De la Moinești la Bacău - Nicolae Iorga

 „Sate și mănăstiri din România” este o lucrare semnată de Nicolae Iorga, publicată în anul 1905, care reflectă observațiile și impresiile autorului în urma unei călătorii de documentare prin Moldova, făcută la început de scol XX.. În cadrul acestei incursiuni, Iorga a trecut și prin mai multe așezări din zona noastră printre care se numără Târgu Ocna, Slănic, Palanca, Comănești, Moinești și Bacău.

Câteva fragmente din impresiile de pe drumul Comănești–Bacău.

„Dela Moineşti la Bacău.

Dela Comăneşti pănă la Moineşti e o vale largă, cu înnălţimile scăzute. Lanuri întinse de porumb acopăr acum coastele. Privirea se deschide în toate părțile asupra pădurilor, satelor risipite şi sămănăturilor.

Moineştii, întăia și cea din urmă stație a acestei linii laterale, se vesteşte prin puțurile sale de păcură, acoperite cu gherete de lemn negru, pe un deal scorburos și despoiat. Târgul desfăşură în vale cele câtevà strade ale sale. Un Evreu proprietar de trăsuri ne ieà în primire dela început şi se face călăuza noastră nepoftită la subprefectură, unde nu găsim pe nimeni, la Primărie, care se repară, şi în câte alte locuri, prin strădițe cu case romăneşti, prin ulița de căpetenie, mărgenită de multele prăvălii ale Evreilor.

****

În aceste rătăciri am văzut târgul. E pavat şi are margeni de trotoare, dar noroiul făcut de ploile din urmă înnegrește toate drumurile. Singura clădire mai bună e o «şcoală israelito-română». O grădină publică, foarte puțin asemenea cu aceia, curată şi foarte cercetată, din Târgu-Ocnei, se mai cuvine a fi pomenită.

Încolo, prin Moineşti foiesc vre-o 7.000 de Evrei, meşteşugari şi negustori. Câştigul lor e foarte mic. Puţurile de păcură au slăbit, cele cinci-şese sonde nu dau nici cât trebuie pentru fabrica de «gaz», de petrol, de mai jos, care se alimentează cu păcura adusă din Muntenia. Teranii din judeţ se pot duce pentru târguieli și la Ocna şi la Bacău. Locuitorii creştini din Moineşti, dintre cari câţivà au o frumoasă stare, sunt abià vre-o 30-40 de familii.

*****

Întâiu tot drum prin muncele, într'o vale largă. Un sat care e cuprins în comuna Moineştilor. Fabrica de petrol, alte sate, destul de bune.

Tazlăul trece răsfățat printre brațele moi ale sălciilor aplecate; un zăgaz înnalt, încheiat cu lemnării, apără soseaua de mânia ce-l cuprinde când primăvara-i crește puterile şi el se aruncă nebun asupra câmpiilor pe care începe a înverzi grâul în arături.

Tot mai departe urmează, acum în soare, lanurile de porumb şi pajistile albe, pajiştile albastre, stropite şi unele şi altele cu flori galbene, ca un nisip de aur. De odată, în stânga, tot şirul muntilor se vede învinetind în fundul zării, - privelişte de o poesie măreață.

Drumul urcă un deal rapede spre satul Scorţeşti (Scorţeni). El lasă să se vadă supt înnălțimi verzi case gospodărești cu curtea foarte bine îngrijită. Ele mărgenesc îndată şoseaua. În cea mai frumoasă din ele întâlnesc pe profesorul şi scriitorul P. Misir şi familia sa, cari petrec vara în acest minunat colţ de ţară.”

Sursa BCU Cluj

PS1 Am păstrat exprimările și scrisul de la acea vreme.

PS 2 Din cercetările mele de până acum, nu cred că numărul evreilor la acea vreme în Moinești era de 7000. Dar rămâne de studiat.