregorian (stil nou) în 1924, în timpul patriarhului Miron Cristea. Data exactă: 1 octombrie 1924 (stil vechi) a devenit 14 octombrie 1924 (stil nou).

„Cincimaiști” și „martiști” sunt folosiți mai ales în contextul unor controverse legate de data prăznuirii Bunei Vestiri și a altor sărbători, în rândul credincioșilor ortodocși, mai ales în comunitățile care au trecut sau nu la calendarul nou (stilul gregorian).

 Cine sunt „cincimaiștii”?

Cincimaiști sunt numiți cei care prăznuiesc Buna Vestire pe 25 martie (stil vechi), care corespunde cu 7 aprilie (stil nou).
Termenul vine de la faptul că 25 martie (stil vechi) pică, în anumiți ani, pe 5 aprilie (stil nou) – de a ici denumirea „cincimaiști”.
Aceștia susțin că datele sărbătorilor trebuie păstrate exact după calendarul iulian și nu ajustate, deci rămân cu stilul vechi.

 Cine sunt „martiștii”?

Martiști sunt cei care serbează Buna Vestire pe 25 martie (stil nou), adică în aceeași zi cu calendarul civil actual.
Susțin ideea de uniformizare și de adaptare la calendarul gregorian, pentru a evita confuzii și dezbinări.”

Dacă sunt alte păreri în legătură cu explicația ChatGPT-ului, vă rugăm să scrieți la comentarii.

sursa Arcanum -1929

Mia Braia la Moinești în 1940

Pentru cei care nu știu, Mia Braia a fost o solistă de muzică ușoară care a interpretat cântece în stil popular și romanțe.

O melodie înregistrată în 1938, înainte de a veni la Moinești.

https://youtu.be/JFsBhK__n9s?si=u7u2K8mSbqD9sk5U

Cabanele din Lucăcești

Azi e marți, zi de târg la Lucăcești. Dar să vedem cum era platoul de la Lucăcești cu peste 60 de ani în urmă, cum arătau cabanele, despre care unii am auzit, alții poate chiar le știu.

Dacă aveți amintiri, așteptăm să le împărtășiți cu noi. Amintirile d-voastră sau a celor care au locuit acolo.

Flacăra Moineștiului -1959

sursa Arcanum

********

Clădirea băii comunale, în spate era spălătoria.

foto arhivă personală 2015

Transportul Bacău-Moinești -1875

 Cât de mult a evoluat infrastructura și mijloacele de transport într-un secol și jumătate.

În 1875, o călătorie de la Moinești la Bacău însemna o deplasare cu trăsura de aproximativ 5 ore, în funcție de vreme și anotimp. Distanța dintre Moinești și Bacău este de aproximativ 50 km, ceea ce înseamnă că viteza medie în 1875 era cam de 10 km/h. Azi, cu o mașină personală, aceeași distanță se parcurge în aproximativ o oră, poate chiar mai puțin.

sursa Arcanum

Troițele de la Cimitirul Sfântu Gheorghe din Moinești

 

În cimitirul de la Biserica Sfântu Gheorghe sunt două troițe.

Una este închinată eroilor neamului. Nu am găsit mai multe detalii, decât fotografiile actuale.

A doua  a fost ridicată în memoria lui I. G. Duca

La Moineşti,

„MOINEŞTI — Azi la 2 d. a. ora înmormântării fostului prim ministru Ion G. Duca, s’a oficiat la biserica catedrală Sf. Neculae din localitate un parastas în memoria marelui bărbat de stat ucis de o mână mişelească. Au luat parte  reprezentanţii tuturor autorităţilor locale, fruntaşii organizaţiunilor politice şi un public foarte numeros. Au rostit necroloage d-nii: Gh. Botez, directorul şcolii primare, Paul Haimsohn ajutor de primar şi dr. S. Scheril medicul oraşului. S’au expediat două telegrame de condoleanţe una din partea populaţiunii adresată d-nei Ioan G. Duca și alta a organizațiunii naţional liberale adresată d-lui dr. Angelescu, noul ministru al ţării.” – Adeverul - 1934

  

„PARASTAS pentru I. Gh. Duca

Astăzi s'a oficiat în Parcul Băilor minerale Moineşti, un parastas pentru pomenirea lui I. Gh. Duca. Cu această ocazie s'a inaugurat şi troiţa ridicată in memoria sa.

Serviciul divin a fost oficiat de un sobor de preoţi, în frunte cu Protoereul Pr. N. Theodorache, Pr. Paroh St. Dorneanu şi Diacon I. Mateiu.

Răspunsurile au fost date de corul Ligei Culturale, dirijat de d-1 invăţător N. Itigan.

Au vorbit omagiind pe I. Gh. Duca, Protoereul Pr. N. Theodorache, Primarul C. Pascalini, Gh. Dimitriu, Preşedinţele Coop. Petrosul şi alţii.

La festivitate a participat un numeros public.” Viitorul - 21.07.1936 

 Înainte de inaugurare. Se văd schele care susțin troița. 

***

***

***

Acum 

Această placă comemorativă a fost așezată pe troiță în anul 1993. Totuși, am rezerve în privința veridicității istorice pe care o transmite. Este posibil ca regimul comunist, care a trecut peste aceasta, să fi șters sau să fi lăsat în uitare inscripțiile originale, aflate în partea de jos a troiței — un omagiu adus lui I. G. Duca. Astfel, în momentul instalării plăcii din 1993, adevărul complet să nu fi fost cunoscut.

 

Din colaj reiese că este „una și aceeași troiță” pentru că multe detalii coincid, chiar dacă fotografiile au fost realizate din unghiuri diferite sau în momente diferite și ani diferiți.

Sursa articolelor: Arcanum

Sursa fotografiilor vechi internet, Delcampe, Primăria Municipiului Moinești. Alexandru Colăcel. A celor actuale, arhivă proprie.

Dacă aveți și alte păreri, vă rog să le lăsați în comentarii

Ștrandul de la Lucăcești

 „Bazin de înot la Lucăceşti

MOINEŞTI (coresp. „Scînteii“). — Din iniţiativa comitetului raional sindical petrol-gaz metan şi a conducerii „Sovrompetrol”-Moinești, a fost amenajat la Lucăceşti un bazin de înot prevăzut cu instalaţii moderne şi cu 3 trambuline.” -1954

1960

1962

1962

1962

1963

fotografii vechi din ziarele vremii (1960-1963) -sursa Arcanum

fotografii actuale- fb. Dan Mihai Boghitoiu