Ninsoare în august 1933

 

sursa Arcanum

Stație de carotaj

 

1960

sursa Arcanum

,,UNIVERSAL SELECT" MOINEŞTI

 

ARH. ROZELA BURNEA-GEORGESCU (n. Ploieşti,13 martie 1937-d.2018)

„Urmează Institutul de Arhitectură «<lon Mincu» din Bucureşti, între 1955-1960, pregătirea de atelier făcînd-o sub îndrumarea prof. dr. arh. Horia Maicu, iar la proiectul de diplomă «Amenajarea unui parc în Ploieşti» - fiind îndrumată de conf. arh. Ignace Şerban.

****

După absolvire, e repartizată la DSAPC Bacău, ulterior denumit Institutul de Proiectare Județean Bacău, ca şef al Atelierului de Sistematizare și Arhitectură.

***

Printre lucrările mai importante, cităm: Studiul pentru locuințe în mediul rural cu specific zonal (1961), Blocuri de locuințe în oraşele Roman, Moineşti, Comăneşti (1962-1963), Sediul Procuraturii Bacău (1963), Sediul Trust-Petrol din Moineşti (1966), Hotel 60 locuri cu alimentație publică la Piatra Neamt (1967), Policlinică Piatra Neamt (1967), magazine universale în Roman (1967), Moineşti (1968), Complex comercial «ZEMES» - Moineşti (1968), Ansamblul de locuinţe şi magazine «<Zona centrală>> Bicaz (1969), Hotel cu bază de tratament în Slănic Moldova (1971), Blocuri Piaţa Unirii Focşani (1972), Han turistic «MAGURA>> în colaborare cu arhitecții G. Bărbulescu şi D. Beţeanu, (1974), Magazin universal «LUCEAFĂRUL>> în zona centrală Bacău (1975), Amenajări interioare şi extindere la Teatrul de Stat «G. BACOVIA» Bacău (1976), Restaurare și amenajare la casa de creație «G. ENESCU>> din Tescani (1976). Bloc cu p+10 şi magazine la parter şi la etajul I «SELECT>> Bacău (1978), Hotel cu 390 de locuri «MOLDOVA» Bacău (1979), Cinematograf panoramic 650 locuri - Bacău (1981), Școală de Muzică şi sală de audiții muzicale 350 locuri-Bacău (1982), Faţade prefabricate din beton aparent colorat în cartierul << BISTRITA- Bacău (1983-1984), Ansamblul de locuințe «BA- Bacău (1985).”

Revista Arhitectura

sursa Arcanum

TRUSTUL DE CONSTRUCȚII BACĂU -Şantierul construcții-montaj MOINEȘTI

„De numele acestui şantier sînt legate multe dintre construcțiile care s-au înălțat în această parte a județului Bacău. Dacă menționăm dintre obiectivele recent construite (hala de la I.M.T.F. Comăneşti, Căminul Şcolii profesionale Lucăceşti, brutăria de la Moineşti etc) nu facem altceva decât să pregătim cititorul în vederea prezentării COMPLEXULUI COMERCIAL MOINEŞTI despre care ne-a vorbit tov. ing. LOVIN IOAN, şeful șantierului.

Impunătoarea clădire din centrul oraşului este proiectată după soluții noi ca rezistenţă şi finisaj. Intr-adevăr, cadrele cu deschidere de 17 m, fără stilpi intermediari demonstrează exactitatea calculelor de rezistenţă.

Folosirea plăcilor de ceramică şi a mozaicului în cimp continuu şi în asize (pătrate) la faţadă; executarea pe fiecare travee cu secțiune variabilă şi corpuri prefabricate, mozaicate, aplicate la fața stilpului, ancadramentele la ferestrele de la etaj executate prefabricat şi aplicate la fața locului, iluminatul fluorescent executat in scafe, sint indici care asigură un finisaj de o certă valoare estetică, realizare care demonstrează că Şantierul de la Moineşti în cei 5 ani de activitate s-a experimentat considerabil. În luna decembrie a. c. firma luminoasă cu o înălțime de 10 m, executată prefabricat pe tronsoane, va purta inscripţia:

,,UNIVERSAL SELECT" MOINEŞTI

Magazinul va avea la parter puncte de deservire cu produse alimentare, iar la etaj produse industriale şi manufacturiere. Construcția se întinde pe o lungime de 77 m, avînd anexat şi un depozit pentru mărfuri.

Tov. ŞTEFĂNESCU VICTOR, şeful contabil al Şantierului, ne-a informat că executarea judicioasă a lucrărilor pe ansamblu a determinat şi economii la pretul de cost însumînd cifra de 66.000 lei pe semestrul întii. Multe nume de con- structori pot fi menționate cu acest prilej. Dintre acestea consemnăm pe Valter Stoica, Vasluianu Nicolae, Valache Gheorghe şi Popovici Petre, a căror activitate este prezentă în edificiile pe care le înalţă Şantierul de Construcţii-Montaj Moineşti.”

Articolul este din 1968, iar imaginile din anii 1969, 1970.

Sursa Arcanum

SPITAL CU 200 PATURI SI POLICLINICĂ ÎN MOINEŞTI- JUDEŢUL BACĂU

 „COLECTIV DE PROIECTARE

Arhitectură: arh. RODICA VRANCU (şef proiect) (pentru acest proiect a primit mențiune în anul 1975)

Rezistență: inginerii LAURENTIU SPOIALĂ şi CONSTANTIN PAVELESCU

Instalaţii: inginerii MIHAIL NEGRI- ŞAN (sanitare), S. HERSCOVICI (termice-ventilații), GHEORGHE TAVŞANCE (electrice) şi ECATERINA BUNEA (alimentare cu apă-canalizare) PROIECTANT: 1.S.L.G.C. BUCUREŞTI

Spitalul cuplat cu policlinica - e aşezat pe un teren în pantă, dotat cu plantaţii de pini, ceea ce asigură zonificarea necesară şi determină şi amplasarea corpurilor unul față de altul. Astfel, este asigurată o bună înscriere în relief, fără săpături importante, precum și accese în deplin acord cu funcționalitatea unității spitaliceşti.

Amplasamentul în partea centrală a oraşului în fața parcului asigură participarea acestei dotări importante la cadrul general al localității. Spitalul fiind legat printr-un nod central de circulație cu policlinica, se ajunge la o rezolvare funcțională optimă, în care policlinica se dezvoltă doar pe două niveluri, în vreme ce spitalul pe şapte niveluri. Primele trei sînt rezervate serviciilor tehnico-medicale, spitalizarea propriu- zisă începe cu nivelul 4, în vreme ce nivelul 7 este integral afectat blocurilor operatorii.

Caracteristice pentru sistemul constructiv din diafragme de b. a. şi planşeele predale suprabetonate sînt panourile prefabricate de faţadă, gata finisate, alcătuite din elemente prefabricate în formă de TT bulbi și parapete plane ce îmbracă la exterior buiandrugii ferestrelor. Preocuparea de industrializare, precum şi tratarea judicioasă a partiului au dus la importante economii de manoperă, la scurtarea timpului de execuție, precum şi la reducerea valorii de investiție în ansamblu, respectînd confortul modern.

Raportul dintre volume, finisajul cromatic al faţadelor realizat cu mijloace simple şi economice, dau lucrării o înfătişare deosebită, înscriindu-se armonios în cadrul urbanistic căruia i-a fost destinată. Ad 9000 mp.

Arh. RODICA VRANCU”

Revista Arhitectura 1977

sursa Arcanum

Dimitrie Mareș

 

 

„Din pleiada de învățători de pe meleagurile bäcäuane, desprindem chipul luminos al lui Dimitrie Mares (1899-1952), apostol eminent in satul Scorteni timp de peste trei decenii şi jumătate. Născut la 27 octombrie 1898, la cătunul Borzeşti-Sarata, Bahnăşeni, apartinea comunei Solont, unde a urmat clasele primare, Dimitrie Mares este primul născut dintre cei patru fii at lui Costache şi Ghinuței Mares, răzesi, cu rădăcini adinci in vremurile de demult ale lui Ştefan cel Mare. Tatăl său era veteran din războiul de la 1877-1878.

