Casa Gheorghe Gheorghiu-Dej -Moinești

 

„Era pe strada Libertății, gard în gard cu căminul, părculețul era meru plin de floricele si curat, întreținut și de pionierii care făceau de „gardă”. ”- Puiu Nistoreanu.  

„Când eram pionier, cred că în 1952, am participat cu colegii Școlii de băieți, la amenajarea în această casă de pe str. Libertății (în care locuise dna Antohi cu fiul ei Romică, coleg de clasă cu mine și care primise în loc o casă nouă tot pe str. Libertății, dar mai spre Râpa lui Madac - spre Lucăcești). Tatăl lui Gh Gheorghiu-Dej este înmormântat în cimitirul de la biserica Sf Gheorghe.” -Constantin Ciocan

Linia ferată Moinești-Tescani

 În 1890 se vorbea despre linia ferată Moinești-Tescani.

„LINIA FERATA TERGUL-OCNA-MOINESCI

Această importantă linie care a fost votată încă din 1885 a se construi este acum un fapt aproape îndeplinit. Trebuinţa acestei linii ferate s'a arătat de mulți ani şi cereri numeroase se făceau necontenit la ministerul Lucrărilor publice. Precum am spus, construirea liniei a fost votată in 1885, și in 1887 i s'a dat o nouă sancțiune prin votarea unui credit de 24 de milioane pentru executarea liniei Têrgul-Ocna-Moineşti şi a altor două lini mai mici.

Modul însă cum a fost concepută construirea liniei o arată ca o linie de pur interes local. Însă chiar din punctul de vedere, local această linie nu ar fi conrespuns cerințelor comerciului. Pentru ca această cale să poată deservi printr'un debuşeŭ lesnicios masivul petrolifer şi pădurile seculare de pe väile Trotoşului şi Tazlăului, ea ar fi trebuit să pătrunză mai sus de Moineşti până la Tetzcani pe unul din afluenții râului Tazlău.

De aceia s'a şi considerat în linia T.-Ocna-Moineşti, două porţiuni: Secțiunea T.-Ocna-Comănešti şi secțiunea Comăneşti-Tetzcani.

Secţiunea I-ia este o cale de interes general, căci este prelungirea liniei care duce de la Adjud la frontiera Austro-Ungară in punctul Palanca.

A doua secțiune care pleacă din Comăneşti şi se înfundează in Moineşti saŭ Tetzcani, rămâne un simplu ambranşament de interes local curat şi n'ar putea căpăta un interes general de cât atunci când s'ar racorda cu Bacăul prin Luncani. Însă când linia va merge până la Palanca, obținêndu-se o legătură cu drumurile de fier maghiare, va fi nevoie prin urmare să se ducă acest ambrașament la Moineşti-Tetzcani şi poate chiar la Bacău.

Iată acuma ce ar costa aceste două secţiuni:

Linia T.-Ocna-Moineşti-Tetzcani în lungime de 21 kilometri a 200.000 lei kilometrul, va costa 4 milioane 200.000 lei.

Linia Comăneşti-Moineşti-Tetzcani în lungime de 26 kilometri a 156.500 lei de kilometru, va costa 4.069.000 lei.”

Acestea fac un total de 8.269.000 lei.ÎIn această evaluare se coprinde şi 21.500 lei pentru material rulant mare şi mic precum şi 5000 de kilometru pentru exproprieri.

Aceia ce ar mai remâne în urmă de executat, adică porțiunea de la Moineşti la Palanca, în lungime de 34 kilometri, ar costa 6 800.000 lei şi prin urmare costul întregei linii va fi de 15.070.000 lei.

Acestea sunt condițiunile în cari se va construi această importantă linie şi procedându-se treptat se va impărți lucrarea întreagă în trei secţiuni:

Secţia Ocna- Cămăneşti

Comăneşti-Moinesci-Teţcani

Comăneşti-Palanca

Fiecare secţiune se va executa în parte.

Construirea celor două d'ăntêiù secțiuni este definitiv hotărîtă şi studiile se vor începe în cel mai scurt timp. În urmă când se va putea obține joncţiunea liniei noastre cu linia maghiară, se va construi şi secția III-a începênd de la Comăneşti până la frontieră în punctul Palanca.

Ori-cine înțelege şi recunoaşte importanţa acestei linii din toate punctele de vedere şi se poate asigura că Moldova se va făli cu această frumoasă linie ferată.”

Ziarul „Timpul Bukarest”-august 1890

sursa Arcanum

PS Am păstrat cât s-a putut scrierea de atunci.

Actualitatea în imagini~Noul oraș Lucăcești, 1958!

 

„Actualitatea în imagini~Noul oraș Lucăcești, 1958!

Videoclip rar de tipul „Jurnal cinematografic sonor"

Producător: Studioul Alexandru Sahia

"Noul oraș al petroliștilor moldoveni~ Lucăcești (acum, cartier al Moineștiului). Imagine generală a localității. Blocuri, clădiri publice. Clubul orașului. Sfințaș Georgeta, copil de grădiniță, are exact vârsta localității. Imagini de la creșă."

Mulțumesc mult, Alexandru Colacel!

Sursa: Culturalia.”

https://www.facebook.com/mircea.dragomir27/videos/1013550207310482/?__cft__[0]=AZVk0Iqryo9z_DISRzGN6ypaKRqj-VXazggp-Z9ycqpuPWEM2K3p6mfDW6cG32ztvpE4LonoWZ-GDD1WBlrwr5Z8bPaPbytO-KyO5EzrpRJgqGxTzdHjP1KNR1d_eBZpARM8XXtwcNEle8Hy06MnXRt5K_AUN9RbS2tdVESYU50yevtw8_FBRsBRFO9jSYj-xIEQN88cvcp7eWFEBw503YBdGNKuM8qs5EZ4XnrJMlL7gw&__tn__=-UK-R

Mircea Dragomir  

Moinești -1957

 DE LA O ÎNĂLŢIME DE 38 METRI, OBIECTIVUL FOTOGRAFIC REDĂ 0 PARTE DIN ORAŞUL MOINEŞTI. ”

„De două ori pe săptămînă, miercurea şi sîmbăta, moineştenii, acei care nu sínt abonaţi, cer la chioşcuri şi debite bisăptămînalul „Flacăra Moineştiului".”

Imaginea apare in ziarul „FLACĂRA MOINEŞTIULUI' nr. 90 din 6 iulie 1957 și este realizată de Cooperativa de producţie meşteşugărească „6 August“ din Comăneşti, care avea secţie fotografică și colabora cu ziarul, realizând fotografii și în Moinești.

„Atunci și acum” - Școala Gimnazială „Tristan Tzara”-Moinești

Fotografia de sus este de pe siteul Arcanum, descrierea fiind „Noua școală de 7 ani din Lucăcești, orășelul petroliștilor”.

Între 1963-1967 se numea Școala Generală Albotești. (învățător Miriță, învățător Cosma, profesor Dărângă).

În anul 1970 se numea Scoala Generala nr. 4.

Spitalul Pietrosu

 Lucăceşti un spital modern cu secţii de chirurgie, obstetrică-ginecologie, ortopedie şi boli interne, o creşă şi un club muncitoresc, o bibliotecă, săli de lectură, de sport şi un teatru cu o capacitate de 500 de locuri. ”Ziarul Munca 1956

„Prin secţia de chirurgie a Spitalului de la Pietrosu

Aşezat pe o pantă de deal, intr-un loc destul de pitoresc, Spitalul de la Pietrosu îşi etalează masivitatea corpusculară cu atâta eleganţă şi măreţie, încît chiar dacă nu ai în gînd să-l vizitezi, totuşi, ca reporter, dintr-o curiozitate bine-nţeleasă eşti împins să pătrunzi în acest lăcaş de vindecare a oamenilor bolnavi.

Iată-mă deci în spaţioasa sală de aşteptare a acestui spital. Puţini erau oamenii (şi acesta este un lucru care ne încîntă) care veniseră spre a fi internaţi. Totuşi, unele figuri mi-au atras atenţia dintr-un început. Un muncitor petrolist cu soţia bolnavă, o tînără sondoriţă, un bătrîn muncitor, cu toţii avînd mai mult sau mai puţin întipărite pe faţă suferinţele bolii, îşi aşteptau internarea într-o linişte specifică atmosferei de spital. Voiam să discut cu unul din doctorii care ceas de ceas depun eforturi serioase pentru vindecarea oamenilor bolnavi. O soră amabilă m-a îndrumat spre cabinetul doctorului chirurg Mircea Gruia. Acesta tocmai isprăvise operaţiile destul de grele ce le avusese planificate in ziua respectivă şi avea acum cîteva clipe de odihnă.

- Aţi avut emoţii la operaţiile pe care le-aţi executat mai înainte? mă adresai doctorului Gruia, după ce prezentările de rigoare au fost făcute.

- Emoţii ? Nu mai am de mult. Au fost cîndva, dar pe vremea cînd eram student. De altfel era şi normal, erau primele mele acomodări cu operaţiile, aşa că...

- Desigur că perfecţiunea nu aţi căpătat-o acolo?

- Da! Aveţi dreptate. Primele examene grele în faţa bolnavilor le-am dat la spitalul C.F.R. şi de „urgenţă" din Bucureşti, dar mai cu seamă aici în raionul nostru unde lucrez ca doctor de mai bine de 8 ani şi unde am efectuat dese intervenţii chirurgicale, uneori deosebit de complicate.

-Şi de reuşita lor, să nu vă îndoiţi nici o clipă, interveni in discuţie medicul Antonescu care se alăturase pe neaşteptate discuţiei noastre.

- Are dreptate confratele meu. Cu utilajul modern pe care-l avem la dispoziţie, cu personalul nostru calificat şi cu atenţia cu care noi, doctorii acestui spital, privim orice operaţie, putem spune că am făcut numeroase şi serioase intervenţii chirurgicale ce au avut o reuşită completă.

- De bună seamă că acest lucru este îmbucurător pentru noi, dar v-aş ruga să ne spuneţi pentru cititorii noştri cîteva cazuri rezolvate de dv. pînă acum; cazuri ce vi s-au părut mai complicate şi au necesitat in acelaşi timp intervenţii chirurgicale immediate.

Surîzînd, mi-a dat cîteva cazuri concrete:

- În ultimul timp, medicii chirurgi de la Spitalul din Pietrosu au întîlnit 2 cazuri aparte Este vorba de o intervenţie chirurgicală imediată, în plină noapte, ce i s-a făcut tînărului muncitor Anton Ilie, suferind de ulcer perforat şi a bătrînului D. Cerbu lovit la cap de o maşină, care a avut o înfundare a bolţii craniene, cu distrugere de substanţă celulară. Operaţiile fiind făcute la timp, respectivii bolnavi s-au însănătoşit.

Şi pentru că discuţia luase amploare, doctorul Gruia completă:

-Un caz destul de rar întîlnit de mine şi chiar în medicină, pe cînd lucram la Spitalul din Moineşti, care de altfel a stîrnit interesul majorităţii doctorilor de acolo, a fost o intervenţie chirurgicală constînd dintr-o extragere a unui copil calcificat la o femeie în etate de 52 de ani. De menţionat că respectivul prunc a stat mai bine de 23 de ani în pîntecele mamei. Acest caz relevat de mine este dat ca o curiozitate pentru cititori.

În continuare spuse:

- Avem cel puţin l.000 de cazuri pe an, toate la fel de complicate şi interesante, care îţi dau „emoţii“, dar pe toate, absolut pe toate şi credeţi-mă, nu greşesc cînd afirm acest lucru, le scoatem la liman in mod foarte onorabil.

Şi pentru că „intervenţia chirurgicală" la care fusese supus doctorul Gruia, prin această scurtă convorbire, era pe sfîrşite, dîn- sul a ţinut să-mi spună:

- Fără a ne lăuda, noi, medicii şi personalul sanitar din secţia chirurgie şi chiar întreg personalul medico-sanitar al Spitalului de la Pietrosu, tindem şi ne străduim să redăm producţiei oameni sănătoşi într-un timp cît mai scurt. Misiunea noastră este să alinăm şi să vindecăm suferinţele celor bolnavi şi cred că reuşim.

Aveam aceeaşi părere. Abnegaţia şi spiritul de devotament pe care-l are personalul medico-sanitar de la secţia chirurgie a Spitalului de la Pietrosu, vădeşte interesul acestuia pentru vindecarea celor bolnavi, pentru redarea sănătăţii oamenilor muncii.

M. Dumitrescu

Flacăra Moineștiului -1958

sursa Arcanum

PS

Cine își amintește unde a fost Spitalul Pietrosu ne lămurește și pe noi cei care nu știm unde a fost? Dacă s-ar putea și o fotografie „acum” ne-ar lămuri și mai bine.

Dacă aveți amintiri despre spital, vă rog să ni le împărtășiți.

foto 1958 -sursa Arcanum

„E între Lucăcești și Modârzău.  Tata a fost medic acolo imediat după absolvire.” Dan Cristea

„Asa imi aduc aminte si eu, pe partea stanga a drumului care duce spre Zemes. De la Moinesti era un autobuz al Intreprinderii de Gospodarie Oraseneasca(IGO) care facea legatura orasului cu spitalul, prin Lucacesti. Capatul traseului era la poarta spitalului. In anii'60-'70 spitalul era considerat al "petrolului".” -Puiu Nistoreanu 

„___ în septembrie 1960, tocmai începusem anul V la facultate și am fost anunțat de accidentarea tatălui meu! Astfel am venit (val vârtej) de la Iași și astfel am fost prima și ultima dată la acest spital! La acel moment acolo era tatăl meu, în urma unui accident de muncă, căruia nu i-a supraviețuit! Erau medicii Dărângă, Moscovici,...” -Constantin Ciocan 

(doctor chirurg Mircea Gruia, dr. Antonescu dr. Papahagi, dr. Cristea, dr. Dărângă, dr. Moscovici)

Ce-a mai rămas

„Cam așa arată astazi 08.04.2025 ...fostul spital de la Pietrosu..este o ruină..fară uși..fără ferestre...cred ca prin anii 2000 a fost un centru ptr copii cu dizabilități...a fost oarecum modernizat atunci...se află situat la o distanță de 6,5 km de centrul Municipiului Moinești !!!” foto Ciprian Soneț

+2

Școala Generală nr. 3 Moineşti

 „În anul 1896 s-a construit un nou local de şcoală, din cărămidă, cu două săli de clasă, tip Ministerul Învăţământului Public.

După Reforma învățământului din 1948, şcoala din Lucăceşti a parcurs acelaşi drum ca întreg învăţământul românesc. A functionat cu clasele I-IV - învățământul obligatoriu apoi cu clasele V-VII (VIII) devenind Școala Generală nr. 3 Moineşti.

Din anul 1995, Şcoala Nr. 3 poartă numele marelui pictor băcăuan, născut pe aceste meleaguri, Nicu Ene.

Biblioteca şcolară avea în anul 2001, 1501 volume, bibliotecar cu indemnizație. În anul şcolar 2001-2002 şcoala functiona cu 8 clase de elevi la care predau 10 cadre didactice, din care cu gradul didactic 1-2, definitiv-5, debutanți - 1 şi suplinitori-2.”

Fragmente din monografia Moineștiului, apărută prin 2002, scrisă de Vasile Anghel.

Fotografiile sunt din anul 2024.

Dionisie Climescu

 

Anii de viață:

„Originar din jud. Bacău. A fost hirotonisit preot în anul 1868 şi numit învăţător la comuna Berzunţiul, jud. Bacău, unde a funcţionat ca preot şi învăţător până în anul 1871, când a fost transferat în aceeaşi calitate la comuna Moineşti, acelaşi judeţ. În anul 1877 această şcoală rurală fiind transformată în şcoală urbană, a fost numit, în urma concursului depus, ca institutor de clasa a III-a şi a IV-a şi director al acelei şcoli, în care calitate, precum şi ca preot, a funcţionat până în 1887. În acest an a fost ales, întărit şi hirotonisit ca arhiereu, cu titlul de «Craioveanul», iar mai târziu a fost numit director al Seminarului Central din Bucureşti. La 14 martie 1894 a fost ales episcop al Eparhiei Buzăului”.

 

G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901, Biografii și portrete, Socec, București, 1903

Datare imagine: 1847 – 5 aprilie 1921

Fotograf / Artist:

Atelier / Editura:

Sursa foto: G.D. Nicolescu, Parlamentul român, 1866-1901, Biografii și portrete, Socec, București, 1903 (în patrimoniul MNIR)

Detinator: MNIR

sursa: https://galeriaportretelor.ro/item/dionisie-climescu-episcop-al-eparhiei-buzaului/

            „Născut în martie 1847 în Târgu Ocna – Bacău, actualmente stațiune turistică de interes național, David Climescu a urmat școala primară în localitatea natală. Studiile gimnaziale le-a urmat la Seminarul teologic din Roman, iar cursul preparator învățători, în orașul Bârlad.

În 1868 a fost numit preot în Moinești, deservind cele două biserici existente: Sf. Gheorghe și filia de atunci Sf. Nicolae, dar și învățător în Berzunți.

Din 1871 a fost învățător și director al școlii primare din Moinești, funcționând aici până în 1887. Școala de băieți reorganizată în 1866, nu a avut un local propriu. Un rol important în organizarea acestei școli l-a avut preotul David Climescu care a pus la dispoziția școlii locuința sa personală.

Rămas văduv, prin decesul maicii preotese, în ședința Sfântului Sinod din 13 decembrie 1886, a fost ales arhiereu cu titlul Craioveanul, fiind numit vicar al Episcopiei Râmnicului (Vâlcea). Înainte de a părăsi Moineștiul a donat locuința sa cu toate bunurile, Școlii de băieți din Moinești. În prezent căminul internat al Liceului Teoretic „Spiru Haret” se află pe locul unde a funcționat Școala Primară de băieți.”

sursa text: https://eprb.ro/pe-urmele-episcopului-dionisie-climescu-intemeietorul-scolii-moinestene

Înființarea Ligii culturale, la Moinești în data de 10 iulie 1912

 „Gazeta ilustrată” (editor: Editura Socec & Co.) (1912; 28 iulie)

sursa: europeana.eu și culturalia.ro

Despre Gheorghiu-Doinaru, care a fost primar al comunei Moinești între 1915-1919, un articol de pe blog aici: https://moinestipozitiv.blogspot.com/2023/08/al-gh-doinaru-alexandru-gheorghiu.html

Dimitrie și Alice Rosetti-Tescanu -părinții Marucăi Cantacuzino-Enescu

Dimitrie Rosetti- Tescanu 

5 septembrie 1852 - 10 ianuarie 1897

„Jurist, om politic conservator (a fost parlamentar, prefect de Bacău). Căsătorit cu Alice Jora, unul din cei trei copii ai lor, Maria (1878-1968), a fost măritată, a doua oară, cu George Enescu.”

Ceilalți doi copii: Elena Rosetti-Tescanu, Constantin Rosetti-Tescanu 

sursa: https://galeriaportretelor.ro/item/dimitrie-rosetti-tescanu-tetcani/

 

„Fotografie-portret reprezentând-l pe Dumitru Rosetti-Tescanu (1852 – 1897), tatăl Marucăi, veston din stofă reiată, cămașă albă cu guler înalt și cravată închisă la culoare. Fotografia este lipită pe carton maro, decupat și incizat cu argintiu, passepartoul având un model caracteristic atelierului Adele – Bacău.”

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Fotografie_Dumitru_Rosetti-Te%C8%99canu_%28Istorie%29_2082_10.02.2014_Tezaur_14F7678E1C7647BBB491ADE7160A40A2.jpg

sursa Era Nouă 1897-1898 (Arcanum Digiteca)

Alice Rosetti-Tescanu 

1854- 21 iunie 1937

„Fotografie portret din semiprofil, reprezentând-o pe Alice Jora - căsătorită cu Dumitru Rosetti-Tescanu la vârsta senectuții, îmbrăcată în negru, cu batic-eșarfă din dantelă. Este mama Mariei Cantacuzino. Fotografie ovală cu passpartoutte dreptunghiular; semnată și datată: iulie 1930, localizată: la Luminiș. Pe verso are o dedicație în limba franceză.”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Alice_Rosetti-Tescanu_%28Istorie%29_2579_06.06.2019_Fond_4F7A46F260EE402B8D66E3FDD97B7A87.jpg

„Fotografie sepia înfățișând-o pe Alice Rosetti-Tescanu împreună cu o prietenă la Bacău, probabil în apropierea casei, îmbrăcate în ținută de zi, cu fuste lungi închise la culoare, bluze cu dantelă și jabouri, cu pălării de mici dimensiuni împodobite cu pene și flori, mănuși și umbrele.”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Foto_Alice_Rosetti-Tescanu_cu_o_prieten%C4%83_%28Istorie%29_2441_08.06.2015_Fond_7F1908F5109D492A8D1714AB927B40EB.jpg

„Carte poștală, avers: fotografia lui Alice Rosetti-Tescanu cu un nepot medic, probabil băiatul lui Maximilian Costin și al Elenei-Nelly Rosetti-Tescanu. Revers: liniatură carte poștală, ștampilă cu cerneală violet Straub-Tg. Mureș; cu creionul: Tescănița bătrână cu un nepot medic – probabil în jurul anilor 1935.”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Alice_Rosetti-Te%C8%99canu_%C3%AEmpreun%C4%83_cu_un_nepot_%28Istorie%29_2116_21.02.2014_Tezaur_E5B0E844CDF248C0B58C5FB399C29049.jpg

Universul -iunie 1937 - (Arcanum Digiteca)

Universul iunie 1937 (Arcanum Digiteca) 

ziarul Adeverul 1906 (Arcanum Digiteca)

Articole despre membrii familiei și domeniul de la Tescani:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2023/09/constantin-rosetti-tescanu-1881-1933.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/01/vila-meri.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/09/pe-urmele-familiei-rosetti-tescanu.html 

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/03/costache-rosetti-tescanu.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/11/alte-cladiri-cu-multe-amintiri-din.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2020/02/regina-maria-la-tescani.html