Impresii din drumeţiile de prin împrejurimile Moineştiului

Drumeţie la Piatra cu 3 ceaune
https://despresipentrunoi.wordpress.com/2015/07/14/drumetie-la-piatra-cu-trei-ceaune/

Premiul I pentru cel mai bun proiect pentru educatie sustenabila - Schools Sustainability Challenge 2015 !

https://www.facebook.com/claudia.apostu.1/posts/10207122998411511

Şcoala de vară 2015

Cultura Cucuteni, în mâinile copiilor din Cornet - articole:
http://pelerinajesfantulmunteathos.ro/cultura-cucuteni-in-mainile-copiilor-din-cornet/#more-1234

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/cultura/cum-au-ajuns-ingerii-si-bicicletele-din-lut-ars-la-cornet--217208085.html

Moineşti: Campusul Treziţi lumea! - articol:
http://ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20150752

Marea Maestră Internaţională Elisabeta Polihroniade, în vizită la Şcoala de vară Băseşti - articol:
http://www.epr.ro/marea-maestra-internationala-elisabeta-polihroniade-vizita-la-scoala-de-vara-basesti

Școala de Vară „Pr. Înv. David Climescu”, în Protopopiatul Moinești - 
http://basilica.ro/Scoala-de-vara-pr-Inv-david-climescu-in-protopopiatul-moinesti-108550.html

imagini: https://www.facebook.com/iuliana.toncu/media_set?set=a.750458285077381.1073741835.100003396488539&type=3

Moineşti: Tabără de Vară în cadrul Proiectului "Clubul Social al Tinerilor Băcăuani"
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=488279004667362&id=273808139447784

Școala de vară - Libra Foundation Project

Școala noastră a găzduit în luna iulie 2015 Școala de vară - Libra Foundation Project. Ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummell, a participat vineri, 24 iulie 2015, la încheierea activităților.

Imagini: https://www.facebook.com/TristanTzaraMoinesti/posts/612988262175646

Video_ https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=484717211690208&id=273808139447784

Imagini: https://www.facebook.com/adrian.woodroffe/media_set?set=a.10152888059887735.1073741913.530002734&type=3

Articol din  Evenimentul: http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/ambasadorul-marii-britanii-a-vizitat-moinestiul--217211751.html

Portret de medic - Adrian Cotîrleţ

Când doctorul locuieşte într-un poem

Un doctor, chirurg, extrem de ocupat, tânăr, care izbutise într-un timp record să scape un spital de provincie de datorii uriaşe şi, mai important, să facă în aşa fel încât să determine pacienţi şi din alte judeţe ale ţării şi din străinaate chiar să meargă pentru a se opera şi trata la Moineşti, venise în redacţia ,,Vieţii medicale'', făcea demersuri ca să expună echipa pe care o conducea confruntării cu jurnaliştii.

Doctorul Adrian Cotîrleţ înţelesese însă că are nevoie de profesionişti. A venit la cel mai bun ziar medical, cel mai cunoscut, şi-a pledat cauza, a stârnit din start admiraţie, demonstrând că poate să vadă şi să acţioneze chiar dincolo de orizontul propriei profesii. A câştigat.

Doctorul Adrian Cotîrleţ (n. 13 iunie 1956 - Târgovişte), medic primar chirurg, director general al Spitalului Municipal Moineşti, a pornit la drum cu acelaşi convingeri ca ale multor alţi medici, care performează în acest domeniu : ,, să munceşti continuu, fără nazuri, cu credinţa adâncă în puterea iradiantă a exemplului personal; să nu respecţi funcţia, ci omul, condiţia lui morală; să fii modest, fără a te umili; să ştii să te baţi, fără cruţare, pentru adevăr''. Iar crezul acesta, tradus în fapte, identic până la amănunte, poate fi considerat cel mai emoţionant gest de recunoştinţă pentru corpul profesoral al Universităţii de Medicină şi Farmacie ,,Gr.T.Popa'' din Iaşi.

Intervenţie laparoscopică în direct

Nu ştiu cum ar proceda alţii, dar eu, când mă gândesc la operaţiile la care am asistat, ajung să cred, de fiecare dată, că chirurgul, şi cei care îl ajută sunt asemeni unor zei prinşi într-un ritual. Luminile, încordarea, replicile scurte, obligaţia unei echipe medicale de a funcţiona ca echipă şi de a se structura în jurul unui medic coordonator, toate alcătuiesc un miracol.

Mă aştept – urmărind o echipă medicală în timp ce operează – să găsesc acel ,,ceva'' care face posibilă viaţa armonioasă a unui grup. Cheia, explicaţia, trebuie să fie acolo, ascunse undeva.

De asta am şi încercat, la Spitalul Municipal Moineşti, să asist la o intervenţie chirurgicală laparoscopică (chirurgie de catifea pentru bolnav şi de chin pentru chirurg. De ce chin pentru chirurg? Pentru că necesită o serie de abilităţi practice mai speciale; apelând la chirurgia laparoscopică îl lipseşti pe chirurg de simţul tactil, esenţial în operaţiile clasice. În afară de asta, trebuie să fie o coordonare foarte bună între ceea ce vezi pe monitor – mişcările mâinilor, care manipulează intrumentarul respectiv şi mişcarea tălpii piciorului care acţionează asupra electrocauterului...), iar apoi, într-una din zilele următoare la o intervenţie clasică.

Până la Moineşti, în judeţul Bacău, eu cel puţin n-am auzit şi n-am văzut medici şi ingineri şi profesori şi oameni de afaceri care să refuze doctorii din clinicile universitare şi să meargă să se opereze într-un spital de provincie, bugetar.

Performanţa este unică, secretele acestei metamorfoze ar putea fi de folos celor care caută rezolvări, care doresc să scoată din impas un colectiv, o instituţie, o ţară.

Scria, cândva un filozof zen: ,,Suntem precum acel călător care merge prin beznă şi are în mână un lămpaş. Pe măsură ce înaintează, o altă porţiune a drumului este luninată, merge mai departe şi, înaintea lui, se face lumină...''

În laparoscopie, ,,lămpaşul'' este mâna doctorului. În interviu, pentru mine, ,,lămpaşul'' era chiar doctorul. 

Mă găseam la a doua documentare la Moineşti. Deşi, de-a lungul anilor, îmi stabilisem un ritm propriu de lucru, doctorul Cotîrleţ izbutise să alcătuiască din propriile mele deprinderi un alt ritm. Câteva zile m-am simţit la Moineşti ca în cadrul unui program intensiv de pregătire, pe care l-aş fi urmat într-un mare centru medical din Vest. Precis, cu o intuiţie de mare fineţe şi un talent de a surprinde ceea ce se întâmplă dincolo de orizontul strict al propriei profesii, doctorul Cotîrleţ dovedea că poate să pună în mişcare orice om, oricât de îndărătnic s-ar dovedi acesta, că poate depăşi orice rezistenţă.

Abia acum înţelegeam de ce intervenţiile laparoscopice izbutesc şi dau rezultate spectaculoase la Moineşti sau în centre unde există echipe operatorii bine sudate şi scârţăie în multe alte locuri din ţară! O asemenea intervenţie – minim invazivă şi de maximă eficienţă – nu se poate realiza de un singur doctor, oricât de strălucit ar fi acesta. Un potenţial pacient care a înţeles asta şi doreşte o operaţie laparoscopică, se va duce glonţ la Moineşti şi nu va accepta nici în ruptul capului să fie operat într-un mare centru universitar! ,,Fenomenul'' medical de la Moineşti se sprijină şi pe această incredibilă coeziune a echipei.

Dimineaţa, devreme, la 7:30, când chirurgii Adrian Cotîrleţ şi Ioan Ivan au intrat în sală, toţi ceilalţi erau acolo, bolnava internată cu diagnosticul de ,,colecistită acută litiazică.../ pietre la fiere'' era pregătită pentru intervenţie. Operaţia a ţinut sub 30 de minute. Deşi cei din echipă erau binevoitori, nu prea era timp de explicaţii. Asistam pentru prima dată la o intervenţie laparoscopică, o mulţime de lucruri nu le ştiam. Aşa că, la sfârşitul zilei, când şi doctorul Adrian Cotîrleţ, directorul general al Spitalului avea timp, am revenit cu întrebări.

Urmăream atent detaliile relatării; inevitabil, interlocutorul meu, povestind ce anume face, recapitula explicit şi fragmente din mecanismele de învăţare a tehnicilor noi, şi modul de a se raporta pe ceilalţi colegi din echipă ( anestezitsul, operatorul secund) ori de a-şi adapta procedurile în funcţie de rezultatele analizelor preoperatorii şi chiar la experienţa şi dificultăţile anterioare.

Constantin Toni Dârţu - Cum v-aţi format aceste deprinderi?

Adrian Cotîrleţ - Eu la început, am operat foarte mult pe animale; au fost cursurile de pregătire, pe care le-am făcut la Institutul European de Laparoscopie, dar şi în celelalte centre universitare.

Dexteritatea şi manualitatea ţi le capeţi la început lucrând în special pe animal, iar animalul cel mai potrivit este porcul. După aceea, experienţa acumulată în urma unui număr de operaţii îşi spune cuvântul...

Când am început la Spitalul Moineşti, să folosim laparoscopia, metoda aceasta era folosită doar în cinci, şase centre medicale din ţară...

În 1994, erau centre universitare importante care nu introduseseră noua metodă...''

Constantin Toni Dârţu - Avansarea şi dezvoltarea unor metode clasice, chiar specializarea în anumite direcţii, devine la un moment dat o frână în calea introducerii unor metode noi...

Adrian Cotîrleţ – Da, poate fi şi asta; aţi prins o subtilitate aici; într-un spital mic poţi la un moment dat să demarezi un program de modernizare sau să introduci tehnici noi, lucru pe care cu mari greutăţi poţi să-l faci în centrele universitare. Deşi am stat la un moment dat în cumpănă, foarte serios, am venit în cele din urmă la Moineşti... Nu cred că într-un spital mare aş fi izbutit să fac ceea ce am făcut aici. Aici, în Moineşti, am simţit că sunt util; şi o dată ce eu am trecut prin asta am căutat să fac ca şi cei tineri şi cei mai în vârstă să simtă că sunt utili, că e nevoie de ei, că trebuie să-şi asume responsabilităţi. Odată ce s-a modificat adresabilitatea spitalului, când au început să vină pacienţi din Bacău, din Focşani, din Piatra Neamţ, din Iaşi sau din Bucureşti, au crescut fireşte şi răspunderile noastre. Ne veneau cazuri grele, complicaţii, bolnavi refuzaţi în alte clinici; n-a fost uşor pentru nici unul din echipă. Am operat laparoscopic persoane cu obezitate, este extrem de greu să lucrezi în condiţiile acestea, când în abdomen toate sunt aşezate altfel, când nu ai vizibilitate foarte bună, când eşti obligat să lucrezi la presiuni mici de dioxid de carbon, ca să nu ai alte complicaţii... Dar vedeţi, orice dificultate trecută cu bine înseamnă că prinzi curaj ca să mergi mai departe...Şi iată, în momentul acesta, deja numărul de bolnavi care ni se adresează este mai mare că trebuie să angajăm noi medici, asistenţi, cadre auxiliare ca să putem face faţă...

Chirurgia laparoscopică înseamnă adesea cu o investigaţie jurnalistică. ,,Niciodată nu te plictiseşti, spune interlocutorul meu, mereu descoperi ceva nou. Ştii de unde pleci, nu ştii niciodată ce poţi să descoperi. Ca şi lumea pe care o cercetaţi dv. Şi cea în care pătrunde chirurgul este plină de surprize...''

,,Drumurile comode sunt întotdeauna înfundate'', spunea un mare jurnalist american.

Doctorul Adrian Cotîrleţ a avut flerul să înţeleagă de timpuriu acest adevăr simplu, a avut puterea de a-l urma. A abandonat aparenta comoditate oferită de clinicile universitare pentru un spital anonim de provincie şi, ajutat de colegi – lucru pe care îl recunoaşte de fiecare dată – dar şi de talent înnăscut şi o perseverenţă ieşită din comun, a izbutit să propulseze acest spital pe o orbită internaţională.

Profesionalismul, o nouă religie

Poate că a fost un noroc să îi întâlnesc. Doctorii din Moineşti, adunaţi în jurul liderului lor, şi protejaţi o vreme chiar de anume anonimat specific provinciei, au izbutit să ia startul către marile performanţe.

Îi văd cum lucrează, asist la operaţiile lor, vizitez compartimentele spitalului, discut cu medicii din generaţiile trecute şi cei tineri sau care, studenţi fiind, au venit să facă practica la Spitalul din Moineşti. Am sentimentul că sunt martor al unui fenomen, că undeva chiar aici, doctorii pregătesc un fel de mişcare de renaşteere a pasiunii pentru medicină, un alt cult al doctorului.

