Scurt istoric al localităţii Moineşti

Moineşti, com. rur., jud. Bacău, pl. Muntelui, asezată pe Podişul Moineştilor, format de munţii şi de dealurile: Strigoiul, Santa, apoi Taşbuga, Măgura, Osoiul, Gavrei şi Dealul-Mare, ce despart Tazlăul-Sărat de Trotuş. Se compune din 4 cătune: Târguşorul-Moineşti, primăria şi reşedinţa plaşei, Lunca-Moineşti, Pârâul-Moineşti şi Dealul-Mare.

Moineşti încă pe la 1803 (Condica-Liuzilor) îl găsim cu moşii răzăşeşti, producând păcură, despre care dovedesc numeroasele fântâni de păcură părăsite; apoi a trecut în stăpânirea Hatmanului Alex. Mavrocordat şi un hrisov domnesc al lui Mihail Sturdza, din 1844, reglează embaticurile. Se mărgineşte la N. cu com. Valea-Arinilor ; la V. şi S., cu com. Văsîeşti; iar la E., cu com. Podurile. Este străbătută de Pârâul-Moineştilor şi de Urminişul Mare.

Are o populaţie de 790 familii, sau 3777 suflete ; 3 şcoale, una primară urbană de baieţi, care funcţioneazä din 1862, a doua, de fete, care funcţionează din 1867 şi a treia, şcoală izraelită; 2 biserici ortodoxe, în Târguşorul-Moineşti, deservite de 2 preoţi şi 2 cântăreţi şi una catolică; 42 de cârciumi.

Teritoriul comunei are o întindere de aproape 3000 hect.

Pădurile: Măgura, Fundul-Gavrei, etc., ocupă 2500 hect.

Proprietar mare este «Societatea de comerţ şi industrie a petroleului, Moineşti-Tazlău-$olonţul», care are o moşie, Moineşti, în întindere de 1700 hect. din care 750 pământ productiv. Această moşie dă un venit anual de 34000 lei.

Pe terenul comunei se găsesc 4 izvoare de ape minerale: clorosodice, fier, sulf. Păcură în mare cantitate, se scoate necontenit de mai bine de 1oo de ani. Sunt 70 fântâni în exploatare pe moşie. Sunt 15 fabrici de petroleu; una fabrică de lumânări de stearină; una fabrică sistematică pentru lemne de construcţie; un herăstrău de apă.

După legea rurală din 1864, la 47 locuitori s-aü dat 162 fălci şi 40 de prájini în împroprietărire.

Vite sunt: 196 cai, 454 vite mari cornute şi 208 porci.

Bugetul comunei e la venituri de 45080 lei, 24 bani şi la cheltuieli de 33786 lei.

Teritoriul comunei este stràbătut de calea judeţeană Bacău-Moineşti-Târgul-Ocna. Intre acest din urmă oraş şi Moineşti este o cale ferată, care trece pe malul Trotuşului până la Comăneşti, şi de aci la Moineşti.

Distanţele: la Bacău, capitala districtului, 47 kil.; la comuna Valea-Arinilor, 4 kil.; la com. Văsîeşti, 3 kil. ; la com. Podurile, 5 kil.

Moineşti, târguşor, jud. Bacău, pl. Muntelui, reşedinţa com. Moineşti, situat pe un podis al munţilor Măgura şi Osoiul.

Are 665 familii, sau 3248 suflete; 2 şcoli primare urbane, una de băieţi şi a doua de fete; o şcoală izraelită ; 2 biserici ortodoxe : una cu hramul Sf. Niculae, clădită de locuitori în 1814, a doua cu hramul Sf. Gheorghe, clădită tot de locuitori în 1862, deservite de 2 preoţi şi 2 cântăreţi; o biserică catolică, clădită de locuitori în 1836, cu cântăreţ; un templu evreesc, cu un rabin; cârciumi sunt 40.

În acest târg este reşedinţa sub-prefecturei plaşei Muntelui, a judecătoriei de pace, şi percepţia circumscripţiei.

Se mai afă un spital întreţinut de judeţ, cu 1o paturi de bărbaţi şi 9 de femei; o farmacie; un birou telegrafo-poştal; o societate evreiească de economie <<Armonia >> înfiinţată în 1887.

Târgul de aci (12 pe an, cel de la Sf. Gheorghe mai mare) este bine aprovizionat şi comerţul constă mai cu seamă în petroliu.

Sunt aci peste 1oo puţuri de păcură.

Vite sunt: 123 porci, 115 oi, 177 cai şi 238 vite mari cornute.

Târguşorul a fost înfiinţat în 1781.

Un hrisov al Domnului Mihai Sturdza de la 1844 a reglat relaţiunile dintre târgoveţi şi proprietarul Moineştilor, care era hatmanul Al. G. Mavrocordat.

Din timpul domniei lui Mihai Sturdza a luat un mers regulat.

Întinderea târgului este de aproape 1oo hect., străbătut de o şosea principală şi de 3 stradele.

Moineşti, moşie, în jud. Bacău, pl. Muntelui, com. Moineşti, avută în mine de păcură, cu pământ productiv în întindere de 750 hect., cari dau <<Societăţii pentru exploatarea petroleului >>, 34000 lei anual.

Moineştilor (Culmea-), şiră de munţi, ce-şi ia naştere din com. Goşmeanul (jud. Neamţu); trece prin muntele Geamăna în jud. Bacău, pl. Muntelui ; desparte Asăul de Tazlăul-Sărat, apoi trece prin Podişul-Moineştilor, şi se continuă spre V. cu munţii Tarniţa, Obcina-Berzunţului, Ursoaia, Ouşorul, Drăcoaia şi Dealurile-Salinelor. Tot din podiş se ramifică o şiră ce ia direcţia spre Onesti, până la dealul Perchiul şi a treia trece prin Maloiul şi Gilea. Aceşti munti formează o ghebozitate cuprinsă între Trotuşul şi cele două Tazlăuri.

Sursa: Societatea Geografică Română fondată în 1875 - ,,Marele dicţionar geografic al României'', alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe de George Ioan Lahovari, Gen. C.I.Brătianu şi Grigore C. Tocilescu. Volumul IV. Bucureşti – 1901. 
 Cartea se găseşte pe site - ul  www.dacoromanica.ro