Intr-o epocă de avint patriotic premergător Unirii din 1918, Mareş beneficiază de o legislație școlară si de profesori care determină transformarea scolii normale si a cadrelor didactice drept una din pirghiile cele mai insemnate ale ridicării nivelulut satelor româneşti. Urmind la conducerea invatamintului românesc după Petru Poni (1841-1925), intemetetorul şcolilor normale, academicianul şi pedagogul Spiru Haret (1851-1912) elaborează mai multe legi scolare pe care le si aplică, infiintind o serie de reviste pedagogice, situatio de care se bucură şi viitorii învățători. Normalistul Dimitrie Mares a beneficiat şi de experiența profesorului de istorie Ion Mitru (1887-1947), director al şcolit Normale Vasile Lupu din Iasi, intre 1897 și 1919, unde a studiat intre 1908 şi 1916 viitorul învățător. In epoca in care a profesat Dimitrie Mares, gindirea pedagogică era orientată în trei direcții: filozofică, experimentală şi socială, avind ca exponenți principali pe G. G. Antonescu (1882- 1955), Vladimir Ghidionescu (1878-1948) și Dimitrie Gusti (1880-1955).

Om care se perfectiona mereu, învățătorul Dimitrie Mares, avea in bibliotecă toate lucrările importante ale acestor ginditori, ca şi ale padagogilor Gävänescu, Stefan Bârsănescu, Grigore Tabacaru, cărui discipol credincios s-a dovedit. Imi amintesc bine când, pe cind eram student la filologie, consultam adesea biblioteca personală a lui D. Mareş şi eram uimit că acest dascăl se informa din sursele cele mai autorizate ale gindirii vremii. Am inteles atunci că învățătorul meu era un adept al lut Ștefan Bârsănescu, un reprezentant al pedagogiei culturii.

Dimitrie Mares aplică aceste principii in mediul satesc din Scorteni. Capitole relative la educația estetica din lucrarile studiate, cu sublinieri, il pasionau. El acorda o deosebita atenție artelor şi dexterităților. De la invatatorul Mareş am invatat caligrafia şi gustul literar, caci nu exista clasic al literaturii romane accesibil copilului spre care să nu-şi indrepte elevi. De la el am invatat gramatica limbii române, in aşa fel incit, mai apoi, in Liceu aproape ca n-am mai avut ce adăuga. Tot de la invatatorul Mares se invatau in mod deosebit ştiinţele exacte. Nu se pot uita nici spectacolele artistice pe care dascalul nostru le realiza cu micii scolari si cu oameni din sat, ori mai cu seama cu foştii elevi care studiau in licee.

Imi amintesc bine cu cità pasiune, in 1937, ne recita invatatorul poemul lui George Coşbuc, „Noi vrem pamint”. Am vazut atunci la colecția reviste Luceafarul din 1919, si numarul inchinat tui Cosbuc la comemorarea unui an de moarte. Dimitrie Mares era indragostit de poetul țărănimii, dar şi de Alecsandri, Emi- nescu, Goga, Topirceanu, fapt atestat de biblioteca sa şi de mărturiile soției sale, Eleonora Mares. De la acest apostol am învățat toate cintecele patriotice, cîntece pe care le pot reproduce cu exactitate şi astăzi. Lectille sale de istorie ne electrizau. Invăţătorul ştia să selecteze din vasta sa cultură ceea ce este esential şi ceea ce ajunge direct la inima copilului. Imi sint vii in memorie scenele care evocau războaiele daco-romane, căci aruncau o punte a continuitații poporului si a limbii peste veacuri. Erau vii portretele domnitorilor români din trecutul glorios de luptă pentru păstrarea fiintei nationale.

