Medic șef al spitalului Moinești-1939

 Câteva dintre știrile prezentate în ziarele „Bacăul” din 1939, referitoare la dr. Vasile Pascal, medic șef al spitalului din Moinești din acea perioadă.

„Dela numirea d-lui D. V. Pascal ca medic șef al spitalul local, d-sa a efectuat 50 de operații de mare chirurgie, toate reușite și în mod gratuit. De menționat că la acest spital de la înființarea lui și până azi, nu s'au efectuat operații de mare chirurgie. Populația din această regiune, este foarte mulțumită de felul cum se comportă din punct de vedere profesional d. dr. V. Pascal.”

****

„La spitalul din localitate, de când se află sub conducerea chirurgului dr. Vasile Pascal, toate paturile sunt ocupate de diverși bolnavi veniți de prin toate comunele comunele din regiunea Trotușului și a Tazlăului. Din cauza aglomerației și cerințelor prea mari, d. dr. Pascal și-a deschis un cabinet medical în fostul local al Băncii Oituzul, unde dă consultații două zile pe săptămână gratuit pentru lumea nevoiașă.”

****

„Ofensiva sanitară. - DI. Dr. Vasile Pascal șeful spitalului și medicul primar al orașului, a început activitatea sanitară în oraș, elaborând ordonanțe prin care dispune ca toți comercianții să respecte ordonanța serviciului sanitar, urmând ca eventual cei ce nu se vor conforma să fie amendați.”

****

„Crucea Roșie din localitate sub conducerea d-lui dr. Vasile Pascal, a deschis un curs de infermierevoluntare. Cursurile se țin regulat în localul spitalului din localitate. Până în prezent sunt înscrise 15 eleve.”

sursa Arcanum

Arestarea unei bande de ţigani care teroriza satele moldoveneşti

„BACĂU, Organele polițieneşti din Tg. Moineşti împreună cu autoritățile locale au reușit så identifice pe membrii unei bande de hoți cari terorizau satele și târgurile din Moldova.

Banda este condusă de frații Vasile și Ene B. de fel din com. Movileni, jud. Tecuci, spărgătorii Ioan T. şi Ioan B. care a suferit o condamnare pentru furt. Mai fac parte din bandă încă 18 țigani nomazi.

Săptămâna trecută banda fiind în trecere prin jud. Bacău a poposit în Moineşti, dând o lovitură la cârciuma lui Const. Acai.

Bandiții, cari erau vreo 20 la număr au intrat în cârciumă cerând de mâncare şi băutură. În timp ce negustorul pregătea mâncarea observă că vreo șase inşi au spart sertarul dela biuroul unde ținea banii și au furat suma de 30.000 lei.

Negustorul nu-şi pieru cumpătul și trimise o soră a sa să anunțe poliţia în timp ce el servea clienții.

Imediat au sosit la faţa locului d-l I. Gavriliu, directorul comisariatului insoțit de mai mulți agenți, arestând întreaga bandă.”

Facla -1933- sursa Arcanum

Despre Cîrciuma lui Acăi este o altă postare în următorul link:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2025/12/cladirea-rothstein-1913.html

Demonstraţie pentru pământ la Moineşti, 4 februarie 1945

 

sursa – „Fototeca online a comunismului românesc” ( cota 1/1945) -

Muzeul de istorie al Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România.

https://fototeca.iiccmer.ro/picdetails.php?picid=42616X1X3

„Fotografia este făcută pe strada mare/centru; cam vizavi de colțul din stânga (când stai cu fața la Select!). Clădirea cu ușa deschisă a fost după război cinematograf (Filimon Sârbu), apoi sala de sport a primului liceu din oraș. Despre cinematograf nu am multe amintiri. Despre sală îmi aduc aminte ca avea “locuri” pentru spectatori la balcon și ca a fost dedicată (probabil datorită dimensiunii) baschetului. Ideea a fost bună și astfel echipa de baschet fete a ajuns vicecampioană națională.” -Puiu Nistoreanu 

Oameni de bine

 

„In satul Tazłáu, comuna Lucăceşti județul Bacău, locuește săteanul Gheorghe T. Buruiană, om cu multă dare de mână, cinstit econom şi foarte cumpătat.

El este fruntaşul gospodarilor nu numai din această comună, dar chiar prin întreaga parte a locului nostru.

Pentruca în această localitate se cladeste o biserică de care se simte mare nevoe, el a fost primul din judet si comuna, daruind pentru lucrarea bisericei frumoasa suma de 200 de mii lei. Dupa această laudabilă fapta, acest locuitor şi-a îndreptat privirea cătră şcoală și în ziua de Ianuarie a facut cuvenitele acte, prin care donează şcolei una casă situată în Târgul-Moineşti acest judet, in valoare de 500 mii de lei pentru a fi administrată şi din venitul anual så se dea scoalei un sfert pentru reparațiuni şi mobilier, iar restul de trei sferturi copiilor sarmani din localitate ce urmează la şcoală. Acest locuitor nu a învăţat cursuri inalte și nici chiar cursul primar, ca så ne putem aştepta dela el la asa ceva; totuşi prin felul cum şi-a administrat el gospodária, da dovadă a fi un om priceput cu sufletul larg, eu o inima bună ce nu a fost deprinsă să facă decât bine şi deci merită ca dela el să luăm pildă căți mai mulți de la săteanul Gheorghe T. Buruiană.

Gh. N. C.

Cultura Poporului" aduce toată lauda sa d-Iui Gh. T. Buruiană. Så ne dea Dumnezeu mulți oameni aleşi cu așa inimă bună și dragoste de neam, ca acest sätean.

În fața acestei fapte, oare nu roșesc mulți prea bogați, cari nu dau nimic pentra biserică şi cultură? Så trăeşti frate Buruiană și să te ție Dumnezeu mulți ani sánatos.”

Cultura Poporului - 1924

sursa Arcanum

Biserica „Sfinții Voievozi” -Ardeoani

suras foto: Grupul de Facebook Colectionari Bacau

„Biserica cimitirului cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, este amintită la anul 1820, fiind de lemn și reparată la 1903. În anul 1938, în locul acestei biserici, este ridicată pe temelie de piatră și construită din lemn, biserica actuală, fiind pictată de către pictorul I. Dumitrescu şi restaurată de pictorul I. Cernat. În anul 1950, cu ajutorul enoriașilor și prin grija preotului Gheorghe Timiraș a fost renovată prima oară. O renovare capitală are loc între anii 1996-1997, prin grija preotului Costel Mareș, moment când s-a restaurat și înoit pictura interioară, s-au refăcut fațadele și aleile exterioare, efortul fiind încununat de resfinţirea ei de către P.S. Eftimie.

În anul 2022 are loc o renovare interioară și exterioară constând în: acoperiș nou, clopot nou, uși și ferestre noi, fațadă, obiecte de cult, toate din  darul fiilor satului și la inițiativa preotului paroh Gheorghe Andrioaie.

Biserica cimitirului funcționează în regim de capelă mortuară. Cimitirul parohial are o suprafață de aproximativ 3000 m2, fiind extins substanțial în anul 2013 şi împrejmuit cu gard metalic.

Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:

La data de 8. 11. 1997, are loc resfinţirea bisericii „Sfinţii Voievozi” de către P.S. Eftimie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.”

sursa text: https://www.protoieriamoinesti.ro/parohii/parohia-ardeoani/

 „Tîrgul e în plin proces de întinerire. Mai exact, procesul se desfăşoară independent de trunchiul bătrîn al Moineştilor, la marginea lui, ca un bulb nou şi tînăr. Un mare şi modern cartier muncitoresc s-a ridicat pe tăpşanul găzăriilor din Lucăceştiul de odinioară. L-am vizitat. Zeci de blocuri în cîteva etaje, despărţite prin alei asfaltate, ocupă un vast teren, pe care, mi se spune, se aflau bordeiele păcurarilor şi, pînă mai acum un deceniu şi ceva, „cazărmile“ lucrătorilor din schelă —un fel de şoproane de scîndură, unde sălăşluiau, in încăperi comune, claie peste grămadă, zeci de suflete.

Club, bibliotecă, sală de spectacol, dispensar, teren sportiv, ştrand, magazine de tot felul la stradă, grădiniţă de copii — au astăzi la dispoziţie muncitorii petrolişti din localitate. Apartamente confortabile, radio, glastre cu flori la ferestre. Dintr-un balcon cuprind cu privirea tabloul arhitectural al noului oraş. Se mai construieşte. Jos, pe alee, mame işi plimbă pruncii in cărucioare. Mai încolo, fete şi băieţi în şort — brigadieri tineri — dialoghează o partidă de volei. Băieţii, cei nefamilişti, găzduiesc într-un bloc al lor.”

„Pînă acum cîțiva ani, aici era loc viran, presărat ici colo cu bordeie și barăci. Acum, iată un nou oraş: Lucăceşti.”

Din reportajul scris de F. Brunea-Fox în Flacăra Moineștiului din 1958.

sursa Arcanum

Incendiul din 1932

 „Un incendiu năprasnic a distrus o mare parte a orăşelului Moineşti, lăsând fără adăpost zeci de familii nevoiaşe. În fotografiile de mai sus, vedem ruinele de pe strada principală a localităţii, precum şi una din sacalele care au transportat apă la locul incendiului.”

Revista Ilustrată -sursa Arcanum

Postarea mai detaliată despre incendiul din 1932 se găsește în linkul de mai jos.

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2026/02/incendiu-1932.html

Am repostat despre incendiu din „Revista Ilustrată”, deoarece prima fotografie este mult mai clară, iar cealaltă nu apărea în prima postare.

Macheta atelierului central din orașul Moinești

 „Macheta atelierului central din orașul Moinești, unde a lucrat în anii de ucenicie 1917-1920 Gheorghe Gheorghiu-Dej. În locul vechiului atelier s-a construit în anii socialismului Atelierul de carotaj din Moinești (subordonat întreprinderii de carotaj și perforări Ploiești).”

Sursa C. Botez, L. Eșanu, I. Saizu; Județul Bacău, pagini memorabile din lupta maselor, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Comitetul județean Bacău al P.C.R. Secția Propagandă, Bacău, 1971, p. 85

De pe Wikipedia 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:The_Moine%C8%99ti_central_workshop_model.jpg

Lucrări de primăvară -1957

 

„Vor termina impăduririle

La Ocolul Silvic Moineşti lucrările de împădurire se apropie de sfîrşit. Pînă în prezent cei peste 103 muncitori care lucrează la punctele de plantaţie au împădurit peste trei sferturi din suprafaţa planificată.

S-au remarcat in mod deosebit brigadierii Gh. Diac şi Dumitru Mărgean care impreună cu cei 60 de muncitori din subordine au executat plantaţii pe suprafeţele cele mai întinse şi de calitate bună.”

„Odată cu venirea primăverii, strada T. Vladimirescu din Moineşti a devenit un adevărat șantier: în locul unui drum accidentat, impropriu circulației intense, se construieşte unul pavat cu piatră cubică.

În vălmășagul de oameni, mecanisme şi cai se distinge echipa de pavatori condusă de Costin lacob, echipă care se străduieşte să muncească tot mai bine.” (foto)

Flacăra Moineștiului -1957

sursa Arcanum 

Cronici sportive la două meciuri de fotbal din 1939

 „Duminică trecută s'a disputat pe terenul „Niculeasca", în fața cca 800 spectatori, matchul dintre puternica formație locală „A. S. Muncitorul" şi „Măgura" din Moineşti, terminat la scorul de 2-1 (1-1) după un joc în care echipa băcăuană s'a dovedit net superioară, deşi i-a fost scoşi depe teren 3 oameni: Savin III, Cioroba cu piciorul rupt iar Alexe cu o coastă ruptă.

Trebue remarcat faptul că jocul a fost excesiv de dur urmărindu-se în special scoaterea depe teren teren a lui Savin II cel mai bun din „22".

La abuzurile comise de jucători au contribuit atât arbitrul din prima repriză d. Ludl un necunoscător complect al sportului cu balonul rotund cât și publicul ce a dovedit o netă atitudine nesportivă, aruncând pe teren coceni şi pietre și chiar pălmuind un jucător pe teren.

Au marcat: Ghiula şi Savin II după o cursă admirabilă şi Munteanu C. pt. „Măgura". La fluerul d-lui Fodor s'au aliniat formațiile:

A. S. Muncitorul": Ernest, Cioroba, Savin I, Toapa, Savin II, Popescu (Alexe), Savin III, Ghiula, Ionescu, Popa şi Erlă.

„Măgura: Acăi, Petraru, Străjescu, Solomon, Brebu, Dorneanu, Diac, Ing. Nicolau, Albu, Munteanu M. și C.

S'au remarcat dela „Măgura": Ing. Nicolau f. bun, Acãi şt Străjescu.”

„SPORTIVE. - Zilele trecute s'a disputat pe terenul Micleasca un match de foot-ball între echipele „Muncitorul" din Bacău şi cercul sportiv al tineretului pre-militar din localitate. Au participat 1200 persoane. Echipele au aliniat următoarele formațiuni:

Muncitorul Bacău: Ernest Danec, Savin I, Cioroba, Savin II, Popa Vasile, Zalmanovici, Erlă, Alexe, Ticu lonescu, Ioje Klein şi Savin III. -„Cercul sportiv premilitar": Acăi, Străjescu, Pietraru, Onciu, Brebu, Solomon, Munteanu, I Diac, Nicolau, Munteanu II şi Albu. După un joc foarte animat, matchul s'a terminat la egalitate 2-2 (2-1). Arbitru la repriza întăia d. Rudi iar repriza doua d. Fodor.

După terminarea matchului a avut loc o frumoasă serbare dată de cercul sportiv premilitar, în grădina publică.”

Sursa Arcanum

De la Solonț la Los Angeles – Reflecții de călătorie”

 Vă recomand cartea „De la Solonț la Los Angeles – Reflecții de călătorie” de Constantin Ciocan-Solonț, din care am selectat câteva fragmente despre scriitorul și călătorul pasionat.

Îi mulțumesc încă o dată pentru acest volum care m-a purtat, prin paginile sale, într-o vacanță imaginară prin Statele Unite ale Americii, Mexic și Cuba.

„O SCURTĂ PREZENTARE A CĂLĂTORULUI

Mai întâi o scurtă trecere în revistă a primilor ani din viața mea. Am „făcut ochi" în județul Bacău, în satul Solont, aşezat la poalele de sud-est ale munţilor Goşmanului. La 24 februarie 1939 am fost înregistrat, în registrul pentru noi-născuți, la poziția 13. Întotdeauna am avut în minte locurile natale, din acest motiv am adăugat numelui meu de autor, şi numele comunei - Solont. Casa din fotografia următoare, construită de părinții mei în acel an în care eu am învățat să spun primele cuvinte și să merg pe picioarele mele, este şi astăzi întreținută şi folosită de o familie.

