Vă recomand cartea „De la Solonț la Los Angeles – Reflecții de călătorie” de Constantin Ciocan-Solonț, din care am selectat câteva fragmente despre scriitorul și călătorul pasionat.
Îi mulțumesc încă o dată pentru acest volum care m-a purtat, prin paginile sale, într-o vacanță imaginară prin Statele Unite ale Americii, Mexic și Cuba.
„O SCURTĂ PREZENTARE A CĂLĂTORULUI
Mai întâi o scurtă trecere în revistă a primilor ani din viața mea. Am „făcut ochi" în județul Bacău, în satul Solont, aşezat la poalele de sud-est ale munţilor Goşmanului. La 24 februarie 1939 am fost înregistrat, în registrul pentru noi-născuți, la poziția 13. Întotdeauna am avut în minte locurile natale, din acest motiv am adăugat numelui meu de autor, şi numele comunei - Solont. Casa din fotografia următoare, construită de părinții mei în acel an în care eu am învățat să spun primele cuvinte și să merg pe picioarele mele, este şi astăzi întreținută şi folosită de o familie.
Nu am avut parte de bunici, ca urmare toate învățămintele din primii ani au venit de la părinți și de la dna învăţătoare Cucu. De la ei am aflat că bunicul Costache Huian a fost secretarul Primăriei înainte de moarte (1920-1921) și că a luptat în Primul Război Mondial, iar unchiul meu Constantin Huian (în foto precedentă cu părinții mei și cu mine în septembrie 1941), fost învățător și la 2 luni de la căsătorie, a plecat pe front și... a „căzut” la Podul Kerci.
****
Să reiau drumul „călătoriei" mele. În toamna anului 1946 am început, cu trăistuța cu tăbliță și „plumb", cu abecedar şi 2 mere, am început să merg la Şcoala din Solonț, construită în 1911 (renovată în acest secol, foto în 2022). Drumul a continuat în Moinești, Ploiești, Moinești, Iași, până în 1961 șia fost realuat în București (la FF), în anii 1973-1978.
Păstrez în minte primele învățăminte de la părinții mei și, după căsătorie și pe cele de la părinții soției. Iată spre exemplu: într-o zi, pe când eram în clasa I, la școala din Solonț și mergeam cu cu trăistuța și abecedarul și tăblița la școală, la jumătatea drumului (locuiam la cca 3Km de școală) m-am întîlnit cu un vecin dintr-o clasă mai mare. Acesta mi-a spus că el s-a întors de la școală pentru că „azi nu se învață”! Am crezut ce mi-a spus și m-am întors acasă. Când să intru în curte m-a văzut mama și a strigat la mine: ce-i cu tine? I-am relatat întâmplarea, ea a venit lângă mine, m-a urechiat și după ce mi-a precizat „până nu vezi cu ochii tăi ceva să nu crezi, m-a trimis la școală. Am ajuns la școală şi am constat că am fost dus în eroare de cel care mi-a spus că în ziua respectivă nu se mai învaţă.
Tot în toamna anului 1946 am depăşit prima dată zona satelor în care mergeam la moară (Gura Solonțului) sau la târg (Tescani) şi am ajuns în oraşul Comăneşti, sigur trecând prin Moineşti! Momentul respectiv, prima ieşire la oraş, a fost provocat de Adunarea electorală organizată de forțele democratice pentru alegerea deputaților Marii Adunări Naționale. Adunarea s-a ținut în parcul Palatului Ghika din Comănești și a fost condus de Chivu Stoica. Acolo, într-o atmosferă entuziastă a fost stabilit ca o persoană cu numele Hagiu să fie pe lista de candidați din partea minierilor şi petroliştilor de pe Valea Trotuşului.
În 1949 familia s-a mutat la Moineşti; tata, după ce fusese primar în Solonț, ales în 1946, a fost numit pretor al Plasei Moineşti şi apoi a fost ales preşedinte al Sfatului Popular Provizoriu al Raionului Moineşti. În acei ani el a acționat cu toată energia pentru a asigura condițiile pentru îmbunătățirea vieții în teritoriul raionului care se întindea de la Dărmăneşti până la Grigoreni şi până la Ghimeș-Palanca. Cred, luând în considerație și situațiile concrete din țară, în mare măsură a reușit. Dovadă înființarea, în 1952, a liceelor din Moineşti şi Comăneşti, punerea în funcțiune a termocentralei Comăneşti (în 1954, devenind a patra ca mărime din țară 2x12 MW), trecerea la electrificarea satelor raionului şi în unele şi alimentarea cu gaze, inclusiv a celor din comuna natală Solonț. A început construirea, chiar în acei ani, de cinematografe şi săli de cultură în oraș și în Lucăcești, precum şi construcția de blocuri pentru petrolişti, lucrări de care locuitorii beneficiază şi astăzi.”
Cartea poate fi achiziționată de la librării online, intrând pe următoarele linkuri:
Din următorul link puteți cumpăra și cartea „Oameni mari pe cai mari”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu