
Colonel (r) Milon I. Ioan - s-a născut la 10 ianuarie 1927, în localitatea Văsieşti, a urmat Şcoala generală de 7 ani, după care în 1941 - 1943 a fost copil de trupă. În 1951 a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri armament şi muniţii Sibiu şi în 1956 Academia Militară Generală din Bucureşti. În calitate de ofiţer al armatei române a servit ţara timp de 36 de ani îndeplinind funcţii de răspundere pentru care a fost înaintat succesiv în gradele următoare inclusiv locotenent colonel şi decorat cu importante medalii şi ordine militare ale statului român.
În 1990 a fost avansat la gradul de colonel în rezervă. Întrucât a făcut parte din Batalionul 1 Vânătorii de Munte Sinaia, unitate operativă în perioada 1943 - 1944, în temeiul legii nr. 44/1994 are calitatea de veteran de război. Este/fost component al Corului ,,Oituz'' şi a cadrelor din rezervă şi retragere din 1988. Fondator al organizaţiei A.N.V.R. Filiala ,,General Eremia Grigorescu'' judeţul Bacău.
Colonel (r) Bucur Grigore Costache - s-a născut la 15 iulie 1925 în Moineşti. Şi-a început studiile în localitatea natală, după care a urmat Şcoala de Ofiţeri, arma infanterie şi alte cursuri de specializare militare specifice intereselor armatei. În timpul carierei militare, până la ieşirea la pensie în anul 1980, a îndeplinit funcţii de răspundere pe linie de comandă, de birou şi secţie operaţii şi pregătire de luptă la divizie şi Armate în compartimentul personal-cadre, comisar militar raion - oraş şi şef mobilizare şi evidenţă resurse umane la Comisariatul militar judeţul Bacău.
Pentru rezultate deosebite, a fost promovat în gradele următoare şi decorat cu medalii şi ordine militare ale statului român. Face/ a făcut parte din corul ,,Oituz'' al veteranilor şi cadrelor din rezervă. Fondator al Filialei veteranilor şi văduvelor de război din judeţul Bacău.
Trifan Gh. Ioan - s-a născut la 26 iulie 1921 la Moineşti, a luat parte la lupte pe frontul de est, a fost luat prizonier şi ţinut în captivitate până în 1945. Tatăl a participat la Primul Război Mondial. După terminarea războiului a practicat meseria de croitor, 44 de ani.
Veteran de război Bulinaru Pompiliu - economist - s-a născut la 29 iunie 1929 în Lucăceşti, într-o familie cu 3 copii. Tatăl a participat la Primul Război Mondial, iar la cel de al II-lea, cei 3 fii ai săi. A luptat pe frontul de est în Batalionul 3 Vânătorii de Munte, a fost luat prizonier în 1944 şi reţinut timp de 4 ani. Pentru merite pe câmpul de luptă a fost decorat cu ,,Coroana României'' în grad de cavaler cu panglică de virtute militară.
După terminarea războiului şi revenirea din prizonierat a absolvit A.S.E. Ca economist a depus o activitate deosebită, fiind director la Banca Adjud, apoi la Tg. Ocna - Oneşti.
La pensionare avea 41 de ani de muncă, din care 34 ca economist iar 7 ani de armată şi prizonierat. A fost unul din fondatorii subfilialei din Oneşti. A încetat din viaţă în anul 1994.
Căpitanul (r) Gheorghe Cojocaru - a plecat pe front, cu gradul de sublocotenent de rezervă în Regimentul 12 Dorobanţi, la 12 septembrie 1942. Timp de aproape o lună (26 oct. - 12 nov. 1942) s-a aflat în marea încleştare de forţe de la Cotul Donului, unde armata sovietică declanşase marea ofensivă din iarna anului 1942. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a inamicului, la care s-au adăugat şi vitregiile unei ierni deosebit de grele, unităţile române au fost nevoite să se retragă spre Stalingrad, fiind integrate în Armata a VII-a germană. Peste 70 de zile a durat lupta inegală dintre forţele româno-germane aflate în încercuire şi armata sovietică. Epuizarea ultimelor rezerve de hrană şi muniţie ca şi, nu în ultimul rând, epuizarea fizică a oamenilor au dus la capitulare. La 2 februarie 1943 sublocotenentul Gheorghe Cojocaru a căzut prizonier. Au urmat apoi cei 8 ani de calvar în lagărele de prizonieri de la Beretovka, Oranki, Gorki, Nicolaev.
Repatriat în mai 1951, a intrat în ţară pe la punctul de frontieră Sighet unde, în loc de cântece şi flori, a fost întâmpinat de securişti care l-au dus într-un alt lagăr, de astă dată românesc, de la canalul Dunăre - Marea Neagră. Pentru vitejia şi curajul de care a dat dovadă pe câmpul de luptă, ofiţerul Gheorghe Cojocaru a fost decorat cu Ordinul ,,Coroana României'' cu spade şi cu panglică de Virtute Militară.
Reîntors la viaţa civilă, şi-a reocupat catedra în învăţământ funcţionând ca profesor, director de şcoală, şef de secţie de învăţământ în raionul Moineşti.
În 1990 veteranul căpitan (r) Gheorghe Cojocaru a fost ales preşedinte al subfilialei A.N.V.R. Moineşti. În martie 1997 a încetat din viaţă.
Subfiliala A.N.V.R. Moineşti - preşedintele subfilialei căpitanul (r) Ioan Pricopie, de profesie jurist, a preluat această misiune de la fostul preşedinte căpitan (r) Gheorghe Cojocaru. Juristul Ioan Procopie născut la 5 decembrie 1919 a făcut parte din Regimentul 38 Infanterie cu care a luptat pe frontul de vest.
Subfiliala a fost constituită în anul 1990. Fondatorii au fost: Gheorghe Cojocaru, Dumitru Ştefănescu, Gh. Ţigănaşu, Simion Roman, Simion Preutu, Vasile Gherasim.
Printre realizările marcante din acastă perioadă, se numără şi înălţarea în anul 1997 a unui monument închinat eroilor, amplasat în curtea bisericii din Lucăceşti. Aici ca şi în centrul oraşului Moineşti au loc sărbătoriri ale Zilei Eroilor şi alte manifestări omagiale: Ziua Victoriei, Ziua Naţională. Pe plăcile comemorative ale monumentului eroilor din Moineşti se află şi numele fraţilor Cucu Pavel şi Constantin, amândoi căzuţi la datorie pe frontul de răsărit.
Sursa: Istoria Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - Filiala ,,General Eremia Grigorescu '' judeţul Bacău; Coordonator Prof. Colonel (r) Pintilie Hăineală; Editura Plumb, Bacău, 1999. Imaginea este preluată de aici.
Şirul pesonalităţilor moineştene care s-au afirmat în viaţa militară şi cetăţenească este probabil cu mult mai lung. Dacă mai ştiţi şi alte persoane, în afară de cele prezentate, puteţi să le faceţi cunoscute într-un comentariu. Mulţumim!