Nu am avut parte de bunici, ca urmare toate învățămintele din primii ani au venit de la părinți și de la dna învăţătoare Cucu. De la ei am aflat că bunicul Costache Huian a fost secretarul Primăriei înainte de moarte (1920-1921) și că a luptat în Primul Război Mondial, iar unchiul meu Constantin Huian (în foto precedentă cu părinții mei și cu mine în septembrie 1941), fost învățător și la 2 luni de la căsătorie, a plecat pe front și... a „căzut” la Podul Kerci.

****

Să reiau drumul „călătoriei" mele. În toamna anului 1946 am început, cu trăistuța cu tăbliță și „plumb", cu abecedar şi 2 mere, am început să merg la Şcoala din Solonț, construită în 1911 (renovată în acest secol, foto în 2022). Drumul a continuat în Moinești, Ploiești, Moinești, Iași, până în 1961 șia fost realuat în București (la FF), în anii 1973-1978.

Păstrez în minte primele învățăminte de la părinții mei și, după căsătorie și pe cele de la părinții soției. Iată spre exemplu: într-o zi, pe când eram în clasa I, la școala din Solonț și mergeam cu cu trăistuța și abecedarul și tăblița la școală, la jumătatea drumului (locuiam la cca 3Km de școală) m-am întîlnit cu un vecin dintr-o clasă mai mare. Acesta mi-a spus că el s-a întors de la școală pentru că „azi nu se învață”! Am crezut ce mi-a spus și m-am întors acasă. Când să intru în curte m-a văzut mama și a strigat la mine: ce-i cu tine? I-am relatat întâmplarea, ea a venit lângă mine, m-a urechiat și după ce mi-a precizat „până nu vezi cu ochii tăi ceva să nu crezi, m-a trimis la școală. Am ajuns la școală şi am constat că am fost dus în eroare de cel care mi-a spus că în ziua respectivă nu se mai învaţă.

Tot în toamna anului 1946 am depăşit prima dată zona satelor în care mergeam la moară (Gura Solonțului) sau la târg (Tescani) şi am ajuns în oraşul Comăneşti, sigur trecând prin Moineşti! Momentul respectiv, prima ieşire la oraş, a fost provocat de Adunarea electorală organizată de forțele democratice pentru alegerea deputaților Marii Adunări Naționale. Adunarea s-a ținut în parcul Palatului Ghika din Comănești și a fost condus de Chivu Stoica. Acolo, într-o atmosferă entuziastă a fost stabilit ca o persoană cu numele Hagiu să fie pe lista de candidați din partea minierilor şi petroliştilor de pe Valea Trotuşului.

În 1949 familia s-a mutat la Moineşti; tata, după ce fusese primar în Solonț, ales în 1946, a fost numit pretor al Plasei Moineşti şi apoi a fost ales preşedinte al Sfatului Popular Provizoriu al Raionului Moineşti. În acei ani el a acționat cu toată energia pentru a asigura condițiile pentru îmbunătățirea vieții în teritoriul raionului care se întindea de la Dărmăneşti până la Grigoreni şi până la Ghimeș-Palanca. Cred, luând în considerație și situațiile concrete din țară, în mare măsură a reușit. Dovadă înființarea, în 1952, a liceelor din Moineşti şi Comăneşti, punerea în funcțiune a termocentralei Comăneşti (în 1954, devenind a patra ca mărime din țară 2x12 MW), trecerea la electrificarea satelor raionului şi în unele şi alimentarea cu gaze, inclusiv a celor din comuna natală Solonț. A început construirea, chiar în acei ani, de cinematografe şi săli de cultură în oraș și în Lucăcești, precum şi construcția de blocuri pentru petrolişti, lucrări de care locuitorii beneficiază şi astăzi.”

Cartea poate fi achiziționată de la librării online, intrând pe următoarele linkuri:

https://www.editurauniversitara.ro/.../de-la-solont-la...

https://www.librariaonline.ro/.../de_la_solont_la_los...

Din următorul link puteți cumpăra și cartea „Oameni mari pe cai mari”.

https://www.librariaonline.ro/.../oameni_mari_pe_cai_mari...