D-nii miniştri dr. C. Angelescu şi M. Cancicov la Bacău

 

„Entusiasta primire dela Valea Taslăului-lnaugurarea a patru şcoli noi.-Inspectarea școlilor din cuprinsul județului și din orașul Bacău 

INAUGURAREA ȘCOLII DIN LUNCA-MOINEŞTI

La Moineşti miniştrii sunt întâmpinați de către d. Const. Pascalini, primarul oraşului, de întreg consiliul comunal, de reprezentanții autorităților, de corpul didactic, de elevii tuturor şcoalelor şi de intreaga populație a oraşului. D. primar Pascalini in câteva cuvinte urează bun venit ministrului școalelor, iar corul şcolii din Lunca cântă: Bine ați venit". În holul mare al noii şcoli, care poartă numele Dr. C. Angelescu", se oficiază un serviciu religios de cătră preoții Ștefan Dorneanu, Constantinescu, Nestor, Popovici, Arhip, Gheorghiu și Misällä. Răspunsurile sunt date de corul Ligii Culturale din Moineşti, sub conducerea d-lui înv. N. Itigan.

Vorbesc apoi preotul Șt. Dorneanu, d-nii C. Pascalini primarul orașului Moineşti, V. Ghinet directorul școalei, Adrian Vasiliu primul director al școalei. Cu toţii au relevat insemnătatea operei de construcțiuni școlare a d-lui ministru Angelescu şi au făcut darea de seamă asupra sumelor intrebuintate pentru construc- tiunea școalei, sume date din bugetul comunei Moineşti. D. Pascalini a arătat că noua clădire de şcoală are nevoie de mobilier pentru a fi pusă in funcțiune.

D. dr. ANGELESCU, ministrul instructiunil, arată că după războiul de intregire a neamului, problema de căpetenie care l-a condus pe d-sa a fost aceea a culturalizării populației rurale care este in număr de 14 milioane, singura care duce la consolidarea ţării. Aduce mulțumiri parlamentarilor, profesorilor şi oamenilor de bine din cuprinsul județului Bacău, care, spune d-sa, au făcut mi- nuni, construind peste 100 de şcoale. Campania de construcțiuni şcolare incepută de mine in trecuta guvernare, va fi continuată acum. Voi termina in cursul acestui an toate școalele rămase neterminate. Multumește d-lui M. Cancicov pentru concursul pe care il dă pentru înălţarea localurilor de şcoală in cuprinsul județului Bacău. Aduce laude şi mulțumiri speciale d-lui primar C. Pascalini, care fără concursul statului sau al prefecturii a construit o şcoală care face cinste țării şi care poate fi dată de model oraşelor. În numele ministerului oferă suma de 200.000 lei pentru mobilierul școalei. Urmează apoi o serbare școlară formată din coruri şi recitări. Elevul Cristea declamând o poezie ocazională, este felicitat de miniştrii, care-i oferă daruri in bani, el fiind unul dintre cei mai buni elevi ai Şcolii.

BANCHETUL DAT DE PRIMARIA MOINEŞTI

In cinstea miniştrilor şi a oaspeților primăria oraşului Moineşti a dat un banchet in sala cinematografului, la care au luat parte intreg consiliul comunal din Moineşti, corpul didactic, reprezentanții autorităţilor şi fruntaşii comertului şi industriei moinestene. La sfârşitul mesei d. dr. Angelescu, ministrul in- strucțiunii, ridicând paharul, spune că in ziua când se inaugurează o școală atât de frumoasă, cel dintâi gând se indreaptă către acela care reprezintă primul cultura, către regele culturii. Mulţumeşte d-lui primar C. Pascalini şi tuturor moineștenilor pentru entusiasta primire ce i s'a făcut. Mulțumește in special d-lui Pascalini pentru opera culturală înfăptuită prin construirea acelei şcoli.