În Năsăud, auzisem pentru prima dată, o vorbă adâncă: ,,Cine-a venit la noi, o mai veni; dacă n-o mai veni, atunci degeaba a venit.'' La Moineşti, am priceput tâlcul acestor cuvinte: numai cineva care era acasă, putea să le gândească şi să le spună; şi doar mergând într-un loc unde te simţi acasă, le auzi fără ca nimeni să le fi rostit.

Spitalul Municipal din Moineşti este în măsura în care echipa de acolo izbuteşte să ţină sub control şi să dezvolte asemenea mecanisme! - un adevărat poem, un poem născut din dragoste de oameni şi de viaţă.

Şi ce poate fi mai frumos şi mai înălţător decât să locuieşti şi să lucrezi într-un POEM!?

Sursa: ,,Personalităţi române şi faptele lor '' 1950 - 2000, volumul VI, autor Constantin Toni Dârţu. Dicţionar întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România filala Iaşi, ediţie selectivă. Casa de Editură Venus - 2003. 

Imaginea este preluată de aici

Portret de poet - in memoriam Emil Popa

imn cuvântului

celebru şi înfumurat

abia la şcoală te-am aflat

fiu filozof fără stindarde

sub pielea limbii care arde

,,această lume ţi-o dedic

ca ce spui tu

eu să nu zic''

,, Izolat în lumea literară, Emil Popa contină să trudeacă asupra cuvântului, conştient că ,,bibliotecile sunt aripi pentru cei / ce vor să zboare'', dar şi că poetul e, mai ales în ziua de azi, o ,,pecingine a societăţii''. O societate pe care, la rândul lui, o radiografiază cu ochiul său de moralist, privind împrejur nu doar ,,formele din sufletul dimineţii'', ci şi ceea ce ...se vede şi nu se vede''.

Întrunind în el cele ,,patru elemente ale universului - /apa/aerul/focul şi dragostea'', poetul din Zemeş are o teorie proprie despre ,,simplitatea mersului ca filosofie'', ducând mai departe experienţa predecesorilor: ,, a merge – a spus cândva tata - / e a nu da pace umbrei / a devora spaţiul ori timpul // funcţionezi consumându-te prin memorie / lăsând totul în urmă în timp ce perfecţionezi / fără să-ţi dai seama / autoapărarea // ...'' (,,Poeţii Bacăului la sfârşit de mileniu: debuturi 1990-2000 '' de Cornel Galben. Editura Studion Bacău – 2005) 

zbor deasupra cuibului de cuci

bine e să zbori

să te arunce visul cu praştia

deasupra cuibului de cuci

să zbori...

lenevind prin aer - ce veselă înmormântare aeriană

să treci prin anotimpuri

şi să nu-şi dai seama că eşti muscă amorţită ori Om

...ce bine e să zbori

să te arunce Viaţa cu praştia

iar jos

să te cârâie orătăniile minţilor...

 primăvara

... nu mai culege urzici cu penseta iubito, urzica e o buruiană care irită sentimentele primăverii... ţi-am spus să te uiţi în ochii mei şi să râzi...aşează-ţi pălăria mai aşa...aşa, nu mai culege urzici cu penseta iubito...culege cu mâna...ca să le urzici tu pe ele...

(poeziile sunt transcrise din volumul ,,Deasupra cuibului de cuci'' - Emil Popa. Editura BABEL Bacău – 2003)

,,Născut la 9 iunie 1946, în comuna Zemeş, judeţul Bacău, fiul maistrului Ioan Popa şi al Anetei (n. Spătaru), casnică, şi-a început studiile la Şcoala Zemeş (1953-1960), după absolvire fiind admis la Şcoala Profesională din Tîrgovişte (1960-1963), la o clasă cu profil electronic. Aici începe să scrie versuri, iar profesorul Ioan Popescu îi asigură, pentru a-l stimula, o locuinţă chiar în şcoală. Debutează în 1961, în ziarul local "Ogorul", însă nu îşi ia în serios rolul de poet şi, cu diploma de electronist în buzunar, în 1963 se angajează ca electrician la Schela de Foraj Zemeş, de unde se transferă în 1966, pe acelaşi post, la Schela de Petrol Zemeş.'' Continuarea se află: aici

Interviu cu ing. Viorel Ilie, primarul municipiului Moineşti

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/interviu/a-suntem-o-primarie-care-merge-la-cursuria--217202203.html

Un dar pentru cititorul moineştean de la doamna Didina Postelnicu-Duca

Moineşti

,,La poalele Osoiului,

pe Valea Tazlăului,

din vremuri demult apuse

oraşul Moineşti se născuse.

Azi păstrezi, ca şi-atunci,

memoria timpului

şi divina putere a emoţiei,

căci, deşi îmbătrâneşti,

în sufletu-mi

din ce în ce mai tânăr vei rămâne.''

,,Didina Postelnicu – Duca s-a născut la 19 noiembrie 1939, în satul Palanca, comuna Huruieşti, judeţul Bacău.

A absolvit Facultatea de Istorie-Geografie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani din Bacău şi a predat cele două discipline de învăţământ în şcoli din judeţul Bacău: Pietrosu, Zemeş, Lucăceşti, Palanca, Valea Mare, ş.a.

Scrie versuri de la 19 ani. A participat la concursuri de creaţie literară şi s-a evidenţiat prin realismul imaginilor poetice.

În corespondenţa cu editura, a mărturisit că fiecare vers scris este o biruinţă asupra vieţii pline de neprevăzut şi că poezia a fost nu doar o pasiune, ci şi un remediu pentru starea psihică.''

Sursa: Volumul de poezii ,,Jerbele toamnei'', autor Didina Postelnicu-Duca. Editura ,,Egal'', Bacău - 2004. Cartea se găseşte la Biblioteca Municipală ,,Ştefan Luchian'' - Moineşti.

Scurt istoric al localităţii Moineşti

Moineşti, com. rur., jud. Bacău, pl. Muntelui, asezată pe Podişul Moineştilor, format de munţii şi de dealurile: Strigoiul, Santa, apoi Taşbuga, Măgura, Osoiul, Gavrei şi Dealul-Mare, ce despart Tazlăul-Sărat de Trotuş. Se compune din 4 cătune: Târguşorul-Moineşti, primăria şi reşedinţa plaşei, Lunca-Moineşti, Pârâul-Moineşti şi Dealul-Mare.

Moineşti încă pe la 1803 (Condica-Liuzilor) îl găsim cu moşii răzăşeşti, producând păcură, despre care dovedesc numeroasele fântâni de păcură părăsite; apoi a trecut în stăpânirea Hatmanului Alex. Mavrocordat şi un hrisov domnesc al lui Mihail Sturdza, din 1844, reglează embaticurile. Se mărgineşte la N. cu com. Valea-Arinilor ; la V. şi S., cu com. Văsîeşti; iar la E., cu com. Podurile. Este străbătută de Pârâul-Moineştilor şi de Urminişul Mare.

Are o populaţie de 790 familii, sau 3777 suflete ; 3 şcoale, una primară urbană de baieţi, care funcţioneazä din 1862, a doua, de fete, care funcţionează din 1867 şi a treia, şcoală izraelită; 2 biserici ortodoxe, în Târguşorul-Moineşti, deservite de 2 preoţi şi 2 cântăreţi şi una catolică; 42 de cârciumi.

Teritoriul comunei are o întindere de aproape 3000 hect.

Pădurile: Măgura, Fundul-Gavrei, etc., ocupă 2500 hect.

Proprietar mare este «Societatea de comerţ şi industrie a petroleului, Moineşti-Tazlău-$olonţul», care are o moşie, Moineşti, în întindere de 1700 hect. din care 750 pământ productiv. Această moşie dă un venit anual de 34000 lei.

Pe terenul comunei se găsesc 4 izvoare de ape minerale: clorosodice, fier, sulf. Păcură în mare cantitate, se scoate necontenit de mai bine de 1oo de ani. Sunt 70 fântâni în exploatare pe moşie. Sunt 15 fabrici de petroleu; una fabrică de lumânări de stearină; una fabrică sistematică pentru lemne de construcţie; un herăstrău de apă.

După legea rurală din 1864, la 47 locuitori s-aü dat 162 fălci şi 40 de prájini în împroprietărire.

Vite sunt: 196 cai, 454 vite mari cornute şi 208 porci.

Bugetul comunei e la venituri de 45080 lei, 24 bani şi la cheltuieli de 33786 lei.

