V. Iscu -director al Școlii de maiştrii sondori de la Cîmpina

 

„La 8 februarie 1904, inginerii de mine convocaţi la Bucureşti de către ing. C. Alimăneştianu, luau în discuţie proiectul program al Școlii de maeştrii sondori, ce se preconiza a se deschide la 1 aprilie 1904 la Cîmpina. Elevii urmau să primească o indemnizaţie anuală de 500 lei, plătită de stat şi exploatatorii ce îi luau în practică.

După şcoală, timp de 1 an şi jumătate, elevii urmau să lucreze în schele ca ajutori de maeştrii, urmînd ca după aceasta să obţină diploma de maestru.

La 5 octombrie 1924, cu ocazia sărbătoririi a 20 de ani de activitate, şcoala s-a mutat într-un nou local, căpătînd numele inginerului C. Alimăneştianu. Cu această ocazie a făcut bilanţul activităţii şcolare ing. V. Iscu directorul şcolii.

 

*****

V. Iscu, născut la 11 iunie 1874 la Moineşti, studii la Galaţi şi Bucureşti. La îndemnul lui Spiru Haret, se prezintă la un concurs şi obţine o bursă pentru a urma o şcoală de ingineri din Germania. Între anii 1895-1899, este student la Freiberg, devenind inginer. În anul 1900 este inginer diriginte al Schelei de petrol Mănăstirea Caşinului. În 1901 este numit director al Minelor unite de cărbuni de la Asău - Comăneşti-Bacău şi din anul 1904, este numit director al Școlii de maiştrii sondori de la Cîmpina. În anul 1912 îşi ia doctoratul la Drezda, cu lucrarea: "Închiderea apelor la sonde", lucrare pe care o publică şi pentru care obţine brevetul tehnic de aplicare. Din anul 1915, deşi îşi păstrează funcţia de la Cîmpina, îl găsim conferențiar definitiv la Academia de înalte studii comerciale şi industriale din Bucureşti. În timpul Primului Război Mondial este numit director al Industriei de armament. În anul 1920 îşi publică lucrarea: "Industria comerţului şi legislaţiei petrolului". Din anul 1931 devine profesor permanent la Academie şi laborios colaborator la mai multe publicaţii ştiinţifice. Moare la 2 iunie 1941.”

 

Din articolul „Contribuţii la istoricul învățământului profesional și tehnic petrolier” - Ion Ștefănescu, apărut în „ Anuar 1975 - Muzeul Tehnic „Prof. Ing. D. Leonida” (Ministerul Energiei Electrice, 1975) - loan Mozeş”

sursa Arcanum

Blocuri și magazine în 1962

 

    

„Alimentara lui Argintaru! S-a transformat prin anii '70 în magazin cu autoservire, după care în anul 1983, s-a mutat intr-un ansamblu de locuințe nou, peste drum ! În locația rămasă a funcționat ulterior Librăria Ștefan Luchian până la desființare, în anul 2018!”

„după mutare, pe colț spre blocul Greci a ramas un punct de colectat sticle (sticlăria), un magazin de pâine și libraria...”

„La parterul acestor blocuri au fost doua spații comerciale. In stânga a fost cel mai elegant magazin de îmbrăcăminte de pana la deschiderea Selectului (la etaj dreapta cum urcai pe scara, 1968). In partea stânga cred ca a fost magazin alimentar. Atunci când Argintaru a preluat spațiul alimentarei a mutat-o in spațiu din stânga și s-a instalat librăria in dreapta.”

Cincimaiști și martiști

    Pentru că avem ChatGPT la îndemână, acesta ne lămurește despre termenii „cincimaiști” și martiști”, prezenți în articole.

„Biserica Ortodoxă Română a trecut oficial la calendarul gregorian (stil nou) în 1924, în timpul patriarhului Miron Cristea. Data exactă: 1 octombrie 1924 (stil vechi) a devenit 14 octombrie 1924 (stil nou).

„Cincimaiști” și „martiști” sunt folosiți mai ales în contextul unor controverse legate de data prăznuirii Bunei Vestiri și a altor sărbători, în rândul credincioșilor ortodocși, mai ales în comunitățile care au trecut sau nu la calendarul nou (stilul gregorian).

 Cine sunt „cincimaiștii”?

Cincimaiști sunt numiți cei care prăznuiesc Buna Vestire pe 25 martie (stil vechi), care corespunde cu 7 aprilie (stil nou).
Termenul vine de la faptul că 25 martie (stil vechi) pică, în anumiți ani, pe 5 aprilie (stil nou) – de a ici denumirea „cincimaiști”.
Aceștia susțin că datele sărbătorilor trebuie păstrate exact după calendarul iulian și nu ajustate, deci rămân cu stilul vechi.

 Cine sunt „martiștii”?

Martiști sunt cei care serbează Buna Vestire pe 25 martie (stil nou), adică în aceeași zi cu calendarul civil actual.
Susțin ideea de uniformizare și de adaptare la calendarul gregorian, pentru a evita confuzii și dezbinări.”

Dacă sunt alte păreri în legătură cu explicația ChatGPT-ului, vă rugăm să scrieți la comentarii.

sursa Arcanum -1929

Mia Braia la Moinești în 1940

Pentru cei care nu știu, Mia Braia a fost o solistă de muzică ușoară care a interpretat cântece în stil popular și romanțe.

O melodie înregistrată în 1938, înainte de a veni la Moinești.

https://youtu.be/JFsBhK__n9s?si=u7u2K8mSbqD9sk5U

Cabanele din Lucăcești

Azi e marți, zi de târg la Lucăcești. Dar să vedem cum era platoul de la Lucăcești cu peste 60 de ani în urmă, cum arătau cabanele, despre care unii am auzit, alții poate chiar le știu.

Dacă aveți amintiri, așteptăm să le împărtășiți cu noi. Amintirile d-voastră sau a celor care au locuit acolo.

Flacăra Moineștiului -1959

sursa Arcanum

********

Clădirea băii comunale, în spate era spălătoria.

foto arhivă personală 2015

Transportul Bacău-Moinești -1875

 Cât de mult a evoluat infrastructura și mijloacele de transport într-un secol și jumătate.

În 1875, o călătorie de la Moinești la Bacău însemna o deplasare cu trăsura de aproximativ 5 ore, în funcție de vreme și anotimp. Distanța dintre Moinești și Bacău este de aproximativ 50 km, ceea ce înseamnă că viteza medie în 1875 era cam de 10 km/h. Azi, cu o mașină personală, aceeași distanță se parcurge în aproximativ o oră, poate chiar mai puțin.

sursa Arcanum

Troițele de la Cimitirul Sfântu Gheorghe din Moinești

 

În cimitirul de la Biserica Sfântu Gheorghe sunt două troițe.

Una este închinată eroilor neamului. Nu am găsit mai multe detalii, decât fotografiile actuale.

A doua  a fost ridicată în memoria lui I. G. Duca

La Moineşti,

„MOINEŞTI — Azi la 2 d. a. ora înmormântării fostului prim ministru Ion G. Duca, s’a oficiat la biserica catedrală Sf. Neculae din localitate un parastas în memoria marelui bărbat de stat ucis de o mână mişelească. Au luat parte  reprezentanţii tuturor autorităţilor locale, fruntaşii organizaţiunilor politice şi un public foarte numeros. Au rostit necroloage d-nii: Gh. Botez, directorul şcolii primare, Paul Haimsohn ajutor de primar şi dr. S. Scheril medicul oraşului. S’au expediat două telegrame de condoleanţe una din partea populaţiunii adresată d-nei Ioan G. Duca și alta a organizațiunii naţional liberale adresată d-lui dr. Angelescu, noul ministru al ţării.” – Adeverul - 1934

  

„PARASTAS pentru I. Gh. Duca

Astăzi s'a oficiat în Parcul Băilor minerale Moineşti, un parastas pentru pomenirea lui I. Gh. Duca. Cu această ocazie s'a inaugurat şi troiţa ridicată in memoria sa.

Serviciul divin a fost oficiat de un sobor de preoţi, în frunte cu Protoereul Pr. N. Theodorache, Pr. Paroh St. Dorneanu şi Diacon I. Mateiu.

Răspunsurile au fost date de corul Ligei Culturale, dirijat de d-1 invăţător N. Itigan.

Au vorbit omagiind pe I. Gh. Duca, Protoereul Pr. N. Theodorache, Primarul C. Pascalini, Gh. Dimitriu, Preşedinţele Coop. Petrosul şi alţii.

La festivitate a participat un numeros public.” Viitorul - 21.07.1936 

 Înainte de inaugurare. Se văd schele care susțin troița. 

***

***

***

Acum 

Această placă comemorativă a fost așezată pe troiță în anul 1993. Totuși, am rezerve în privința veridicității istorice pe care o transmite. Este posibil ca regimul comunist, care a trecut peste aceasta, să fi șters sau să fi lăsat în uitare inscripțiile originale, aflate în partea de jos a troiței — un omagiu adus lui I. G. Duca. Astfel, în momentul instalării plăcii din 1993, adevărul complet să nu fi fost cunoscut.

 

Din colaj reiese că este „una și aceeași troiță” pentru că multe detalii coincid, chiar dacă fotografiile au fost realizate din unghiuri diferite sau în momente diferite și ani diferiți.

Sursa articolelor: Arcanum

Sursa fotografiilor vechi internet, Delcampe, Primăria Municipiului Moinești. Alexandru Colăcel. A celor actuale, arhivă proprie.

Dacă aveți și alte păreri, vă rog să le lăsați în comentarii

Ștrandul de la Lucăcești

 „Bazin de înot la Lucăceşti

MOINEŞTI (coresp. „Scînteii“). — Din iniţiativa comitetului raional sindical petrol-gaz metan şi a conducerii „Sovrompetrol”-Moinești, a fost amenajat la Lucăceşti un bazin de înot prevăzut cu instalaţii moderne şi cu 3 trambuline.” -1954

1960

1962

1962

1962

1963

fotografii vechi din ziarele vremii (1960-1963) -sursa Arcanum

fotografii actuale- fb. Dan Mihai Boghitoiu

Moașa Sima Ștefănescu

 În multe certificate de naștere ale copiilor din Moinești, de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX am găsit acest nume Sima Ștefănescu. Chiar mi-am notat numele ei, sperând să aflu mai multe. Într-un ziar din 1933, am găsit următorul articol:

„Record

Doamna Sima Ştefănescu din Moineşti-Bacău, care a asistat, ca moaşă, la nașterea a 7261 de copii, în timp de mai bine de cincizeci de ani, fie ca moaşă de plasă, fie ca moaşă a oraşului Moineşti. E un record, care nu a fost răsplătit până acum măcar cu „Meritul sanitar", pentru că nimeni din conducătorii ei direcți nu s'au gândit că trebue cel puţin o răsplată morală pentru muncitorii anonimi şi oneşti. În Franța o moaşă care a asistat la 5000 de născuți a primit „Legiunea de onoare". Doamna Sima Ștefănescu este astăzi pensionară: are una mie lei lunar. Şi cu toate că e bătrână, activează ca în tinereţe, aleargă cu un rar devotament şi îşi continuă meseria cu o conştiinţiozitate admirată de toți concetățenil ei. S'ar putea spune că nu este om în târgul Moineşti, până la cincizeci de ani, care să nu fi avut la naștere ajutorul ei.”

Ziarul Universul, 1933 - sursa Arcanum

Alina Pistol

 

 „𝐸𝑛𝑐𝑖𝑐𝑙𝑜𝑝𝑒𝑑𝑖𝑎 𝑍𝑎̂𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟” 𝑎𝑟𝑒 142 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖, 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑛𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑒 𝑖𝑙𝑢𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑧𝑎̂𝑛𝑑 60 𝑑𝑒 𝑧𝑎̂𝑛𝑒. 𝐸𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑑𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑁𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑑 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑢𝑡 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑧𝑒𝑖𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑒𝑝𝑜𝑐𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑠̦𝑖 𝑢𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑜𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒, 𝑓𝑖𝑔𝑢𝑟𝑖 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡̦𝑒 𝑓𝑎𝑛𝑡𝑜𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑜𝑟𝑖 ,,𝑑𝑜𝑎𝑚𝑛𝑒 𝑎𝑙𝑏𝑒”, 𝑎𝑣𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑑𝑒𝑠𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑢𝑛 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛 𝑡𝑟𝑎𝑔𝑖𝑐, 𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑐𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑢, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛 𝑣𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣. 𝐿𝑜𝑛𝑔𝑒𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑎 𝑢𝑚𝑎𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑎-𝑠̦𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑜𝑛𝑗𝑢𝑟𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑚𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑚𝑖𝑟𝑎𝑐𝑜𝑙, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑒𝑣𝑜𝑙𝑢𝑎, 𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑖, 𝑝𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑎𝑠̦𝑖 𝑎𝑝𝑒𝑡𝑖𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠̦𝑡𝑖 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎𝑛𝑡𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐.

𝐶𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑜 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑒𝑧𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑜 𝑠𝑒𝑑𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑐ℎ𝑒𝑖𝑒 𝑓𝑖𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆, 𝑎 𝑠𝑢𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑓𝑒𝑟𝑎 𝑚𝑖𝑡𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒𝑖, 𝑎 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑖, 𝑎 𝑓𝑜𝑙𝑐𝑙𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑝𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑜𝑟, 𝑎 𝑎𝑟𝑡𝑒𝑖, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎𝑗 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙, 𝑐𝑢 𝑜 𝑝𝑙𝑎𝑗𝑎̆ 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑟𝑒𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑢𝑛 𝑟𝑒𝑓𝑢𝑔𝑖𝑢 𝑖̂𝑛 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑎𝑟, 𝑜 𝑟𝑒𝑐𝑜𝑛𝑒𝑐𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̦𝑖 𝑜 𝑑𝑒𝑠𝑓𝑎̆𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑖𝑙𝑢𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑑𝑒 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎, 𝑎𝑢 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑙𝑎 𝑏𝑎𝑧𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑢𝑑𝑖𝑢 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑓𝑢𝑛𝑑𝑎𝑡 𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐𝑒.”

În 2024 la Galeriile de artă geneza din Moinești a avut loc expoziția de pictură „ Miezul lucrurilor”

„Un fluture s-a asezat sub talpa si alte lucruri mici de foarte mare importanta”

 Dan Petru Cristea, membru corespondent al Academiei Române, lansează la Cluj-Napoca cel mai recent roman „Un fluture s-a așezat sub talpă și alte câteva lucruri mici de foarte mare importanță”

„DAN PETRU CRISTEA s-a născut în Moineștii lui Tristan Tzara (jud. Bacău), la 16 decembrie 1951. A intrat în literatura română prin romanele Scaune de pluș, pentru care a obținut, în 2009, Premiul de debut al Editurii Cartea Românească (sub egida Polirom), și Toate prezenturile ei (Editura Junimea, 2023). Este membru corespondent al Academiei Române din 2015, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, membru fondator al Asociației Române de Lingvistică Computațională și al Asociației Române de Inteligență Artificială. A activat ca profesor la Facultatea de Informatică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este profesor universitar emerit și cercetător științific principal I, poziție din care conduce un colectiv de cercetare în prelucrarea limbajului natural la Institutul de Informatică Teoretică al Academiei Române, filiala Iași.”

https://acad-cj.ro/Dan%20Petru%20Cristea_membru%20corespondent%20al%20Academiei%20Romane_Lansare%20de%20carte%20la%20Cluj-Napoca.html