Mai iau cuvântul inchinând pentru d-ni dr. Angelescu şi Cancicov, d-nii Gh. Botez, directorul șc. de băeți din Moineşti; părintele Matei din Tg.-Ocna care relevă opera insemnată realizată de d. ministru Cancicov pentru Tg.-Ocna, prin acordarea fondurilor necesare, fonduri care vor servi in prim rând pentru şcoală şi biserică. Invită ministerul școalei să viziteze Tg.-Ocna. În cuvinte foarte simțite vorbeşte prof. Chiriac despre opera realizată de d. dr. Angelescu, ministrul școalelor; cel din urmă a vorbit d. Pascalini, primarul Moineştilor, care mulţumeşte d-lui ministru Cancicov, care a prilejuit sărbătorirea inaugurării şcoalei in prezenţa ministrului școalelor. La ora 5 după amiază, miniştrii au părăsit Moineştii in uralele mulțimii, îndreptându-se spre Bacău.

VIZITAREA ȘCOLILOR DIN ILIEŞTI ȘI ENĂCHEȘTI

In drum spre Bacău d. dr. Angelescu, însoțit de d. ministru Cancicov, de parlamentarii județului şi de reprezentanţii autorităților, s'au oprit la școala din satul ilieşti, unde era adunatá intreaga populație din cuprinsul comunei. Tinerii premilitari au dat onorurile. Au luat cuvântul d-nii învăţători Bibiri şi Tataru din Grigoreni, care au adus mulțumiri d-lui ministru pentru grija pe care o poartă şcolii şi corpului didactic. Elevele școlii au cântat și au oferit d-lui ministru flori.

D. dr. ANGELESCU răspunzand membrilor corpului didactic adunați în număr mare, aduce mulțumiri pentru cuvintele exprimate la adresa sa. Arată că prin cultură se face conștiința poporului român pentru congarvarea hotarelor țării. De aceia d-sa impreună cu d. ministru Canciov şi cu ceilalți parlamentari umblă din sat in sat pentru inaltarea localurilor de şcoli. Intr'un singur an, spune d-sa, am inălţat in țară peste 3000 de scoli, cu ajutorul corpului didactic care este insuflit de patriotism și de dragoste pntru ţară. In fruntea mişcării culturale sunt invățătorii și preoții. Lor mă adresez, cerându-le să fie consienți de rolul mare care-l au de indeplinit. In noi, spune d-sa, veți găsi toată solicitudinea, toată dragostea. La Enăchești aceiași grandioasă primire. Tată populația și elevii şcolilor adunați in fața școlii primesc cu urale nesfârşite pe miniştri. Elevii scolii execută coruri și oferă flori miniştrilor. D. învătător P. Condreț din Bereşti-Tazlău, rostește o cuvântare aducând mulțumirile corpului didactic de pe Valea Tazlăului, pentru acțiunea românească şi patriotică pe care o intreprinde d. dr. Anghelescu, ministrul şocalelor.

D. dr. Angelescu mulţumeşte pentru cuvintele rostite, apoi vizitează localul de şcoală, rămănând incântat de felul cum se prezintă scoala. D-sa a cerut condica de inspecţiuni, insemnând elogioase cuvinte pentru direcţiunea şi corpul didactic al acelei şcoli.”

„Dimineața” - 1935

sursa Arcanum 

Familia preot Clement Patrichi

 Copiii preotului Clement Patrichi, Lucia și Victor, îmbrăcați în costume populare cusute de mama lor, Maria Patrichi. Aproximativ 1930.

sursa Roxana Patrichi

Portrete -Carolina Miron

 Doamna Carolina Miron surprinsă de fotograful Fl. Prisecaru în 1963, în curtea Trustului. 

Flacăra Moineștiului -1963

sursa Arcanum

Sectorul de cimentări și operații speciale Moinești- 1962

 Într-un comentariu la o postare de pe Facebook, doamna Elena Buburuzan ne spunea despre un jurnalist de la „Flacăra Moineștiului”, Fl. Prisecaru. Am găsit în acest ziar, din 1962, articolul „Bilanț rodnic”, care se referea la activitatea Sectorului de cimentări și operații speciale Moinești. Articolul este mai lung, de aceea voi posta doar fotografia prezentată în ziar.

sursa Arcanum

Baia comunală și Băile minerale de la Moinești

 

Flacăra Moineștiului - 1959

sursa Arcanum

„Baia a avut timp de mai bine de un deceniu o instalație rudimentară de încălzire a apelor din Parcul Băilor pentru tratamente de ameliorare a bolii reumatismale. Din Aprilie/Mai și până prin Octombrie, moineșteni și suferinzii de pe întinderea fostului Raion Moinesti, veneau și se tratau in clădirea Băii Comunale.”

Flacăra Moineștiului 1963

Sursa Arcanum

Întorsul dela Palanca -Nicolae Iorga

 „Întorsul dela Palanca, unde am sosit pe un drum de noapte.

Staţia e o căsuţă de lemn: vama se află dincolo de Ghimeș, pe pământul unguresc. Înnălțimea e mare, ceia ce arată și vântul pătrunzător de rece care flutură supt cerul albastru şters al celor patru ceasuri de dimineață, mânând încet frânturi de nouraşi negri. Dar stânca goală, revărsarea de pietriş, sălbătăcia măreață a culmilor nu se văd nicăiri: munţii, cari stau gârbovi în toate părţile, ca un sobor de moşnegi, sunt înveșmântați într'o catifeà întunecată de brazi. Prin mijlocul lor curge Trotuşul, abià țişnit din izvoare: e numai o șuviță îngustă de apă neagră, strecurându-se pe prund.

De-a lungul lui duce cea mai înceată călătorie cu trenul, oprită câte jumătate de ceas la fiecare stație. Afară de neînţeles de luxoasa haltă care poartă numele inginerului ce a construit linia, d. Ilie Radu, celelalte stații nu sunt altceva decât case terăneşti mai bune, care au fost, de bine, de rău, potrivite cu noul lor scop; alte case de ţară sunt întrebuințate pentru locuința personalului. Și, când în față se întrec toate florile grădinilor vechi ale Moldovei, când un mănunchiu de copii cuminți îşi ieau la fereşti «cafeaua de toate zilele», atunci aşà nişte căsuţe smerite îți par mai frumoase decât tot haosul de turnulete, arcade şi fereşti încadrate cu smalturi, din care dorința de a uimì și a risipì a format gările altor linii nouă.

Trotușul se strecură, se rupe în ramuri, se împrăştie pe prundişul larg, se uneşte iar, spumegă lovindu-se de pietre. întră în hotare de lemn pentru a mişca fierăstraie şi, în jocul său nebunatec, scânteie ca o platoşă de oțel. Valea lui e de o lărgime măreață, sămănată aproape necontenit cu frumoase case de lemn şi şindilă, când strânse la un loc ca o turmă de oi sfielnice, când risipite rar; câte o movilă jupuită pare rămasă în drum, în revărsarea unui puhoiu uriaş din vremile sălbatece ale pământului. Unele înnălţimi apar spintecate de bolovani şi pustii, altele, acoperite numai cu covorul de catifeà al ierbii, sunt împărțite cu garduri de nuiele și poartă câte un lan de porumb terănesc. De două ori înjugat cu poduri, îndrăznețul muntean ni taie drumul iarăşi ceva mai departe, şi, ajuns acum puternic, el cară în preajma Comăneştilor buștenii codrilor către marele fierăstrău cu aburi.