Teritoriul comunei este stràbătut de calea judeţeană Bacău-Moineşti-Târgul-Ocna. Intre acest din urmă oraş şi Moineşti este o cale ferată, care trece pe malul Trotuşului până la Comăneşti, şi de aci la Moineşti.

Distanţele: la Bacău, capitala districtului, 47 kil.; la comuna Valea-Arinilor, 4 kil.; la com. Văsîeşti, 3 kil. ; la com. Podurile, 5 kil.

Moineşti, târguşor, jud. Bacău, pl. Muntelui, reşedinţa com. Moineşti, situat pe un podis al munţilor Măgura şi Osoiul.

Are 665 familii, sau 3248 suflete; 2 şcoli primare urbane, una de băieţi şi a doua de fete; o şcoală izraelită ; 2 biserici ortodoxe : una cu hramul Sf. Niculae, clădită de locuitori în 1814, a doua cu hramul Sf. Gheorghe, clădită tot de locuitori în 1862, deservite de 2 preoţi şi 2 cântăreţi; o biserică catolică, clădită de locuitori în 1836, cu cântăreţ; un templu evreesc, cu un rabin; cârciumi sunt 40.

În acest târg este reşedinţa sub-prefecturei plaşei Muntelui, a judecătoriei de pace, şi percepţia circumscripţiei.

Se mai afă un spital întreţinut de judeţ, cu 1o paturi de bărbaţi şi 9 de femei; o farmacie; un birou telegrafo-poştal; o societate evreiească de economie <<Armonia >> înfiinţată în 1887.

Târgul de aci (12 pe an, cel de la Sf. Gheorghe mai mare) este bine aprovizionat şi comerţul constă mai cu seamă în petroliu.

Sunt aci peste 1oo puţuri de păcură.

Vite sunt: 123 porci, 115 oi, 177 cai şi 238 vite mari cornute.

Târguşorul a fost înfiinţat în 1781.

Un hrisov al Domnului Mihai Sturdza de la 1844 a reglat relaţiunile dintre târgoveţi şi proprietarul Moineştilor, care era hatmanul Al. G. Mavrocordat.

Din timpul domniei lui Mihai Sturdza a luat un mers regulat.

Întinderea târgului este de aproape 1oo hect., străbătut de o şosea principală şi de 3 stradele.

Moineşti, moşie, în jud. Bacău, pl. Muntelui, com. Moineşti, avută în mine de păcură, cu pământ productiv în întindere de 750 hect., cari dau <<Societăţii pentru exploatarea petroleului >>, 34000 lei anual.

Moineştilor (Culmea-), şiră de munţi, ce-şi ia naştere din com. Goşmeanul (jud. Neamţu); trece prin muntele Geamăna în jud. Bacău, pl. Muntelui ; desparte Asăul de Tazlăul-Sărat, apoi trece prin Podişul-Moineştilor, şi se continuă spre V. cu munţii Tarniţa, Obcina-Berzunţului, Ursoaia, Ouşorul, Drăcoaia şi Dealurile-Salinelor. Tot din podiş se ramifică o şiră ce ia direcţia spre Onesti, până la dealul Perchiul şi a treia trece prin Maloiul şi Gilea. Aceşti munti formează o ghebozitate cuprinsă între Trotuşul şi cele două Tazlăuri.

Sursa: Societatea Geografică Română fondată în 1875 - ,,Marele dicţionar geografic al României'', alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe de George Ioan Lahovari, Gen. C.I.Brătianu şi Grigore C. Tocilescu. Volumul IV. Bucureşti – 1901. 
 Cartea se găseşte pe site - ul  www.dacoromanica.ro

Moineştenii au alergat pentru Spitalul Copiilor

 Imagini: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10204451003299925&set=a.3950714851099.2144931.1376959999&type=1

https://www.facebook.com/anca.balaban.popaiscu/posts/10204617391179518


https://www.facebook.com/initiativepentruocomunitateresponsabila/posts/421929491342984

Articole: https://convingetesingur.wordpress.com/2015/07/04/se-poate/

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=486981224797140&id=273808139447784

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=487015298127066&id=273808139447784

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=488692457959350&id=273808139447784

Portret de dascăl - doamna învăţătoare Haritina Iscu

Elevă a Şcolii Normale din Bacău, fiica preotului Teodoroiu din comuna Poduri n-a avut o adolescenţă cum ar fi de dorit oricui. Tatăl său este arestat din motive politice şi trimis în detenţie deosebit de grea, să muncească la Canalul Dunăre Marea Neagră, conceput încă din timpul lui Dej.

Nu trecu mult timp şi tânărul de care se îndrăgostise, viitorul soţ Mihai Iscu, este şi el arestat în ultimul an de liceu, pentru că păstrase o carte de rugăciuni şi o capodoperă dintre cele care arseră, noaptea, în spatele liceului din Gheorghieni, şi de a cărui bibliotecă răspundea împreună cu alţi colegi. Fusese considerat reacţionar şi mistic de către noua putere comunistă (Mihai Iscu - ,, Pro Memoria!'', pag 28).

Fire optimistă, răzbate peste toate vicisitudinile primei tinereţi şi ajunge învăţătoare în fostul raion Târgu Ocna.

Se spune că prima dragoste nu poate fi comparată cu altele, este unică. Tânăra învăţătoare se căsătoreşte cu Mihai Iscu, abia eliberat şi cu tinereţea frustrată de către comunişti. Se transferă în oraşul Moineşti, iar mai târziu şi soţul domniei sale devine profesor de limba şi literatura română. 

Am cunoscut-o spre sfârşitul carierei didactice, când am fost transferată la Şcoala cu Clasele I-VIII George Enescu Moineşti. Avea o tinereţe sufletească demnă de invidiat, fiind devotată trup şi suflet şcolii. Iubea cu aceeaşi pasiune atât meseria, cât şi copiii ,,altor mame''. (Octavian Goga)

Fiind o gospodină desăvârşită, Doamna îi îndruma pe copii, pe lângă citit, scris şi socotit, la orele de lucru manual, să prepare diferite bunătăţi culinare. Peste ani şi ani, foştii ei elevi îşi aminteau cu mare plăcere şi despre aceste învăţături, atât de necesare la casa omului. Îi educa permanent să fie oameni adevăraţi, să nu fure, să nu fumeze, să nu piardă timpul fără a citi o carte, ,, învăţătura cealaltă, sufletescă '', le-o da Doamna din toată inima, aşa cum spune atât de plastic incomparabilul Mihail Sadoveanu. Fiică de oameni luminaţi şi soţie de talentat profesor de limbă românească, considera învăţătura ca aurul, având valoare oricând şi oriunde.

Cum mărturiseam puţin mai înainte, mă aflam în primii ani în această nobilă meserie, care cere talent, dăruire, actorie, sensibilitate şi multă, multă pasiune. Doamna avea rarul talent, acel har inefabil de a crea un liant între tinerele generaţii şi învăţătorii cu o experienţă mai mare la catedră. Această legătură se realiza din mers: în excursii, prin invitaţii la domnia sa acasă sau la o soră, tot învăţătoare, la zile onomastice, la petreceri organizate cum puţini ştiu să le facă şi utile şi plăcute. La ziua de naştere ne oferea cele mai alambicate delicatese sau prăjituri nemaivăzute până atunci: dă, fiică de preot nu era?... Ştia să ne surprindă şi cu cele mai autentice şi frumoase cadouri în zilele de onomastică sau de naştere.

Pauzele erau atât de plăcute în prezenţa ei, deoarece prin felul de a se purta, de a discuta, de a se implica în problemele şcolii, o consideram una de vârsta noastră. Când vreo tânără învăţătoare aducea sub soare o nouă fiinţă, Doamna ne organiza fulger, vizitam colega acasă, o copleşeam cu cele mai plăcute atenţii, nu atât prin valoarea cadoului de nou-născut sau de casă nouă, cât prin cuvintele ei calde, luminoase, sincere, încărcate de dragoste maternă şi de poezie.

Copilăria a trăit-o Doamna înaintea izbucnirii celui din urmă măcel mondial. Fusese o lume ce caracterizase românul adevărat: ospitalitate infinită, dragoste şi ataşament faţă de om, sinceritate, bunătate şi acea OMENIE care astăzi este o ,,rara avis''.

 - autor: Înv. Cernat Elena, Şcoala cu Clasele I-VIII „George Enescu“ , Moineşti,  jud. Bacău

(sursa fragment şi imagini : ,, Dascăli memorabili'' - O carte a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Bacău, 2011)

FilMoFest - Festival de Film, Muzică și Teatru în aer liber- Moinești 2015

Anunţ de atribuire: http://www.informativ.info/administratie/343-anunt-de-atribuire

http://initiativele-comunitatii-responsabile.ro/au-mai-ramas-cateva-zile-pana-la-filmofest/

Spotul audio - https://www.youtube.com/watch?v=0dmHEnWwzPo&sns=fb

Imagini de la prima zi - British Theme
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.427807890755144.1073741863.326817880854146&type=3

Imagini din cea de a doua zi - Fairytale Theme
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.427876570748276.1073741864.326817880854146&type=3

Moment artistic - video: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=482233185271944&id=273808139447784

Imagini din cea de a treia  zi - Romanian Theme
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.428252697377330.1073741865.326817880854146&type=3


Aparitii in presa:

,,Jos pălăria pentru festivalul ... FilMoFest din Moineşti'' - articol:
https://bacaulactiv.ro/jos-palaria-pentru-festivalul-filmofest-din-moinesti/

 Romania Pozitiva: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=481300795365183&id=273808139447784 

 Desteptarea de Bacau: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=481497858678810&id=273808139447784

Geografie spirituală moineşteană

Prozator, dramaturg şi eseist, Alexandru Sever (n. 22 ianuarie 1921, Moineşti – m. 13 mai 2010, Beer Sheva) a fost cel mai valoros scriitor de limba română din Israel şi rămâne unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii române contemporane.

Interviu din 1997: http://www.ateneu.info/…/%E2%80%9Edumnezeu-de-aceea-a-crea…/

,,Nonconformist în tot ceea ce întreprinde, înzestrat cu o blândeţe părintească, Vasile Iscu Lăcătuşu, dascăl la Şcoala Bucşeşti, comuna Poduri, le predă elevilor săi o lecţie de maturitate - conservarea tradiţiei populare româneşti şi a valorilor sacre autentice.''

De-a lungul timpului, învăţătorul Vasile Lăcătuşu a publicat şase cărţi, în prezent pregătind-o pe a şaptea. Titlu provizoriu este „Ştefan Luchian, pictorul florilor şi al meleagurilor moineştene“. Cartea reprezintă un documentar despre şederea artistului plastic în fostul Târg al Moineştilor, în anul 1909. Ştefan Luchian a stat aici trei săptămâni, făcând cure cu ape sulfuroasă din zonă, încercând să-şi trateze suferinţele. „Am făcut şi câteva poezii inspirate din tablourile pictate de artist, în care a imortalizat frumuseţile de odinioară ale Moineştiului şi a împrejurimilor“.

Specificăm că între timp a fost publicată cea de a şaptea carte a sa - „Ştefan Luchian, pictorul florilor şi al meleagurilor moineştene“, care la momentul când s-a scris acest articol (2007) era în faza de pregătire.

Articol din 2007: http://ziarullumina.ro/Invatatorul-vasile-lacatusu-sculpteaza-lemn-cuvinte-si-suflete-de-copii-65773.html

Popa Roman: n. 28 iun 1919 în Măgireşti. Arhitect, inventator, publicist. Distins cu o medalie de aur la Salonul Mondial de Inventică, Cercetare şi Inovaţie Industrială ,,Brussel EUREKA '94 şi '95'', a participat la saloanele ,,Inventica '97 şi '98'' organizate la TIB. Membru al Uniunii Arhitecţilor din România. A plecat dintre noi în anul 2012.

(sursa date biografice : ,,Geografie spirituală băcăuană'' de Măndica Mardare şi Liliana Cioroianu. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Editura Stadion Bacău, 2003)

Mai multe amănunte citiţi în articolul ,,Reoarhitectura - Comemorarea arhitectului Popa Roman'' :http://www.poezie.ro/index.php/press/14003154/index.html

Dumitraşc Laurenţiu: n. 27 iunie 1951 în Moineşti. Arhitect, scenograf. Şi-a legat numele de multe lucrări situate pe teritoriul judeţului Neamţ. Premiat pentru scenografie (1979). Premiat la numeroase expoziţii şi saloane plastice din ţară şi din străinătate. 

(sursa date biografice : ,,Geografie spirituală băcăuană'' de Măndica Mardare şi Liliana Cioroianu. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Editura Stadion Bacău, 2003)

Articol: http://ziarulceahlaul.ro/laurentiu-dumitrasc-arhitectura-nu-se-face-in-8-ore-de-serviciu/