Portret de poet - in memoriam Emil Popa

imn cuvântului

celebru şi înfumurat

abia la şcoală te-am aflat

fiu filozof fără stindarde

sub pielea limbii care arde

,,această lume ţi-o dedic

ca ce spui tu

eu să nu zic''

,, Izolat în lumea literară, Emil Popa contină să trudeacă asupra cuvântului, conştient că ,,bibliotecile sunt aripi pentru cei / ce vor să zboare'', dar şi că poetul e, mai ales în ziua de azi, o ,,pecingine a societăţii''. O societate pe care, la rândul lui, o radiografiază cu ochiul său de moralist, privind împrejur nu doar ,,formele din sufletul dimineţii'', ci şi ceea ce ...se vede şi nu se vede''.

Întrunind în el cele ,,patru elemente ale universului - /apa/aerul/focul şi dragostea'', poetul din Zemeş are o teorie proprie despre ,,simplitatea mersului ca filosofie'', ducând mai departe experienţa predecesorilor: ,, a merge – a spus cândva tata - / e a nu da pace umbrei / a devora spaţiul ori timpul // funcţionezi consumându-te prin memorie / lăsând totul în urmă în timp ce perfecţionezi / fără să-ţi dai seama / autoapărarea // ...'' (,,Poeţii Bacăului la sfârşit de mileniu: debuturi 1990-2000 '' de Cornel Galben. Editura Studion Bacău – 2005) 

zbor deasupra cuibului de cuci

bine e să zbori

să te arunce visul cu praştia

deasupra cuibului de cuci

să zbori...

lenevind prin aer - ce veselă înmormântare aeriană

să treci prin anotimpuri

şi să nu-şi dai seama că eşti muscă amorţită ori Om

...ce bine e să zbori

să te arunce Viaţa cu praştia

iar jos

să te cârâie orătăniile minţilor...

 primăvara

... nu mai culege urzici cu penseta iubito, urzica e o buruiană care irită sentimentele primăverii... ţi-am spus să te uiţi în ochii mei şi să râzi...aşează-ţi pălăria mai aşa...aşa, nu mai culege urzici cu penseta iubito...culege cu mâna...ca să le urzici tu pe ele...

(poeziile sunt transcrise din volumul ,,Deasupra cuibului de cuci'' - Emil Popa. Editura BABEL Bacău – 2003)

,,Născut la 9 iunie 1946, în comuna Zemeş, judeţul Bacău, fiul maistrului Ioan Popa şi al Anetei (n. Spătaru), casnică, şi-a început studiile la Şcoala Zemeş (1953-1960), după absolvire fiind admis la Şcoala Profesională din Tîrgovişte (1960-1963), la o clasă cu profil electronic. Aici începe să scrie versuri, iar profesorul Ioan Popescu îi asigură, pentru a-l stimula, o locuinţă chiar în şcoală. Debutează în 1961, în ziarul local "Ogorul", însă nu îşi ia în serios rolul de poet şi, cu diploma de electronist în buzunar, în 1963 se angajează ca electrician la Schela de Foraj Zemeş, de unde se transferă în 1966, pe acelaşi post, la Schela de Petrol Zemeş.'' Continuarea se află: aici