El e viaţa unui întreg Ținut, dintre cele mai strălucite ale ţerii. Odată și pe malurile lui ca şi pe ale Slănicului erau vechi aşezări ungureşti din evul mediu; aceasta o arată și numele de astăzi ale unor sate: Agaş, Asău. Goioasa, Brusturoasa sunt, din potrivă, nume romăneşti, iar Palanca e numită aşà după o palancă, o mică cetate de graniţă. Tipuri ungureşti, plete și mustăți bălane, ochi mici, fețe rotunde, peliță roșcovană se mai văd încă, dar limba străină a murit de mult aice, şi tot aşà legea catolică a trecutului. Bărbaţii poartă pălării rotunde, cu margenile mici, sumane cafenii, cojocèle, adesea ori cusute în arnici, și ițari strimţi. Femeile se înfăşură în fote roşietece, negrii, dintr'o singură bucată, care se încheie sus, în față; unele din ele au însă rochii înfoiațe, ca ale Unguroaicelor, de postav gros, ros şi negru; la câtevà am văzut fuste de mătasă neagră cu dungi albe pe poale, pieptare de catifea cusute cu fir de aur ca în Serbia şi în Turcia și cămăși așă de bătute cu fluturi, încât nu se mai cunoaşte pânza. Oamenii sunt curați, zdraveni: pădurile îmbogățesc, şi mine la Asău pulberea de lignit curge printre brazi în fața staţiei, fierăstraie, fabrici adaugă la trebuinţa unei munci care răsplăteşte bine.

Vezi, în acest drum de dimineață, satele trezindu-se. La 4, Palanca doarme încă întreagă. La 5, se zăresc în cale fete albe, mlădioase ca o creangă înflorită, care se coboară spre Trotuș cu cofița sau cu undița 'n mână. Câte un flăcău li răsare înnainte la întors, şi ele se opresc pentru două vorbe de glumă, iar, când el pleacă, hotărît şi mândru, se întorc să-l vadă cum urcă voiniceşte cărarea lângă pârâu. Câte o bătrână gârbovită trece pe mal, depănându-şi firul din furcă. Vitele merg la păşune în luncă. Doi tineri fac calea împreună, și el cearcă să prindă mâna ei, care se smulge sfioasă: la fântâna din răscruce el ridică donița pentru amândoi.”

„Sate și mănăstiri din România” - Nicolae Iorga

Sursa BCU Cluj

Numele inginerului care a proiectat calea ferată și gările din zona noastră, inclusiv gara Moinești este Elie Radu.

Sonda de flori

 Cine își mai amintește de "sonda de flori" din parcul din fața Primăriei?

Ea a fost proiectată de arhitectul orașului Ioan Ilioaia. Atunci industria petrolului era în plină dezvoltare iar sonda de flori era ca un omagiu vizual adus unei industrii puternice, reinterpretată prin frumusețe și verdeață.

foto: arhiva acestui club

Casa preotului Clement Patrichi, din Găzărie

 „Casa preotului Clement Patrichi, din Găzărie, în jurul anului 1970. În prezent, casa a fost modificată și nu mai seamănă cu originalul. În fața casei alăturate, se află vecina, doamna Vancea.”

sursa Roxana Patrichi

Nuntă în 1919

„În ziua de 26 iulie 1919, a avut loc, la Bucșești, cununia domnului Clement Patrichi cu domnișoara Maria Ciosu. Nași au fost preotul Gheorghe Ciosu (fratele mai mare al miresei) împreună cu soția sa, Maria. În stânga nașului se află presvitera Elena Patrichi, mama mirelui, văduva preotului Neculai Patrichi, iar în dreapta nașei sunt părinții miresei, preotul Ioan Ciosu cu soția sa, presvitera Maria.

Această căsătorie a fost una împlinită, binecuvântată cu doi copii, Victor și Lucia.

Viața frumoasă petrecută împreună s- a sfârșit pe 3 august 1971, când bunicul meu ne- a părăsit. Bunica mea avea să-i supraviețuiască 5 ani grei.”

Roxana Patrichi

Comănești văzut de Nicolae Iorga

 „Acum, cu trenul, în sus, pe valea Trotușului.

Nu mai e valea îngustă a Slănicului, între două singure șiruri de dealuri, ci înălțimile verzi sunt risipite în toate părţile, până în depărtările vinete.

