Lucăceşti un spital modern cu secţii de chirurgie, obstetrică-ginecologie, ortopedie şi boli interne, o creşă şi un club muncitoresc, o bibliotecă, săli de lectură, de sport şi un teatru cu o capacitate de 500 de locuri. ”Ziarul Munca 1956
„Prin secţia de chirurgie a Spitalului de la Pietrosu
Aşezat pe o pantă de deal, intr-un loc destul de pitoresc, Spitalul de la Pietrosu îşi etalează masivitatea corpusculară cu atâta eleganţă şi măreţie, încît chiar dacă nu ai în gînd să-l vizitezi, totuşi, ca reporter, dintr-o curiozitate bine-nţeleasă eşti împins să pătrunzi în acest lăcaş de vindecare a oamenilor bolnavi. Iată-mă deci în spaţioasa sală de aşteptare a acestui spital. Puţini erau oamenii (şi acesta este un lucru care ne încîntă) care veniseră spre a fi internaţi. Totuşi, unele figuri mi-au atras atenţia dintr-un început. Un muncitor petrolist cu soţia bolnavă, o tînără sondoriţă, un bătrîn muncitor, cu toţii avînd mai mult sau mai puţin întipărite pe faţă suferinţele bolii, îşi aşteptau internarea într-o linişte specifică atmosferei de spital. Voiam să discut cu unul din doctorii care ceas de ceas depun eforturi serioase pentru vindecarea oamenilor bolnavi. O soră amabilă m-a îndrumat spre cabinetul doctorului chirurg Mircea Gruia. Acesta tocmai isprăvise operaţiile destul de grele ce le avusese planificate in ziua respectivă şi avea acum cîteva clipe de odihnă.
- Aţi avut emoţii la operaţiile pe care le-aţi executat mai înainte? mă adresai doctorului Gruia, după ce prezentările de rigoare au fost făcute.
- Emoţii ? Nu mai am de mult. Au fost cîndva, dar pe vremea cînd eram student. De altfel era şi normal, erau primele mele acomodări cu operaţiile, aşa că...
- Desigur că perfecţiunea nu aţi căpătat-o acolo?
- Da! Aveţi dreptate. Primele examene grele în faţa bolnavilor le-am dat la spitalul C.F.R. şi de „urgenţă" din Bucureşti, dar mai cu seamă aici în raionul nostru unde lucrez ca doctor de mai bine de 8 ani şi unde am efectuat dese intervenţii chirurgicale, uneori deosebit de complicate.
-Şi de reuşita lor, să nu vă îndoiţi nici o clipă, interveni in discuţie medicul Antonescu care se alăturase pe neaşteptate discuţiei noastre.
- Are dreptate confratele meu. Cu utilajul modern pe care-l avem la dispoziţie, cu personalul nostru calificat şi cu atenţia cu care noi, doctorii acestui spital, privim orice operaţie, putem spune că am făcut numeroase şi serioase intervenţii chirurgicale ce au avut o reuşită completă.
- De bună seamă că acest lucru este îmbucurător pentru noi, dar v-aş ruga să ne spuneţi pentru cititorii noştri cîteva cazuri rezolvate de dv. pînă acum; cazuri ce vi s-au părut mai complicate şi au necesitat in acelaşi timp intervenţii chirurgicale immediate.
Surîzînd, mi-a dat cîteva cazuri concrete:
- În ultimul timp, medicii chirurgi de la Spitalul din Pietrosu au întîlnit 2 cazuri aparte Este vorba de o intervenţie chirurgicală imediată, în plină noapte, ce i s-a făcut tînărului muncitor Anton Ilie, suferind de ulcer perforat şi a bătrînului D. Cerbu lovit la cap de o maşină, care a avut o înfundare a bolţii craniene, cu distrugere de substanţă celulară. Operaţiile fiind făcute la timp, respectivii bolnavi s-au însănătoşit.
Şi pentru că discuţia luase amploare, doctorul Gruia completă:
-Un caz destul de rar întîlnit de mine şi chiar în medicină, pe cînd lucram la Spitalul din Moineşti, care de altfel a stîrnit interesul majorităţii doctorilor de acolo, a fost o intervenţie chirurgicală constînd dintr-o extragere a unui copil calcificat la o femeie în etate de 52 de ani. De menţionat că respectivul prunc a stat mai bine de 23 de ani în pîntecele mamei. Acest caz relevat de mine este dat ca o curiozitate pentru cititori.
În continuare spuse:
- Avem cel puţin l.000 de cazuri pe an, toate la fel de complicate şi interesante, care îţi dau „emoţii“, dar pe toate, absolut pe toate şi credeţi-mă, nu greşesc cînd afirm acest lucru, le scoatem la liman in mod foarte onorabil.
Şi pentru că „intervenţia chirurgicală" la care fusese supus doctorul Gruia, prin această scurtă convorbire, era pe sfîrşite, dîn- sul a ţinut să-mi spună:
- Fără a ne lăuda, noi, medicii şi personalul sanitar din secţia chirurgie şi chiar întreg personalul medico-sanitar al Spitalului de la Pietrosu, tindem şi ne străduim să redăm producţiei oameni sănătoşi într-un timp cît mai scurt. Misiunea noastră este să alinăm şi să vindecăm suferinţele celor bolnavi şi cred că reuşim.
Aveam aceeaşi părere. Abnegaţia şi spiritul de devotament pe care-l are personalul medico-sanitar de la secţia chirurgie a Spitalului de la Pietrosu, vădeşte interesul acestuia pentru vindecarea celor bolnavi, pentru redarea sănătăţii oamenilor muncii.
M. Dumitrescu
Flacăra Moineștiului -1958
PS
Cine își amintește unde a fost Spitalul Pietrosu ne lămurește și pe noi cei care nu știm unde a fost? Dacă s-ar putea și o fotografie „acum” ne-ar lămuri și mai bine.
Dacă aveți amintiri despre spital, vă rog să ni le împărtășiți.
foto 1958 -sursa Arcanum
„E între Lucăcești și Modârzău. Tata a fost medic acolo imediat după absolvire.” Dan Cristea
„Asa imi aduc aminte si eu, pe partea stanga a drumului care duce spre Zemes. De la Moinesti era un autobuz al Intreprinderii de Gospodarie Oraseneasca(IGO) care facea legatura orasului cu spitalul, prin Lucacesti. Capatul traseului era la poarta spitalului. In anii'60-'70 spitalul era considerat al "petrolului".” -Puiu Nistoreanu
„___ în septembrie 1960, tocmai începusem anul V la facultate și am fost anunțat de accidentarea tatălui meu! Astfel am venit (val vârtej) de la Iași și astfel am fost prima și ultima dată la acest spital! La acel moment acolo era tatăl meu, în urma unui accident de muncă, căruia nu i-a supraviețuit! Erau medicii Dărângă, Moscovici,...” -Constantin Ciocan
(doctor chirurg Mircea Gruia, dr. Antonescu dr. Papahagi, dr. Cristea, dr. Dărângă, dr. Moscovici)
Ce-a mai rămas
„Cam așa arată astazi 08.04.2025 ...fostul spital de la Pietrosu..este o ruină..fară uși..fără ferestre...cred ca prin anii 2000 a fost un centru ptr copii cu dizabilități...a fost oarecum modernizat atunci...se află situat la o distanță de 6,5 km de centrul Municipiului Moinești !!!” foto Ciprian Soneț
.png)
