PREGĂTIREA PRACTICĂ A ELEVILOR BĂCĂUANI PRIN ORELE DE LUCRU MANUAL (SFÂRŞITUL SEC. XIX-ÎNCEPUTUL SEC. XX) - Cornelia Cucu

 „Un interes deosebit pentru pregătirea fetelor în acest domeniu întâlnim şi la Moineşti unde, în noiembrie 1894, învățătorul Gh. Mircea solicita primăriei înfiinţarea unui post de maestră care să predea ,,ore de lucru de mână la cele 55 de eleve ce suferă pentru că nu primesc o instrucțiune completă". Problema a fost rezolvată în aprilie 1895, când Maria Lupu, care ,,preda din februarie, gratuit, lucrul de mână în şcoală", a fost numită maestră. Pentru perioada studiată, documentele menționează şi alte maestre, absolvente de şcoală profesională, precum Silvia Țintă şi Eugenia Vasiliu, care îşi desfăşurau activitatea în zilele de luni şi joi, câte două ore, pentru a asigura un spor mai mare prin efectuarea lucrului în ore consecutive". Conducerea şcolii s-a preocupat, permanent, de asigurarea bazei materiale necesare, învăţătorul M. Vasiliu reușind să cumpere, în 1908, ajutat de primărie şi Casa Şcoalelor ,,un război sistematic de țesut pentru ca lucrul manual să fie mai folositor iar cele 80-90 de eleve să fie cât mai bine pregătite pentru viaţă".

Fetele care se remarcau la orele de lucru de mână erau recompensate cu premii similare cu cele acordate pentru rezultate deosebite la învăţătură şi disciplină: premiul I cu cunună, premiul II și premiul III. Documentele atestă acordarea unor asemenea premii la Şcoala de Fete nr. 1 din Bacău (1887-11 eleve), precum şi la Lucăceşti (1902 -15 eleve), Buhoci (1905-6 eleve) şi Moineşti (1907-14 eleve).

****

Pornind de la realitățile existente (materie primă, forță de muncă disponibilă, prezența masivă a meseriașilor străini etc.), în unele localităţi s-au pus bazele unor ateliere de meserii și pentru absolvenţii şcolilor primare. La Moineşti, învățătorii M. Vasiliu şi Gr. Belcescu au înființat, între 1908- 1913, trei ateliere (croitorie, lemnărie/fierărie și frânghierie) pentru ca „foștii elevi, fete și băieți, să-și poată asigura existenţa în mod onorabil”.

****

 Conform documentelor, mulți învăţători băcăuani, precum I. Gosav (Văsieşti), I. Mircea (Moineşti) şi Gh. Burghelea (Pânceşti), şi-au procurat materialul trebuitor prin forțe proprii, cultivând cele necesare în grădina şcolii (grâu, secară, sorg etc.). Alții, între care N. Matei (Bogdăneşti), Gh. Mircea (Lucăceşti), Gh. Oancea (Berzunți), I. Dimitriu (Dămieneşti), Gh. Costică (Tescani) şi Sava Ariton (Bacău), au beneficiat de bunăvoinţa primăriilor care alocau, anual, anumite sume de bani. Acolo unde nu au găsit înțelegere din partea autorităților locale, dascălii au găsit sprijin la Casa Şcoalelor, precum Gr. Belcescu (Moineşti) care, în 1913, a primit 150 de lei pentru procurarea materialului necesar atelierului de frânghierie. ”

****

Prelucrarea lemnului este menţionată și la școlile din Lucăceşti, Caşin, Berbinceni, Blăgești, Pânceşti, Buhoci, Bijghir, Valea lui Ion, Moineşti, Orbeni, Grigoreni, Valea Seacă, Săucești și Dămienești. Pe 3 februarie 1903, învăţătorul N. Palade informa revizoratul că elevii din Valea lui Ion ,,fac diferite lucruri din lemn, necesare gospodăriei, precum: pive, fuse, furci, răschitoare, scaune, mese, căruțe, sănii, juguri, găleți și altele". De asemenea, D. Neagu (Grigoreni) realiza „rotițe de plug, suveici, scripeți și spete de țesut', în timp ce I. Cojocaru (Schitu Frumoasa)42 și I. Niță (Săuceşti) făceau cu elevii „lucruri trebuitoare, executate desăvârşit, precum greble, furci, cozi de topoare şi de condeie, cuțite de tăiat hârtie, cutioare pentru penițe și plumburi”.

*****

O metodă eficientă folosită de dascăli, la recomandarea Ministerului Instrucţiunii Publice, prin care elevii „,câştigau cunoştinţe şi deprinderi care să-i ajute în viitor”, a fost confecționarea, din lemn, „a fel de fel de obiecte uzuale, în miniatură”. Rapoartele înaintate Revizoratului Şcolar Bacău conțin aprecieri referitoare la frumusețea și utilitatea acestor obiecte: „elevii au realizat, ca obiecte miniaturale, 8 sănii, 3 juguri, o roată cu butuc, obezi şi spițe” (Lucăceşti, 1902); „,s-au confecţionat, în miniatură, un scrânciob, un urzitor, un război de țesut, o greblă, trei cociorve și un jug” (Pânceşti, 1904); „şcolarii execută artistic diferite obiecte, în miniatură, din care unele vor fi înaintate, ca model, Casei Școalelor” (Săucești, 1914).

 *****

Astfel, în 1899, dascălii care se remarcaseră în predarea lucrului manual au fost desemnați să-şi instruiască colegii în următoarele specialităţi”: împletituri din paie - Gh. Postoiu (Filipeni), V. Dobreanu (Oneşti), At. Tabacaru (Săuceşti), Gh. Chirnoagă (Poduri); împletituri de mlajă Șt. Frunză (Şerbeşti), N. Matei (Bogdăneşti), Gh. Rusu (Racila); împletituri de papură - V. Macedon (Tescani), C. Agapi (Comăneşti), E. Tisescu (Letea); frânghierie M. Floareş (Iteşti), Gr. Belcescu (Moineşti); sculptură în lemn - D. Broşteanu (Bacău), Gh. Costică (Tescani); cartonaj - D. Broşteanu (Bacău), Gh. Pârcălabu (Moineşti), M. Vasiliu (Moineşti). În privința maestrelor, care asigurau predarea lucrului de mână la fetele din mediul rural, acestea trebuiau să fie absolvente de şcoli profesionale, gospodărie rurală, menaj sau ţesătorie.”

sursa Revista Carpica nr.50