Dărmăneştii, cu exploatațiile de păduri ale d-lui Barbu Ştirbei.

Comăneştii, moșie a familiei Ghica, ramura ce pornește din Iordachi, fratele lui Costachi, strămoșul Delenilor. Castelul, o clădire nouă în mijlocul unei grădini foarte frumoase, se găseşte în fața gării smălțuite şi încununate cu turnuri, care se poate admirà mai mult decât locuì şi întrebuinţă.

În apropiere, e cheresteaua cu aburi a «societăţii anonime», adecă a casei Goetz. Într'un imens hambar, şeisprezece maşini lucitoare prefac în scânduri buturugele rotunde, care se aduc pe apă şi cu trenul şi sufăr aici o altă prefacere. Alături, o enormă roată de fier e pusă în mişcare de aburul ce vine dintr'o odaie întreagă de cuptoare. Larga curte e plină de clădăriile înnalte ale scândurilor pe care trenul le duce în toată ţara şi, prin portul Galaților, peste hotare. Trei sute de lucrător, Români, destui Evrei şi mulţi de alte neamuri, fac pe zi 20-30 de vagoane.

Satul are o şcoală foarte frumoasă, Biserica, ce răsare din ierburi înflorite, răsună de cântările slujbei de Duminecă. E plină de o asistență foarte credincioasă. Femeile stau lângă ușă: poartă conciuri, cele măritate; îmbrăcămintea lor se deosebeşte mult dela una la alta: sunt fote şi fuste groase de postav bătător la ochi, cămăşi cu arnici şi cămăși bătute cu fluturi. Bărbații, cari ocupă mijlocul naosului, poartă sumane cafenii sau podoaba grea şi scumpă a cojocului. Slujba preotului, încă tânăr, e bună; dascălii stâlcesc grozav cuvintele, trăgând pe nas cântecul; țerani și ei, poartă veșmântul obişnuit al acestora. Cerşetorimea e înfăţişată printr'un Țigan tânăr cu picioarele sucite. Curtea boierească e un frumos castel, clădit de arhitectul Ateneului. Unul din din cele mai mari parcuri din țară o încunjură, şi un crac al Trotușului aleargă vioiu şi limpede, supt podeţuri de lemn și de piatră. Unii din copaci au întrecut vrâsta de o sută de ani și adunarea lor în alei umbroase face unul din cele mai desăvârşite drumuri de taină şi linişte. Se zice că în castel se păstrează frumoase colecţii din călătoria în Africa a domnilor Ghica, tatăl și fiul, a căror primejdioasă și costisitoare excursie a adus adevărate foloase ştiinţii.

În razele voioase ale dimineții, satul se arată vesel, tot aşà de bine clădit ca și celelalte din această parte muntoasă. Pe drumurile vecine vin cete de țerani în haine de serbătoare, pe când altele pleacă în răcnetele de bucurie proastă ale betivilor ce se clatină. Veniturile mai mari decât aiurea şi necunoştinţa mijloacelor de a le întrebuinţà au răspândit și răspândesc crâşmele, înfloritoare în acest colț fericit de ţară, unde pretutindeni sunt bogății ce se pot smulge pământului. La Ciobănuş e o fabrică de sticlă, la Asău se scoate lignitul, la Moineşti e păcura, la Tarcău piatra. Apele minerale de iod, de pucioasă țâşnesc ici și colo, fără a fi culese încă şi întrebuinţate. Numai dacă atâta bogăție ar folosì în adevăr neamului nostru, și nu vânătorilor de câştig în țerile sălbatece, neputincioase și nevolnice!

Şi Comăneştii are teatru: de o parte a fost vechea noastră cunoştinţă Popov, de alta d. N. «Pascaly» oferă priveliști interesante şi scene tragice într'o «Kafene» condusă de un domn cu șapcă, la ale cărui învitări răspundem prin cel mai puțin politicos din refuzuri.”

„Sate și mănăstiri din România” - Nicolae Iorga

Sursa BCU Cluj

De la Moinești la Bacău - Nicolae Iorga

 „Sate și mănăstiri din România” este o lucrare semnată de Nicolae Iorga, publicată în anul 1905, care reflectă observațiile și impresiile autorului în urma unei călătorii de documentare prin Moldova, făcută la început de scol XX.. În cadrul acestei incursiuni, Iorga a trecut și prin mai multe așezări din zona noastră printre care se numără Târgu Ocna, Slănic, Palanca, Comănești, Moinești și Bacău.

Câteva fragmente din impresiile de pe drumul Comănești–Bacău.

„Dela Moineşti la Bacău.

Dela Comăneşti pănă la Moineşti e o vale largă, cu înnălţimile scăzute. Lanuri întinse de porumb acopăr acum coastele. Privirea se deschide în toate părțile asupra pădurilor, satelor risipite şi sămănăturilor.

Moineştii, întăia și cea din urmă stație a acestei linii laterale, se vesteşte prin puțurile sale de păcură, acoperite cu gherete de lemn negru, pe un deal scorburos și despoiat. Târgul desfăşură în vale cele câtevà strade ale sale. Un Evreu proprietar de trăsuri ne ieà în primire dela început şi se face călăuza noastră nepoftită la subprefectură, unde nu găsim pe nimeni, la Primărie, care se repară, şi în câte alte locuri, prin strădițe cu case romăneşti, prin ulița de căpetenie, mărgenită de multele prăvălii ale Evreilor.

****

În aceste rătăciri am văzut târgul. E pavat şi are margeni de trotoare, dar noroiul făcut de ploile din urmă înnegrește toate drumurile. Singura clădire mai bună e o «şcoală israelito-română». O grădină publică, foarte puțin asemenea cu aceia, curată şi foarte cercetată, din Târgu-Ocnei, se mai cuvine a fi pomenită.

Încolo, prin Moineşti foiesc vre-o 7.000 de Evrei, meşteşugari şi negustori. Câştigul lor e foarte mic. Puţurile de păcură au slăbit, cele cinci-şese sonde nu dau nici cât trebuie pentru fabrica de «gaz», de petrol, de mai jos, care se alimentează cu păcura adusă din Muntenia. Teranii din judeţ se pot duce pentru târguieli și la Ocna şi la Bacău. Locuitorii creştini din Moineşti, dintre cari câţivà au o frumoasă stare, sunt abià vre-o 30-40 de familii.

*****

Întâiu tot drum prin muncele, într'o vale largă. Un sat care e cuprins în comuna Moineştilor. Fabrica de petrol, alte sate, destul de bune.

Tazlăul trece răsfățat printre brațele moi ale sălciilor aplecate; un zăgaz înnalt, încheiat cu lemnării, apără soseaua de mânia ce-l cuprinde când primăvara-i crește puterile şi el se aruncă nebun asupra câmpiilor pe care începe a înverzi grâul în arături.

Tot mai departe urmează, acum în soare, lanurile de porumb şi pajistile albe, pajiştile albastre, stropite şi unele şi altele cu flori galbene, ca un nisip de aur. De odată, în stânga, tot şirul muntilor se vede învinetind în fundul zării, - privelişte de o poesie măreață.

Drumul urcă un deal rapede spre satul Scorţeşti (Scorţeni). El lasă să se vadă supt înnălțimi verzi case gospodărești cu curtea foarte bine îngrijită. Ele mărgenesc îndată şoseaua. În cea mai frumoasă din ele întâlnesc pe profesorul şi scriitorul P. Misir şi familia sa, cari petrec vara în acest minunat colţ de ţară.”

Sursa BCU Cluj

PS1 Am păstrat exprimările și scrisul de la acea vreme.

PS 2 Din cercetările mele de până acum, nu cred că numărul evreilor la acea vreme în Moinești era de 7000. Dar rămâne de studiat.