Ape minerale pe apa simbetei

 

„Ape minerale, bogăţii incalculabile ce dăruiesc ţării o treime din potenţialul balnear al Europei, se găsesc din belşug şi in oraşul petroliştilor moineşteni. Calităţile curative, debitul, condiţiile climatice sint elemente care ar putea duce oricind la inscrierea localităţii in circuitul staţiunilor balneoclimaterice. Cum stau insă lucrurile la faţa locului ?

Tovarăşul Tudor Tănase, primarul oraşului, după ce ne vorbeşte de preocuparea constantă a factorilor locali pentru valorificarea superioară a acestei resurse imense de sănătate, ne oferă spre edificare un „Studiu privind folosirea apelor minerale din oraşul Moineşti“. Aflăm astfel că ele au fost descoperite in 1860. cind prin săparea unui puţ de ţiţei pină la adincimea de 300 m. s-a dat de apă minerală sulfuroasă, iodurată şi feruginoasă. Folosirea lor incepe, după cum menţionează documentele vremii, incă din 1885, pentru ca in 1895 dr. Ştefan Stincă, unul din iniţiatorii medicinei sociale de la noi, să trateze deja pacienţii de reumatism la „spitalul centrului muncitoresc Moineşti“.

In 1908 exista o instalaţie rudimentară de băi minerale. In 1909 Primăria comunei construieşte o baracă cu citeva cabine, ameliorind condiţiile de tratament. In 1910 cerinţele au crescut şi comuna a făcut cheltuieli care „au costat scump“ : „...a făcut 10 cabine sistematice (!) inzestrindu-le cu tot confortul necesar unei băi modeme ( !).... a instalat căldare de încălzit apa, pompă pentru aducerea apei, s-a prunduit aicea, s-au făcut colibe pentru stat publicul, s-a făcut analiza apei care s-a găsit proprie pentru băi“. La solicitarea populaţiei nevoiaşe, primarul a acordat gratuit un număr impresionant de băi, dar după 1920 (cind comuna a fost declarată oraş) greutăţile financiare au silit oficialităţile să subarendeze băile unor cooperative sau particularilor. Cu toate acestea rcnumele apelor de aici creşte an de an şi sute de cetăţeni de diverse profesii — de la muncitori la senatori şi miniştri — vin la tratament.

Prin Decizia ministerială nr. 21192 5 Iunie 1934 desele solicitări ale localnicilor sint satisfăcute : Moineştiul este recunoscut ca localitate balneoclimaterică.

O bună bucată de vreme băile au fost lăsate in părăsire. Cabinele s-au ruinat, izvoarele au fost astupate cu mîl, ţiţei şi reziduuri petrolifere de la sondele instalate chiar in incinta parcului de băi minerale. Abia in 1959 Sfatul popular orăşenesc Moineşti incepe demersurile pentru repunerea in funcţiune a băilor. Ele sint redeschise in 1963 in localul „băilor comunale“, clădire veche de 31 de ani. cu o singură procedură — băile la cadă.

 

De atunci şi pină in prezent, cu tot elanul moineştenilor, nu s-au petrecut prea multe schimbări, băile functionind cu o capacitate efectivă mult inferioară celei potentiale. Faima apelor minerale de aici ajunge totuşi pe diverse căi la bolnavii din toate colţurile tării. Numai in perioada 15 mai — 1 octombrie a anului trecut la băile moineştene s-au tratat 1 587 de cetăţeni. Dintre aceştia doar 305 erau localnici. Ceilalţi veniseră indeosebi din Bucureşti, judeţele Vrancea şi Buzău, dar şi din foarte multe localităţi ale judeţelor Alba, Botoşani, Bihor, Braşov, Brăila, Constanta, Iaşi, Ilfov ş.a. Surprinzătoare este afluenţa pacienţilor din Transilvania şi Banat, fapt mai puţin obişnuit în anii 1933—1931.