Admirator al literaturii, al versificației, Dimitrie Mareş şi-a incercat puterile si in domeniul scrisulul. A publicat în paginile ziarului Bacăul sub pseudonimul Crisant. Minula mai ales versul satiric şi se ridica impotriva poeziei, in care, in haina versificației noi, se ascundea lipsa de idei.

S-ar cuveni să vorbim şi de Dimitrie Mareş conferentiarul de pe Valea Tazlăului. Ziarul Bacăul din 1 ianuarie 1929 il prezintă ținind o conferință în care arată scopul asociației Mihai Eminescu din Tescani-Bacău, cu prilejul unei şezători artistico-literare. La fel, ar trebui să-l prezentăm ca monograf al comunei Scorteni. Director al şcolii din Scorțeni peste un sfert de veac, Dimitrie Mares a fost, timp de un deceniu subrevizor şcolar, aşa cum rezultă din Fondul Inspectoratului Școlar - Bacău de la Arhivele Statului, unde există o caracterizare din care rezultă că Dimitrie Mares a obtinut titlul definitiv la prima chemare -1922 şi gradul II in 1927 prima chemare, cu media cea mai mare (8,25) din reg. Bacău (compusă din 4 judete)" şi că a desfăşurat o activitate şcolară deosebită, pentru care motiv a fost propus pentru Răsplata Muncii clasa I pentru învățămint".”

 

CEDRIC N. MAGIRESCU

Articolul este din Revista Ateneu -1988.

sursa Arcanum

Școala cu clasele I-IV nr.5 Lunca

 În „Compendium de geografie și istorie locală -Moinești- 565 de la prima atestare documentară” Vasile Anghel prezenta astfel istoricul Școalii de pe Luncă:

„Școala cu clasele I-IV nr.5 Lunca

„A luat ființă în anul 1907. Nu a avut de la început local propriu. A funcționat ca școală mixtă. Comitetul şcolar local a hotărât în noiembrie 1934 să construiască un local de școală, „care să corespundă tuturor cerințelor locale". Tot atunci s-a luat hotărârea de a se construi şi locuința pentru director.

Noul local de şcoală a fost dat în folosință în anul 1936. La manisfestările de inaugurare a noului local au participat ministrul Instrucțiunii Publice, C. Angelescu şi ministrul de Finante, Mircea Cancicov. S-a considerat, la vremea aceea, că noul local al şcolii este unul dintre cele mai ,,spatioase şi moderne" din întregul judeţ Bacău. La construirea şcolii a contribuit decisiv învăţătorul Vasile Ghinet, intelectual evlavios, care conducea şi corul mixt de la Biserica Sfântul Gheorghe din Moineşti. Şcoala a funcționat cu clasele I-IV până în anul 1953. După această dată, treptat a funcționat şi cu clasele a V-a, a VI-a, a VII- a şi a VIII-a.

Şcoala a fost încadrată cu profesori calificați care aveau norma de bază în şcoală, dar şi cu cadre didactice calificate care aveau norma de bază la alte şcoli din Moineşti şi-şi completau aici norma didactică.

Din cauza lipsei copiilor de vârstă şcolară, începând cu anul 1997, şcoala a funcționat numai cu clasele I-IV, iar din anul Şcolar 1999-2000 şi-a încetat activitatea, din acelaşi motiv.

Dintre directorii școlii amintim pe Vasile Ghineț, Ion Ișlicaru, Popa Maria, Zugrăvel Constantin.”

O fotografie a școlii din 1937: 

 https://moinestipozitiv.blogspot.com/2024/10/scoala-primara-lunca-moinesti-1937.html

Despre inaugurarea Școlii de pe Luncă, în 1935, într-o postare anterioară în următorul link:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2025/09/d-nii-ministri-dr-c-angelescu-si-m.html

În fotografia de pe Google Maps, scrie „Școala de Arte și Meserii Moinești”. Mai sus nu disting. Probabil Ministerul Învățământului.