Note la biografia lui Costache Rosetti-Teţcanu

 Ca o continuare a articolului din Revista Carpica nr.15 în care este relatat momentul în care Costache Rosetti desfiinţează iobăgia de pe moșia sa de la Teţcani, în Revista Carpica nr.16, Paul Paltanea prezintă articolul „Note la biografia lui Costache Rosetti-Teţcanu”, din care am selectat următoarele fragmente:

„Desfiinţarea boierescului" va fi urmată de dezrobirea țiganilor. La 20 noiembrie 1855, C. Rosetti-Teţcanu anunţă Visteria Moldovei că şi-a dezrobit cei 34 de țigani pe care-i avea. Comentînd această atitudine umanitară, M. Kogălniceanu scria în „Steaua Dunării“: „Dumnealui Roset nu este nici minte stricată prin țeri străine, nici ideolog. Dumnealuï este desăvîrşit român, crescut şi trăit în țara sa, şi totuşi enunciă nişte idei radicale, care figură în programul progresiştilor celor mai înaintați. O dovadă mai mult că timpul au sosit şi pentru Principate de a se lepăda de ruşina trecutului şi de a recunoaşte puterea ideilor moderne, care în staturile civilisate ale Europii de mult s-au transformat în fapte".

Gestul lui C. Rosetti-Tețcanu, anticipat de altfel de V. Alecsandri care îşi eliberase țiganii la 1 iulie 1855 16, a fost apreciat de contemporanii săi. N. Ionescu, fratele lui I. Ionescu de la Brad, comunicîndu-i lui C. Negri, la Constantinopol, fapta „tînărului" Rosetti, ca şi apariția legii din 28 noiembrie 1855, pentru dezrobirea țiganilor, afirmă că acestea constituie „breşa prin care oştenii progresului la noi pot să intre în cetatea feudalismului...”

****

„În cea de a doua parte a domniei lui Grigore Al. Ghica, după retragerea trupelor țariste, turceşti şi austriece, mişcarea unionistă, sprijinită şi de domnitor, ia proporții tot mai mari. La propaganda făcută de V. Alecsandri şi M. Kogălniceanu, prin periodicele România literară" și „Steaua Dunării", se alătură şi C. Rosetti-Teţcanu care a intenționat, pe la sfîrşitul anului 1855, să publice, probabil, o broşură unionistă, neacceptată de cenzură. În legătură cu acest proiect, soția îi scrie de la Paris, la 14 ianuarie 1856: „Dar că nu ți-o primit ideile să fie tipărite nu mă mir... mai târziu poate că alții li-or învoi să să tipărească, dar trebui să mai aşteptăm".”

****

„Astfel în şedinţa din 30 mai/11 iunie semnează jurnalul prin care se cerea Unirea Principatelor sub un prinț străin, mai ales de rasă latină. Reîntors la Bacău semnează și poate chiar redactează actul de adeziune al băcăuanilor la mişcarea unionistă. Prin acest act, încheiat la 8/20 iunie 1856, băcăuanii declarau: „Venind vremea de a vorbi şi noi pentru binele ţării noastre şi a ne arăta dorințele unui viitor mai bun, ne-am strins acum într-un cuget şi într-o gîndire desbătînd cu mare cumpănire asupra tuturor împrejurărilor noastre politice, toți ne-am hotărît din suflet pentru Unirea Principatelor şi iarăşi pentru Unirea Principatelor”. După două zile, 10/22 iunie, C. Rosetti-Teţcanu semnează actul prin care băcăuanii îşi exprimau dorința „ca Principatele două surori, Moldova şi Valahia, să se întrunească într-un singur stat, sub numirea de România".”

 Întregul articol se poate citi online în Revista Carpica nr.16.

În Revista Carpica nr.17, într-un studiu, tot al lui Paul Păltănea , este prezentată o parte din corespondența trimisă de Costache Negri lui Costache Rosetti.

O altă postare despre Costache Rosetti-Tescanu de pe acest blog, în următorul link:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/03/costache-rosetti-tescanu.html