Astăzi, Biserica ''Înălţarea Domnului'' Moinești își sărbătorește Hramul Bisericii.
Situat pe şeaua dealurilor care desparte bazinul hidrologic al
Trotuşului de cel al Tazlăului, la opt km răsărit de oraşul Comăneşti în
judeţul Bacău, Moineştiul este un
vestit centru petrolier cunoscut din timpuri străvechi, menţionat astfel
şi de Dimitrie Cantemir în "Descriptio Moldaviae" "Pe Tazlăul Sărat, nu
departe de satul Moineşti, în ţinutul Bacăului, ţâşneşte dintr-un izvor
cleopyssa sau bitumen amestecat cu apă. Locuitorii îi zic păcură..."
În anul 1438 un document editat pe timpul domnitorului Ilieş, fiul lui
Alexandru cel Bun, menţionează că Tatu Herlici, negustor din
împrejurimile Iaşilor, deţinea moşia Moineşti care cuprindea întinderi
mari de foioase cu poieni, străbătute de un drum pentru care ce asigura
trecerea între Moldova şi Transilvania.
Într-un document din 10
septembrie 1452, reluat de Nicolae Iorga în "Studii şi documente", se
subliniază faptul că târgul Moineşti îşi trage denumirea de la un
oarecare Moinea care, fiind cioban, a luat în arendă aceste terenuri.
În secolele XIX şi XX alte aşezări apropiate târgului Moineşti se unesc
cu oraşul, devenind suburbii ale sale: Lucăceşti, Alboteşti, Găzărie,
Lunca, Văsâieşti şi Hangani.
Cât priveşte atestarea documentară a
prezenţei catolicilor pe aceste meleaguri, comunitatea catolică din
Moineşti este amintită prima dată în raportul anonim despre starea
bisericilor catolice din Moldova - raport scris probabil prin anul 1776 -
sub forma "Mognest", depinzând de Parohia Catolică Grozeşti.
În
Status Animarum din 1840 al Parohiei Catolice Pustiana, pr. Inocentius
Petras consemnează: "La Moineşti - oraş de pe al cărui teritoriu se
extrage foarte mult petrol - aflat pe moşia Mavrocordat, pe malul drept
al râului Tazlău Sărat, într-un loc foarte frumos şi mai înalt, acum se
construieşte o biserică..."E vorba de biserica de lemn, care nu mai
există. Statistica anuală din 1888 a Parohiei Catolice Dărmăneşti
notează: "biserica din Moineşti este ameninţată de ruină. Situaţia nu
s-a schimbat decât târziu, la începutul secolului nostru când, în anul
1910, s-a construit actuala biserică prin donaţiile credincioşilor şi o
subvenţie a Primăriei oraşului.
Asistenţa spirituală a
credincioşilor catolici din Moineşti a fost asigurată succesiv de
preoţii parohiilor catolice din Grozeşti, Pustiana şi Dărmăneşti până la
19 decembrie 1955, când a fost numit ca prim paroh al acestei
comunităţi pr. Albert Petru. Având un preot în mijlocul lor, viaţa
spirituală a credincioşilor catolici creşte. În anul 1967 erau la
Moineşti 160 de familii catolice.
După anul 1970 numărul familiilor
catolice creşte prin venirea unor familii de tineri căsătoriţi Torâţa,
Pustiana şi Legna, astfel că biserica a devenit neîncăpătoare. Deşi pr.
Dr. Herghelegiu Dumitru - paroh din 18 septembrie 1959 - până în 1983 a
făcut demersuri în anii 1974, 1976 şi 1978 pentru mărirea bisericii.
Situaţia a rămas aşa cum era, timpurile nu erau prielnice. În ciuda
acestor vremuri, pr. Ioan Purcaru a zidit în două nopţi sacristia
actuală în anul 1986 şi a realizat exteriorul bisericii în praf de
piatră. I-a urmat ca paroh pr. Iştoc Anton din 1989 până în 1991.
În
prezent Parohia Catolică Moineşti mai administrează patru localităţi:
Pietrosu (unde este o biserică de piatră construită între anii 1961-1964
de pr. Herghelegiu Dumitru), Modârzău, Zemeş şi Bolătău. La 01 ianuarie
1993 întreaga parohie avea 554 familii cu 1665 credincioşi.
Astăzi,
când în Moineşti sunt 461 familii cu 1358 credincioşi, se impune mai
mult ca oricând ca o urgenţă construirea unei noi biserici care, cred,
exprimă vioiciunea vieţii creştine în această comunitate a Diecezei de
Iaşi.
Sper că ajutaţi de Dumnezeu şi Sfânta Fecioară, urmând
cuvântul mântuitor al Domnului, angajaţi mai mult în viaţa oamenilor
prin Scout şi Acţiunea Catolică, credincioşii acestei parohii să fie tot
mai mult pietre vii în edificiul Bisericii, Trupul Mistic al lui
Cristos, spre prosperitatea şi mântuirea lor şi a poporului nostru.
Pr. Percă Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu