Foto - De Craciun acasa : https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1250276548332439&set=a.864403166919781.1073741833.100000503170889&type=3&theater
Filmul complet : https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=533595040135758&id=273808139447784
miercuri, 30 decembrie 2015
sâmbătă, 26 decembrie 2015
„Vine Crăciunul pe sară”
De la concertul de colinde „Vine Crăciunul pe sară” care a avut loc duminică, 13 decembrie 2015, la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Moineşti.
video: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=530454263783169&id=273808139447784
Corul Resurrectio - video - https://www.youtube.com/watch?v=Add9IV8lIMw&feature=youtu.be
Grupul vocal folcloric ,,CETINA”
Grupul vocal folcloric ,,CETINA” de la școala noastră, a participat Sâmbătă, 19 decembrie 2015,în Concertul de colinde și Datini de iarnă ,,DIN BACĂU ÎN TOATĂ ȚARA” la Teatrul de vară RADU BELIGAN.
imagini: https://www.facebook.com/TristanTzaraMoinesti/posts/665501596924312
marți, 15 decembrie 2015
Portret de dascăl - doamna învăţătoare Oltea Ioneţ
- autoarea acestui articol este doamna învăţătoare Aglaia Burlacu, Şcoala cu Clasele I-VIII „George Enescu“ Moineşti, jud.Bacău
Descendentă din urmaşii
răzeşilor lui Ştefan cel Mare, şi purtând nume domnesc, doamna învăţătoare Oltea Ioneţ a venit pe lume sub
crestele semeţe ale Obcinelor, în satul Păltinoasa, judeţul Suceava, în anul
1945, într-o familie de oameni
gospodari.
În timp ce tatăl său,
pădurar la Ocolul Silvic Câmpulung – Moldovenesc şi-a dedicat întreaga viaţă în
slujba naturii, sădind şi îngrijind în pepinieră tinere vlăstare cu care să
îmbrace şi să întinerească munţii Moldovei, fiica sa, Oltea a ales să educe şi
să înveţe micile ,, vlăstare umane“ pentru a descoperi ,,cheia“ cititului şi a
scrisului – cum spunea Sadoveanu.
A urmat cursurile Şcolii
Pedagogice Suceava, pentru a deveni învăţătoare, meserie pe care a practicat-o
cu cinste timp de 39 de ani.
Pe meleagurile moineştene a
ajuns în anul 1969, luând cu ea obiceiurile, tradiţiile din satul natal, dar şi
încărcătura istorică a ţinutului, ospitalitatea, seriozitatea şi bunătatea
specifice locuitorilor din Nordul Moldovei.
În anii ce au urmat şi-a
dedicat viaţa şi munca deopotrivă familiei şi şcolii, educând atâtea generaţii
de ,,fii de petrolişti“ la cele două şcoli unde a funcţionat: Şcoala Nr.5 Lunca
şi Nr.2 ,,George Enescu“ Moineşti.
Am cunoscut-o în 1974. Am
colaborat cu dumneaei doar în acţiuni comune ale celor două şcoli, apoi, din
1982 în calitate de colegă la clasa paralelă. Prezentă la bine şi la greu a
ştiut când să aducă o ,,pată de culoare“: o glumă, o vorbă bună, un moment
vesel pentru a descreţi frunţile celor din jur.
Chiar dacă chipul ei
inspiră la prima privire o interiorizare de nepătruns, vocea caldă, melodioasă,
te face să o simţi aproape de sufletul său, îţi inspiră încredere. Cred că aceleaşi sentimente le-au trăit şi foştii
elevi, mulţi dintre ei apreciaţi la locurile de muncă în ţară şi peste hotare.
,, Doamna învăţătoare ne-a dat doar startul pe drumul vieţii dar a fost unul
bun. “ – spunea un fost elev.
Pe bună dreptate, una din fostele eleve (Oana), îi spune în „Scrisoare către învăţatoarea mea“ : ,,dumneavoastră nu eraţi pentru noi doar învăţătoare; eraţi şi o mamă grijulie, iubitoare, protectoare şi întotdeauna iertătoare, iar clasa ne era a doua casă . “
Am trăit parcă 4 ani,
vrăjită de bagheta fermecată a învăţătoarei mele „Zâna cea bună care ne-a
îndrumat clipă de clipă în Împărăţia slovelor.
Deschid uşa noii clase şi intru. Vai, ce surpriză! Am ajuns aşa, dintr-o dată în clasa a V-a. Trec pragul încrezătoare. Un singur gând nu-mi dă pace: “Oare am apucat să vă mulţumesc, doamnă învăţătoare?“ ( Larisa B. )
(sursa fragment şi imagine : ,, Dascăli memorabili'' - O carte a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Bacău, 2011)
miercuri, 9 decembrie 2015
Cerc pastoral „Episcop Dionisie Climescu”
Cerc pastoral „Episcop Dionisie Climescu” la Parohia Sfântul Nicolae din Moineşti
,,Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, luni 7 decembrie 2015, în ziua pomenirii✝) Sfântei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş, un sobor alcătuit din preoţii Cercului Pastoral „Episcop Dionisie Climescu”, s-a regăsit în rugăciune şi comuniune frăţească, la Parohia „Sfântul Nicolae” Moineşti, sub protia părintelui Costel Mareş, protoiereu al Moineştilor, pentru a sluji Dumnezeiasca Liturghie şi a se face pomenirea vrednicilor păstori de suflete ce s-au mutat la Ceruri, din acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu.
În contextul Anului omagial al misiunii parohiei și mănăstirii, cu binecuvântarea ÎPS Ioachim, preoţii prezenţi şi credincioșii din parohie au trăit clipe de aleasă bucurie duhovnicească. Cu acest prilej, în biserică s-a oficiat Utrenia, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost susţinut un referat de către părintele Gheorghe Aneculoae, coordonatorul acestui cerc pastoral, în care a fost evocată personalitatea episcopului Dionisie Climescu al Buzăului, mai cu seamă în timpul păstoririi sale ca preot slujitor în Moineşti.
Părintele conferenţiar, în cuvântul său, a remarcat faptul că episcopul Dionisie Climescu, fost preot David Climescu, este considerat întemeietorul şcolii moineştene. La ridicarea în treapta arhieriei, părintele David Climescu, preot paroh al parohiei Sf. Gheorghe din Moineşti, slujitor şi în filia Sf. Nicolae dar şi învăţător în Berzunţi, îşi donează casa personală cu scopul de a fie folosită drept şcoală pentru copii din Moineştiul secolului XIX.
În cuvântul său, părintele protoiereu a reafirmat dezideratul nostru, al tuturor, ca una din şcolile din Moineşti să poarte numele celui ce este considerat părinte al învăţământului moineştean – Episcop Dionisie Climescu.
Activitatea de “liturghie după liturghie” a continuat cu o agapă frăţească, spre deplină bucurie și comuniune, unde a fost prezentat filmul documentar „Episcopul Dionisie Climescu părintele şcolii moineştene” realizat de părintele Gheorghe Aneculoae. Cei prezenți au avut posibilitatea să-și împărtășească unii altora din experiențele şi activitățile lor misionare și de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu.''
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1097323176952292.1073741838.986665318018079&type=3
,,Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, luni 7 decembrie 2015, în ziua pomenirii✝) Sfântei Muceniţe Filofteia de la Curtea de Argeş, un sobor alcătuit din preoţii Cercului Pastoral „Episcop Dionisie Climescu”, s-a regăsit în rugăciune şi comuniune frăţească, la Parohia „Sfântul Nicolae” Moineşti, sub protia părintelui Costel Mareş, protoiereu al Moineştilor, pentru a sluji Dumnezeiasca Liturghie şi a se face pomenirea vrednicilor păstori de suflete ce s-au mutat la Ceruri, din acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu.
În contextul Anului omagial al misiunii parohiei și mănăstirii, cu binecuvântarea ÎPS Ioachim, preoţii prezenţi şi credincioșii din parohie au trăit clipe de aleasă bucurie duhovnicească. Cu acest prilej, în biserică s-a oficiat Utrenia, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a fost susţinut un referat de către părintele Gheorghe Aneculoae, coordonatorul acestui cerc pastoral, în care a fost evocată personalitatea episcopului Dionisie Climescu al Buzăului, mai cu seamă în timpul păstoririi sale ca preot slujitor în Moineşti.
Părintele conferenţiar, în cuvântul său, a remarcat faptul că episcopul Dionisie Climescu, fost preot David Climescu, este considerat întemeietorul şcolii moineştene. La ridicarea în treapta arhieriei, părintele David Climescu, preot paroh al parohiei Sf. Gheorghe din Moineşti, slujitor şi în filia Sf. Nicolae dar şi învăţător în Berzunţi, îşi donează casa personală cu scopul de a fie folosită drept şcoală pentru copii din Moineştiul secolului XIX.
În cuvântul său, părintele protoiereu a reafirmat dezideratul nostru, al tuturor, ca una din şcolile din Moineşti să poarte numele celui ce este considerat părinte al învăţământului moineştean – Episcop Dionisie Climescu.
Activitatea de “liturghie după liturghie” a continuat cu o agapă frăţească, spre deplină bucurie și comuniune, unde a fost prezentat filmul documentar „Episcopul Dionisie Climescu părintele şcolii moineştene” realizat de părintele Gheorghe Aneculoae. Cei prezenți au avut posibilitatea să-și împărtășească unii altora din experiențele şi activitățile lor misionare și de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu.''
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1097323176952292.1073741838.986665318018079&type=3
Trupa de dansuri germane "Sonnenschein"
Membrii trupei de dansuri germane "Sonnenschein", prezenti la spectacolul de muzică şi dansuri traditionale ,,Lumina care ne uneşte", ce s-a desfăşurat în AulaMagna Universitătii Titu Maiorescu din Bucureşti în data de 7 decembrie. Proiectul a avut ca scop promovarea diversitatii etnoculturale si lingvistice, cultivand valorile comune si dialogul intercultural. Ii felicitam si le uram mult succes pe mai departe!
https://www.facebook.com/liceulspiruharetmoinesti/photos/a.150528015050019.20148.136231826479638/649754125127403/?type=3&theater
https://www.facebook.com/liceulspiruharetmoinesti/photos/a.150528015050019.20148.136231826479638/649754125127403/?type=3&theater
marți, 8 decembrie 2015
Strada Olga Bancic
Ştiţi care este denumirea actuală a străzii Olga Bancic?
Nici eu nu am ştiut până ieri.
Astăzi strada se numeşte Avântului.
Pentru ca Lucăceştiul "colonie" a fost construit la sfârşitul anilor 1950, începutul anilor 1960, când în zonă era Sovrom Petrol, denumirile străzilor au fost date după numele unor personalităţi comuniste ale Uniunii Sovietice.
Poate ştiţi că strada Tristan Tzara s-a numit V.I. Lenin.
Nu ştiu dacă strada Luminii a avut alt nume la înfiinţare.
Cine a fost Olga Bancic aflaţi aici.
Nici eu nu am ştiut până ieri.
Astăzi strada se numeşte Avântului.
Pentru ca Lucăceştiul "colonie" a fost construit la sfârşitul anilor 1950, începutul anilor 1960, când în zonă era Sovrom Petrol, denumirile străzilor au fost date după numele unor personalităţi comuniste ale Uniunii Sovietice.
Poate ştiţi că strada Tristan Tzara s-a numit V.I. Lenin.
Nu ştiu dacă strada Luminii a avut alt nume la înfiinţare.
Cine a fost Olga Bancic aflaţi aici.
luni, 7 decembrie 2015
LANSARE DE CARTE - prof. Ecaterina Creţu
Fundația culturală „URMAȘII RĂZEȘILOR GĂZARI
de pe Valea Tazlăului Sărat”
Primăria MĂGIREȘTI
Şcoala Generală Măgireşti – la 150 de ani
de pe Valea Tazlăului Sărat”
Primăria MĂGIREȘTI
Şcoala Generală Măgireşti – la 150 de ani
O R G A N I Z E A Z Ă
LUNI, 7 decembrie 2015, ora 11:00, la
MUZEUL RĂZEȘILOR GĂZARI,
satul Prăjești, comuna Măgirești,
LANSARE DE CARTE - prof. Ecaterina Creţu
MUZEUL RĂZEȘILOR GĂZARI,
satul Prăjești, comuna Măgirești,
LANSARE DE CARTE - prof. Ecaterina Creţu
"Satul bacauan. Cuprinderi ale patrimoniului cultural traditional. Zonele Trotus, Tazlau, Bistrita"
Coordonator program prof.univ.dr. CONSTANTIN PARASCAN
Patru studenți construiesc o mașină electrică la Iași
Un tânăr din Paşcani, alături de alţi trei colegi din Moineşti şi Bicaz s-au înscris în cadrul unui concurs desfăşurat la Iaşi, intitulat Electro - Mobility, unde vor să prezinte o mașină electrică.
Echipa din care face parte păşcăneanul se numeşte „Electro 4 Motion” şi îşi propune să construiască o maşină autonomă scară 1:18, care va fi proiectată să parcurgă un anumit traseu luând decizii de una singură. „Electro” vine de la electronică, maşină electrică, iar „4 Motion” de la unirea celor 4 în proiect. De asemenea, numărul 4 face referire la numărul roţilor maşinii şi la faptul că tracţiunea este integrală, adică toate cele patru roţi „pun osul la treabă”, ceea ce descrie şi lucrul în echipă, scrie newspascani.com.
”Electro4Motion isi propune sa creeze un prototip de masina ce va functiona in mod autonom care va participa la concursul Electromobility”, scrie pe www.facebook.com/electro4motion
Membrii „4 Motion” sunt: Acatrinei Victor şi Popa Ovidiu din Moineşti, Balcan Sergiu din Paşcani şi Grigorescu Daniel din Bicaz. Ei sunt studenţi ai Facultăţii de Inginerie Electrică şi Informatică şi vor lucra sub îndrumarea profesorului universitar Cătălin Damian.
continuare aici
joi, 3 decembrie 2015
O noua premiera la Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti
,,Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti surprinde din nou. Managerul acestuia, renumitul doctor Adrian Cotirlet, a primit aprobarea pentru infiintarea unei noi specialitati medicale: Compatimentul de recuperare respiratorie, unic in judet.''
continuarea: aici
continuarea: aici
Ziua Naţională a României 1 Decembrie 2015 Moineşti
fotografii : https://www.facebook.com/media/set/?set=a.523842124444383.1073741857.273808139447784&type=3
fotografii de la spectacol: https://www.facebook.com/popescu.cristina.58/media_set?set=a.10207720723514044.1073741863.1171655436&type=3
impresiile unui blogger moinestean : https://cristinadinmoinesti.wordpress.com/2015/12/02/1-decembrie-la-bacau-buhusi-si-moinesti/
fotografii de la spectacol: https://www.facebook.com/popescu.cristina.58/media_set?set=a.10207720723514044.1073741863.1171655436&type=3
impresiile unui blogger moinestean : https://cristinadinmoinesti.wordpress.com/2015/12/02/1-decembrie-la-bacau-buhusi-si-moinesti/
Moinesteanul Narcis Zamfir, oaspete al Consulatului din Ucraina
,,Narcis Zamfir, “un tânar podurean de-al nostru”, cum il numeste Diana Albu, viceprimarita comunei Poduri, remarcabil prin “talentul sau de a cânta, cu care ne-a incântat de atâtea ori inimile”, este invitatul consulului general al României in Ucraina, Emil Rapcea, la Consulatul Român de la Odesa.''
Mai departe : aici
Mai departe : aici
Creangă Voineag Gabriel - locul III - la Campionatul Naţional de Qwan Ki Do - Co Vo Dao - Roman 2015
Felicitări pentru moineşteanul nostru Creangă Voineag Gabriel - locul III (categoria 18 - 39 ani - masculin - centura neagră) la Campionatul Naţional de Qwan Ki Do - Co Vo Dao pentru Juniori şi Seniori 2015 de la Roman din data de 22 Noiembrie 2015
sursa --- http://qwankido.ro/
https://www.facebook.com/273808139447784/photos/a.276479555847309.1073741828.273808139447784/521940834634512/?type=3
sâmbătă, 28 noiembrie 2015
Veteranii de război - istoria vie a Moineştiului
Marele istoric şi om politic român Mihail Kogălniceanu spunea: ,, astăzi nu numai că scriem, dar facem istoria ţării noastre.'' Parafrazând cuvintele lui Mihail Kogălniceanu, şi păstrând proporţiile, putem spune că veteranii de război, care cu decenii în urmă ,, au făcut istorie'' participând la luptele pentru reîntregirea patriei, pentru dezrobirea vetrelor strămoşeşti vremelnic cotropite de duşmani, astăzi îşi scriu propria lor istorie. Istoria lor există prin faptele la care au fost părtaşi. Sunt faptele unor remarcabile personalităţi militare moineştene care merită să fie cunoscute şi preţuite de noi toţi.
Colonel (r) Milon I. Ioan - s-a născut la 10 ianuarie 1927, în localitatea Văsieşti, a urmat Şcoala generală de 7 ani, după care în 1941 - 1943 a fost copil de trupă. În 1951 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri armament şi muniţii Sibiu şi în 1956 Academia Militară Generală din Bucureşti. În calitate de ofiţer al armatei române a servit ţara timp de 36 de ani îndeplinind funcţii de răspundere pentru care a fost înaintat succesiv în gradele următoare inclusiv locotenent colonel şi decorat cu importante medalii şi ordine militare ale statului român.
În 1990 a fost avansat la gradul de colonel în rezervă. Întrucât a făcut parte din Batalionul 1 Vânătorii de Munte Sinaia, unitate operativă în perioada 1943 - 1944, în temeiul legii nr. 44/1994 are calitatea de veteran de război. Este/fost component al Corului ,,Oituz'' şi a cadrelor din rezervă şi retragere din 1988. Fondator al organizaţiei A.N.V.R. Filiala ,,General Eremia Grigorescu'' judeţul Bacău.
Colonel (r) Bucur Grigore Costache - s-a născut la 15 iulie 1925 în Moineşti. Şi-a început studiile în localitatea natală, după care a urmat Şcoala de Ofiţeri, arma infanterie şi alte cursuri de specializare militare specifice intereselor armatei. În timpul carierei militare, până la ieşirea la pensie în anul 1980, a îndeplinit funcţii de răspundere pe linie de comandă, de birou şi secţie operaţii şi pregătire de luptă la divizie şi Armate în compartimentul personal-cadre, comisar militar raion - oraş şi şef mobilizare şi evidenţă resurse umane la Comisariatul militar judeţul Bacău.
Pentru rezultate deosebite, a fost promovat în gradele următoare şi decorat cu medalii şi ordine militare ale statului român. Face/ a făcut parte din corul ,,Oituz'' al veteranilor şi cadrelor din rezervă. Fondator al Filialei veteranilor şi văduvelor de război din judeţul Bacău.
Trifan Gh. Ioan - s-a născut la 26 iulie 1921 la Moineşti, a luat parte la lupte pe frontul de est, a fost luat prizonier şi ţinut în captivitate până în 1945. Tatăl a participat la Primul Război Mondial. După terminarea războiului a practicat meseria de croitor, 44 de ani.
Veteran de război Bulinaru Pompiliu - economist - s-a născut la 29 iunie 1929 în Lucăceşti, într-o familie cu 3 copii. Tatăl a participat la Primul Război Mondial, iar la cel de al II-lea, cei 3 fii ai săi. A luptat pe frontul de est în Batalionul 3 Vânătorii de Munte, a fost luat prizonier în 1944 şi reţinut timp de 4 ani. Pentru merite pe câmpul de luptă a fost decorat cu ,,Coroana României'' în grad de cavaler cu panglică de virtute militară.
După terminarea războiului şi revenirea din prizonierat a absolvit A.S.E. Ca economist a depus o activitate deosebită, fiind director la Banca Adjud, apoi la Tg. Ocna - Oneşti.
La pensionare avea 41 de ani de muncă, din care 34 ca economist iar 7 ani de armată şi prizonierat. A fost unul din fondatorii subfilialei din Oneşti. A încetat din viaţă în anul 1994.
Căpitanul (r) Gheorghe Cojocaru - a plecat pe front, cu gradul de sublocotenent de rezervă în Regimentul 12 Dorobanţi, la 12 septembrie 1942. Timp de aproape o lună (26 oct. - 12 nov. 1942) s-a aflat în marea încleştare de forţe de la Cotul Donului, unde armata sovietică declanşase marea ofensivă din iarna anului 1942. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a inamicului, la care s-au adăugat şi vitregiile unei ierni deosebit de grele, unităţile române au fost nevoite să se retragă spre Stalingrad, fiind integrate în Armata a VII-a germană. Peste 70 de zile a durat lupta inegală dintre forţele româno-germane aflate în încercuire şi armata sovietică. Epuizarea ultimelor rezerve de hrană şi muniţie ca şi, nu în ultimul rând, epuizarea fizică a oamenilor au dus la capitulare. La 2 februarie 1943 sublocotenentul Gheorghe Cojocaru a căzut prizonier. Au urmat apoi cei 8 ani de calvar în lagărele de prizonieri de la Beretovka, Oranki, Gorki, Nicolaev.
Repatriat în mai 1951, a intrat în ţară pe la punctul de frontieră Sighet unde, în loc de cântece şi flori, a fost întâmpinat de securişti care l-au dus într-un alt lagăr, de astă dată românesc, de la canalul Dunăre - Marea Neagră. Pentru vitejia şi curajul de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, ofiţerul Gheorghe Cojocaru a fost decorat cu Ordinul ,,Coroana României'' cu spade şi cu panglică de Virtute Militară.
Reîntors la viaţa civilă, şi-a reocupat catedra în învăţământ funcţionând ca profesor, director de şcoală, şef de secţie de învăţământ în raionul Moineşti.
În 1990 veteranul căpitan (r) Gheorghe Cojocaru a fost ales preşedinte al subfilialei A.N.V.R. Moineşti. În martie 1997 a încetat din viaţă.
Subfiliala A.N.V.R. Moineşti - preşedintele subfilialei căpitanul (r) Ioan Pricopie, de profesie jurist, a preluat această misiune de la fostul preşedinte căpitan (r) Gheorghe Cojocaru. Juristul Ioan Procopie născut la 5 decembrie 1919 a făcut parte din Regimentul 38 Infanterie cu care a luptat pe frontul de vest.
Subfiliala a fost constituită în anul 1990. Fondatorii au fost: Gheorghe Cojocaru, Dumitru Ştefănescu, Gh. Ţigănaşu, Simion Roman, Simion Preutu, Vasile Gherasim.
Printre realizările marcante din acastă perioadă, se numără şi înălţarea în anul 1997 a unui monument închinat eroilor, amplasat în curtea bisericii din Lucăceşti. Aici ca şi în centrul oraşului Moineşti au loc sărbătoriri ale Zilei Eroilor şi alte manifestări omagiale: Ziua Victoriei, Ziua Naţională. Pe plăcile comemorative ale monumentului eroilor din Moineşti se află şi numele fraţilor Cucu Pavel şi Constantin, amândoi căzuţi la datorie pe frontul de răsărit.
Sursa: Istoria Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - Filiala ,,General Eremia Grigorescu '' judeţul Bacău; Coordonator Prof. Colonel (r) Pintilie Hăineală; Editura Plumb, Bacău, 1999. Imaginea este preluată de aici.
Şirul pesonalităţilor moineştene care s-au afirmat în viaţa militară şi cetăţenească este probabil cu mult mai lung. Dacă mai ştiţi şi alte persoane, în afară de cele prezentate, puteţi să le faceţi cunoscute într-un comentariu. Mulţumim!
vineri, 27 noiembrie 2015
joi, 26 noiembrie 2015
Stibl
"Undeva, cam la mijlocul cimitirului, se ridică o „ştibl” masivă, de piatră, semn al credinţei celor ce se odihnesc înăuntru, dar şi al avuţiei lor. La exterior, o placă de marmură masivă spune că acolo este înhumată o familie, soţ şi soţie. Textul de pe piatră, potrivit unei legende transmise din generaţie în generaţie, a fost scris de însuşi Rabinul Arie Rosen, tatăl Excelenţei Sale, dr. Moses Rosen, ale cărui rădăcini moineştene sunt deja ştiute."
Din articolul Fundaţia LEOLAM (ETERNITATE) şi un simbol al veşniciei: Cimitirul Evreiesc din Moineşti, Bacău. Autor: Beatrice Kohlenberg, Toronto
luni, 23 noiembrie 2015
Trasee turistice - obiectiv Piatra cu Ceaun
Pentru iubitorii de drumeţii iată un traseu care duce la faimoasa ,,Piatra cu Ceaun'' :
Bolătău/Zemeș – Năsosul – Iurta (Piatra “La Deget”) – Piatra cu Ceaun – Vf. Stogul de Piatră – Stânca “Stogul de Piatră” – Dl. Fârcuș [Cămila] – Altarul – Crucișătorul – Cursa – Valea Stogului de Piatră – Bolătău
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=521421691353093&id=273808139447784
Ingo Glass este sculptorul care a realizat DADA de la Moinești
Domnul Ingo Glass este sculptorul care a realizat DADA de la Moinești, un monument realizat în spirit Dada cu ocazia centenarului nașterii lui Tristan Tzara (1996), de 25 m lungime, 2,6 m lățime, 10 m înălțime, cântărind 120 t, o combinație de oțel cu beton, amplasat pe șoseaua Moinești-Bacău. Monumentul DADA de la Moinești-România s-a putut ridica cu sprijinul financiar – decisiv – al unei Fundații elvețiene. [4]
Mai multe despre acest artist veţi afla din link-ul: http://artindex.ro/2012/10/06/glass-ingo/
Prof.univ.dr. Dan Cristea - informatician, membru corespondent al Academiei Romane.
Putem sa ne mandrim cu unul dintre fostii elevi ai "liceului din oras" prof.univ.dr. Dan Cristea - informatician, membru corespondent al Academiei Romane.
Il puteti cunoaste la: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=519679274860668&id=273808139447784
Il puteti cunoaste la: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=519679274860668&id=273808139447784
Toamna se numără baladele la Palatul Național al Copiilor
Felicitări premianţilor moineşteni!!!
Trofeul Festivalului – Radu Constantin Comanescu (Clubul Copiilor Moinești-Bacău)
Secțiunea Interpretare cl.IX-XII Soliști (Cluburi și Palate) - Mențiuni – Andreea Ionela Hușanu – Clubul Copiilor Moinești – Bacău
Secțiunea Interpretare cl.IX-XII Grupuri (Cluburi și Palate)
Locul I – ”Folk Star” – Clubul Copiilor Moinești – Bacău
Locul I – ”Folk Star” – Clubul Copiilor Moinești – Bacău
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=519420591553203&id=273808139447784
http://bucurestifm.ro/2015/11/09/toamna-se-numara-baladele-la-palatul-national-al-copiilor/
Despre istoria misterioasă a Culturii Cucuteni cu Dr. Romeo Dumitrescu
Dr. Romeo Dumitrescu (n. 1955, doctor pediatru 1980)
Pictor, sculptor, arheolog şi scriitor. 15 expoziţii de pictură, personale, de grup şi naţionale. Premiat la Bienalele de artă studenţească, 1978. Are expuse trei lucrări de artă publică la Facultatea de Farmacie şi Medicină din Iaşi şi o frescă la Spitalul Sfânta Maria din acelaşi oraş. Lucrări în colecţii personale din România şi străinătate. Sculpturi de artă publică în oraşul Moineşti (spital, primărie şi şcoală). Între 2000-2012, sponsorizează şi participă la activităţi arheologice în siturile fundaţiei pe care o conduce – „Cucuteni pentru mileniul III”. Organizează expoziţii la Vatican (2008), Bucureşti (2013) şi înfiinţează un muzeu la Iaşi împreună cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza în 2012.
(sursa - http://www.edituravremea.ro/o-istorie-necenzurata-a-sulfelor)
emisiune Tv: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=518635574965038&id=273808139447784
"Dumitrescu Romeo poet, pictor, doctor, iubitor de frumos, pasionat de istorie si...moinestean."
Asa ni-l descrie Puiu Nistoreanu pe medicul Romeo Dumitrescu, autorul acestui tablou.
https://www.facebook.com/273808139447784/photos/a.276479555847309.1073741828.273808139447784/354729411355656/?type=1&theater
Pictor, sculptor, arheolog şi scriitor. 15 expoziţii de pictură, personale, de grup şi naţionale. Premiat la Bienalele de artă studenţească, 1978. Are expuse trei lucrări de artă publică la Facultatea de Farmacie şi Medicină din Iaşi şi o frescă la Spitalul Sfânta Maria din acelaşi oraş. Lucrări în colecţii personale din România şi străinătate. Sculpturi de artă publică în oraşul Moineşti (spital, primărie şi şcoală). Între 2000-2012, sponsorizează şi participă la activităţi arheologice în siturile fundaţiei pe care o conduce – „Cucuteni pentru mileniul III”. Organizează expoziţii la Vatican (2008), Bucureşti (2013) şi înfiinţează un muzeu la Iaşi împreună cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza în 2012.
(sursa - http://www.edituravremea.ro/o-istorie-necenzurata-a-sulfelor)
emisiune Tv: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=518635574965038&id=273808139447784
"Dumitrescu Romeo poet, pictor, doctor, iubitor de frumos, pasionat de istorie si...moinestean."
Asa ni-l descrie Puiu Nistoreanu pe medicul Romeo Dumitrescu, autorul acestui tablou.
https://www.facebook.com/273808139447784/photos/a.276479555847309.1073741828.273808139447784/354729411355656/?type=1&theater
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
Câteva nume de rezonanţă de pe harta spirituală a Bacăului
Vasile Alecsandri : n. 21 iul 1821; m
. 22 aug 1890, la Mirceşti. Poet, prozator, dramaturg şi om politic.
Personalitate complexă care îşi domină epoca. Membru fondator (1867) şi membru de onoare al Societăţii
Academice Române. ( sursa foto )
George Bacovia: n. 4\17 sept 1881; m. 22 mai 1957, la
Bucureşti. Poet. Centrul Bacăului este înnobilat de statuia poetului, realizată
de sculptorul Constantin Popovici. ( sursa foto )
Mircea Cancicov: n. 24 aug 1884; m. 25 dec 1959, la
Penitenciarul din Râmnicu Sărat. Magistrat, deputat liberal (1927), Ministru
secretar de stat la Ministerul Finanţelor (1934). De numele lui se leagă
sprijinul acordat pentru construirea unor edificii ale Bacăului, amenajarea
importantei artere Strada Mare şi a celui
mai mare parc al Bacăului. La intrarea în parc a fost amplasat bustul
reputatului om politic, realizat de Mihai Bejanariu. Membru de onoare al
Academiei Române (1937). (sursa foto)
 |
| Nicolae Şova |
Nicolae Şova: n. 8 nov 1885 – Poduri; m. 12 mar 1966, la Bucureşti. General. (sursa foto)
Costache Rosetti – Tescanu: Bereşti- Tazlău - n. 1814; m. Mar 1879. Boier iluminist, cărturar, deputat în Divanul Ad-hoc.
Nicolae Ghika – Comăneşti : n. 1875; m. Feb 1921, la Bucureşti. Scriitor, călător şi explorator în Africa. A traversat de două ori Atlanticul ( 1910 şi 1911) oprindu-se în SUA şi Canada.
Radu Rosetti: n 20 mar 1877 - Căiuţi; m. 2 iun 1949 la Bucureşti. General, istoric, memorialist. Membru al Academiei Române (1934). (sursa foto)
Gheorghe Mărmureanu: n 3 dec 1939 – Oneşti. Inginer, cercetător ştiinţific. Director general al Institutului Naţional de Cercetare- Dezvoltare pentru fizica Pământului Bucureşti ( din 2000).
 |
| Lucreţiu Pătrăşcanu |
Lucreţiu Pătrăşcanu: n. 4 nov 1900 - Bacău ; m. 17 apr 1954, la Jilava. Om politic, economist, sociolog, jurist. Profesor universitar. ( sursa foto )
Gheorghe Vrânceanu: n. 30 iun 1900, sat Valea Hogii – Lipova; m. 27 apr 1979 la Bucureşti. Matematician. Membru al Academiei Române (1955). În Bacău funcţionează Colegiul Naţional ,,Gheroghe Vrânceanu’’.
Marcus Solomon: n. 1 mar 1925 - Bacău. Matematician. Fondatorul şcolii româneşti de lingvistică şi poetică matematică. Doctor docent în ştiinţe matematice (1968). Membru al Academiei Române (2001). Cetăţean de onoare al oraşului Bacău (2001). (sursa foto)
Eugen Şendrea: n. 25 feb 1951 - Bacău. Istoric, expert al Patrimoniului Cultural Naţional, publicist. Autor al unor articole de specialitate, autor şi coautor al unor lucrări legate de istoricul şi evoluţia Bacăului. (sursa foto)
Constantin Parascan: n. 26 ian 1944 – Măgireşti. Prozator, istoric literar. Conferenţiar universitar. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1990). Președintele Fundației Culturale ,,Urmașii Răzeșilor Găzari’’ de pe Valea Tazlăului Sărat. (sursa foto)
Alexandru Piru: n. 22 aug 1917 – Mărgineni; m. 6 nov 1993, la Bucureşti. Istoric şi critic literar. Profesor universitar. Doctor docent. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. (sursa foto)
Corneliu Stoica: n. 18 sep 1950 la Comăneşti. Istoric. Cercetător al istoriei culturale locale. Autorul ,,Dicţionarului istoric al localităţilor trotuşene’’ şi a ,, Istoriei oraşului Târgu-Ocna din cele mai vechi timpuri până la 1918’’.
Val Mănescu: n. 18 iul 1953 la Comăneşti. Poet. (sursa foto)
Viorel Savin: n. 4 apr 1941, la Borzeşti – Oneşti. Dramaturg, poet, publicist. (sursa foto)
Ion Frunzetti: n.7/20 ian 1918; m. 11 sept 1985, la
Bucureşti. Critic de artă, poet, traducător, eseist. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România (1943). Vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici
(1977 şi 1985).
George Apostu : n. 20 dec 1934 – Stănişeşti; m. 13 oct 1986, la Paris. Sculptor. În Bacău a fost înfiinţat Centrul Internaţional de Cultură şi Arte ,, George Apostu’’. (sursa foto)
Enea Nicu: n. 29 mai 1897, sat Valea Arinilor – Măgireşti; m. 16 sep 1960. Pictor. În 1970 a fost inaugurată Casa Memorială Nicu Enea, din strada Nuferilor nr. 31.
Gheorghe Zărnescu : n. 5 apr 1953, sat Curiţa – Caşin. Sculptor. Distins cu mai multe premii. Lucrări de artă monumentală în Bacău, Călăraşi, Reşiţa, Râmnicu Vâlcea, Slobozia. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1991). (sursa foto)
Ion Drăgoi: n. 25 aug 1928 - Bacău; m. 12 iul 1988. Violonist, excelent interpret al folclorului din zona Bacău. Horele şi sârbele moldoveneşti au devenit, datorită lui, lucrări de repertoriu internaţional.
Luigi Ionescu: n. 3 apr 1927 - Bacău; m. 4 oct 1994. Solist
de muzică uşoară.
Loredana Groza: n. 10 iun 1970 – Oneşti. Interpretă de muzică uşoară.
Diana Lupescu: n. 7 oct 1954 - Bacău. Actriţă de teatru şi film. (sursa foto)
Matei Alexandru: n. 25 dec 1927, sat Goioasa – Agăş; m. 1 iulie 2014, la Bucureşti. Actor de teatru şi film, regizor. Artist de Onoare al Filmului Românesc (2001). (sursa foto)
Elisabeta Bostan : Buhuşi – n. 1 mar
1931. Regizoare de film, scenaristă, profesor universitar. Autoritate
recunoscută pe plan internaţional în domeniul filmului cu şi despre copii. (sursa foto)
Florin Zăncescu: n. 12 iul 1956 la Comăneşti. Actor.
Radu Beligan: n. 14 dec 1918, sat Galbeni –
Filipeşti. Actor de teatru şi film, regizor. Profesor de actorie la Academia de
Teatru şi Film. Artist al Poporului. Cetăţean de onoare al municipiilor
Bucureşti, Iaşi , Bacău. (sursa foto)
Costel Caşcaval: n. 23 feb 1970, sat Luncani –
Mărgineni. Actor de teatru şi film. Cetăţean de onoare al comunei Mărgineni
(2003). (sursa foto)
Maria Ploae: n. 19 feb 1951, sat Dealu Perjului –
Onceşti. Actriţă de teatru şi film. (sursa foto)
Ernest Maftei: n. 6 mar 1920, sat Prăjeşti; m. 19
oct 2006, la Bucureşti . Actor de teatru şi film. (sursa foto)
Nadia Comăneci: n. 12 nov 1961 – Oneşti. Gimnastă. Cetăţean de onoare al municipiului Oneşti. (sursa foto)
Sursa: ,,Geografie spirituală băcăuană’’ de
Măndica Mardare şi Liliana Cioroianu, Editura Studion Bacău, 2003
joi, 19 noiembrie 2015
Bibliotecarul clubului de la Zemeş
 |
| sursa imagine: http://www.culturabacau.ro/drumul-gazarului.html |
Acum
vreau să vă vorbesc nu despre un erou, ci despre un tânăr cu totul obişnuit:
despre bibliotecarul clubului din Zemeş. Locuieşte în Lucăceşti, în oraşul
petroliştilor, într-unul din acele două blocuri de nefamilişti, cu alţi patru
tineri muncitori din schela Zemeş, într-o cameră care aduce foarte mult cu
încăperea unui cămin studenţesc.
Am ajuns în dormitorul celor cinci tineri
muncitori aproape de miezul nopţii. Dar ei nu dormeau. În frunte cu
bibliotecarul clubului de la Zemeş mă aşteptau. Nu ştiam că povestea pe care
urma s-o aflu avea să se înscrie firesc în textul acestui capitol de carte.
Lucrurile pe care le aflasem de la el până atunci, vizitându-i biblioteca, erau
cu totul şterse şi comune: ,,Biblioteca
are nouă mii de volume’’, ,,Am organizate câteva biblioteci volante pe teren,
la sonde şi la staţiile de compresoare’’, ,,Mai mult se citesc cărţile de
aventuri’’. Cam atât.
Dar nu ştiam că bibliotecarul mă aştepta cu
un caiet plin de poezii şi cu o listă grozavă de întrebări cruciale pentru
existenţa lui:
- Eu, la 21 de ani, cum pot ajunge să posed o
cultură vastă, umanistă?
- Cum se desfăşoară ziua de activitate într-o
redacţie literară?
- Reportajul, o dată cu trecerea vremii, nu cade în
miasmele îmbătrânirii?
Cine era tânărul din faţa mea şi, dincolo
de profesia lui de mecanic la compresoare şi de bibliotecar la un club
oarecare, ce preocupări avea? ,,Sunt poet’’, mi-a răspuns el plin de o
încredere oarbă în talentul său, dar pe urmă am băgat de seamă că îndrăzneala
aceea era un scut vehement al unei sfiiciuni fără margini. Până să-mi citească
din propriile sale versuri, mi-a recitat, ridicându-se în picioare, cu o mână
rezemată de tăblia patului de fier, zeci de versuri din Arghezi, Beniuc,
Călinescu şi Labiş.
Bibliotecarul clubului de la Zemeş este
muncitor petrolist. A urmat cursurile şcolii de petrochimie de la Câmpina şi,
după absolvire, a fost repartizat ca mecanic în schela Zemeş, la una din
staţiile de compresoare. Şi-a luat examenul de maturitate la ,,seral’’ şi vrea
să ajungă la ,,filologie’’. Tocmai din această pricină s-a aciuat pe lângă
clubul din Zemeş, devenind în scurt timp unul din cei mai întreprinzători
activişti voluntari, plin de idei în domeniul muncii culturale, propagandist
înflăcărat al cărţii, organizator, în cele mai depărtate şi inaccesibile locuri
de muncă, al unor surprinzătoare manifestări de cultură: discuţii pe marginea
lucrărilor literare, procese literare, recenzii vorbite, prezentări de cărţi şi
scriitori, şezători literare cu participarea unor scriitori.
La îndemnul meu repetat şi încăpăţânat,
tânărul şi necunoscutul muncitor petrolist, tânărul poet locuitor al oraşului
Lucăceşti a început să povestească una din cele mai surprinzătoare biografii
din câte mi-a fost dat să ascult vreodată:
M-am născut în satul Faraoanele din raionul
Focşani, în casa unui cizmar sărac. Dar tatălui meu, cu toate că era doar un
cizmar sătesc, un cărpaci de bocanci şi ghete, un proletar în meseria lui
modestă, îi plăcea grozav de mult să citească... Chiar şi acum, când merg în
concediu acasă, îmi place nespus să discut cu el. Eu stau la masă, iar tata
lucrează la banc. Seara, lasă obosit lucrul şi vine lângă mine ca să continuăm
în linişte dicuţiile noastre despre cărţile citite, despre literarură şi
scriitori. Scrie şi el poezii, ca poetul Neculuţă. Acum e cizmarul gospodăriei
colective şi face versuri pentru brigada artistică de agitaţie. El e foarte mândru
de mine şi păstrează toate gazetele unde am publicat: Flacăra Moineştiului,
Revista Clubul, ziarul Steagul roşu din Bacău şi Scânteia tineretului.
Când
aveam vârsta de şase ani şi stăteam în satul meu natal, la Faraoanele, o
întâmplare copilărească a făcut să merg pe câmp cu caii la păscut. Nu erau ai
mei. Necunoscându-mă, un cal m-a lovit cu copita în tâmpla stângă. Dintr-o
singură izbitură am fost aruncat într-un lan de grâu. Oamenii care treceau pe
acolo au văzut scena şi m-au dus pe braţe până la o casă din apropiere. Acolo
s-au strâns toţi oamenii din împrejurimi, pentru că s-au auzit repede că
băiatul lui Mitică cizmarul a fost omorât de un cal. Dar eu nu eram decât
leşinat. Am fost dus cu maşina ,,salvării’’ întâi la Odobeşti, apoi la spitalul
din Focşani, unde chirurgii s-au luptat
câteva ore grele să mă scape de la moarte. Un an de zile, de la şase
până la şapte ani, am stat internat în spital sub îngrijirile doctorilor. Un an
de zile n-am scos nici măcar un singur cuvânt, n-am ştiut ce se petrece cu
mine, eram ca într-un somn foarte adânc. După aceea am început să silabisesc ca
un copil mic de doi ani. Când m-am întors acasă de la spital, parcă veneam din
altă lume. Nu ştiam nimic, nici ce-i casa, nici ce-i cerul şi râul, nimic.
Oamenii din sat se uitau la mine ca la o minune, ca la un mort care a înviat.
Apoi am mers la şcoală şi am fost mereu premiant. Foarte mult mi-a plăcut să
citesc cărţi de poezii, apoi cărţi de poveşti şi pe urmă nuvele, romane şi
piese de teatru. Când eram în clasa a V-a elementară am compus prima poezie.
Apoi când am învăţat lucruri noi, mi-a venit uneori să râd, gândinu-mă că nu
m-a lovit un cal obişnuit, ci chiar Pegas.
Apoi, mi-a recitat nu
mai ştiu câte poezii caligrafiate într-un caiet gros cât un dosar. Dar nu le
citea din caiet, ci le ştia pe de rost, ca un rapsod popular.
Nu m-a lăsat să transcriu nici una din
poezii, spunându-mi că o să-mi trimită un plic cu un ciclu întreg, la Luceafărul,
dar până atunci trebuie să mai revadă versurile, să le mai prăşească un pic.
Îmi devenise pe neaşteptate simpatic şi a doua zi am plecat cu el la Zemeş şi
nu numai acolo, ci şi la Runcu, întovărăşindu-l într-o originală expediţie de
bibliotecar.
Ducea într-un camion al schelei Zemeş,
între lăzile şi utilajele petroliere, un sac înţesat de cărţi. Erau acolo 234
de volume pe care le ducea la biblioteca volantă a staţiei de compresoare
Runcu, întorcându-se de la Zemeş, cu acest fermecător proces verbal:
,,Încheiat
azi 21 noiembrie 1963 între tov. S.D. Ştefan, bibliotecar la clubul muncitoresc
Zemeş şi L. Toader, bibliotecar voluntar, care a împrumutat pentru biblioteca
volantă de la staţia de compresoare Runcu un număr de 234 de volume, conform
tabelului nominal alăturat.’’
Dar să înţelegeţi în adevărata lui
semnificaţie drumul de la Zemeş la Runcu e nevoie măcar de o sumară descriere:
camionul ne-a lăsat la marginea şoselei. Credeam că am ajuns, dar peripeţiile
abia de acolo aveau să se arate. Sacul înţesat cu cele 234 de volume trebuia
urcat până la mica poiană alpină, înconjurată de brazi seculari unde erau
instalate câteva barăci. Acolo locuiesc şi muncesc aproape 150 de muncitori
petrolişti, stabiliţi împreună cu soţiile şi copiii lor. Aşezarea seamănă cu un
cătun industrial. Ca să ajungi din şosea până la mica poiană alpină trebuie să
urci cele 2 000 de trepte ale unei scări de ciment. Pe unele porţiuni treptele
sunt atât de abrupte încăt urcuşul seamănă foarte multe cu o ascensiune
temerară şi anevoiasă.
Cele 2 000 de trepte au fost urcate în ziua
aceea cu un sac în spinare (şi în sac se aflau 234 de volume). Bibliotecarul
din Zemeş a ajuns lac de sudoare. Şi tot el, frânt de oboseală, lăsând sacul pe
pământ, a exclamat plin de mândrie: ,,Am
un Pegas putere’’. În gluma lui voia să spună că, atunci când faci un lucru
cu pasiune, nici o împotrivire şi nici o greutate nu ţi se par prea mari şi de
netrecut.
Sursa: ,,Oraşe
fără arhive’’ de Petru Vintilă, Editura Tineretului, 1964
Abonați-vă la:
Postări (Atom)