Înainte de a vă oferi citeva date despre indicaţiile balneo-terapeutice ale apelor, iată citeva opinii ale pacienţilor. Maria A. Dumitru. 55 ani, comuna Poduri : „Cind am venit prima oară abia mergeam. Nu puteam să rădic miinile, nu puteam să stau in pat mai mult de o oră. Am fast peste tot. Şi la Iaşi am ajuns la control. Aici, după a treia baie am şi simţit că mi e mai bine. După 4 luni am inceput să fac din nou treabă. Acum sint in al optulea an de cind fac băi şi mulţămesc, n-o due rău deloc“. Gheorghe C. Martin, 62 ani, Ardeoani : „Nu puteam să ridic mina dreaptă deasupra capului şi după numai 7 băi lucrez mai ceva ea inainte de a fi bolnav". Aneta Postolache, Comăneşti : „Eu trebuia să fac o operaţie şi după ce am făcut băi am renunţat Ia ea pentru că mă simţeam bine. Vin aici de 6 ani şi zic că sint ape foarte bune". Şirul aprecierilor ar putea continua. Să vedem insă ce spun specialiştii.

Din studiu! amintit, întocmit de dr. Mihai şi Elena Ghiţulescu, precum şi din prospectele afişate ici-oolo, prin cite un autobuz, aflăm că apele minerale din Moineşti folosesc la : tratarea bolilor aparatului locomotor (reumatisme cronice şi boli de nervi periferici) — artrite şi poliartrite cronice, artroze, spondilite şi spondiloze, calusuri intirziate sau dureroase, osteite şi periosteite cronice, miozite şi tendinţe cronice, nevralgii şi nevrite cronice ; tratarea bolilor ginecologice — cervicite, metrite. perimetrite, parametrite, pelviperitonite cronice, insuficiente funcţionale sau organice, sechele posti inflamatorii sau postoperatorii ; tratarea dermatozelor cronice — psoriazis şi neurodermite. Totodată, prin punerea in valoare a „izvorului de ochi“ se vor putea trata afecţiuni oculare iritative, conjunctivite cronice, infecţii cronice oculare.

Izvoarele moineştene sint deci similare cu cele de la Olăneşti, Hereulane, Căli- măneşti, Căciulata, Pucioasa. Băltăţeşti, şi cu toate acestea anuarul Ministerului Sănătăţii din 1975 indică Moineştiul drept „localitate cu factori balneari“, in urma unor localităţi cu cite un singur izvor declarate „staţiuni de importanţă locală“. Or, aici sint 10 izvoare cu un debit de peste 50 000 litri in 24 ore!

În comparaţie cu Slănicul, atit diversitatea compoziţiei chimice, cit şi indicaţiile de cură sint mult mai mari. In plus, climatul moineştean este mai puţin umed. Iar dacă ar fi să ducem mai departe comparaţia, cele 3 surse nefolosite de la Lu- căceşti, bune pentru cura internă a afecţiunilor urmare, a bolilor de nutriţie — diabet, a alergiilor şi a afecţiunilor de căi biliare — dau ape de tipul Olăneşti 24, in timp ce izvorul nr. 5 Moineşti, cu apă feruginoasă-mîloasă scoate la iveală „nămol sapropelic“, echivalent cu cel de la Techirghiol ! !). Apreciaţi singuri cite bogăţii se duc pe apa simbetei, mai precis pe cea a Tazlăului Sărat.

Nu spunem că moineştenii rămin impasibili la asemenea pierderi. Dimpotrivă, studiul efectuat conţine măsuri serioase de valorificare, măsuri care au fost deja aduse la cunoştinţa Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean şi a Institutului pentru economia comerţului interior şi a turismului, secţia turism Bucureşti. Pentru că in rezolvarea favorabilă a acestei probleme este implicat şi O.J.T. Bacău, să vedem şi părerea directorului instituţiei, tovarăşul Gheorghe Manolache : „O să incercăm să facem ceva pentru că şi noi sintern interesaţi, dar demarăm incet. Pină nu cunoaştem posibilităţile certe pentru a investi, nu ne hazardăm. Am comandat un studiu de marketing şi peste trei luni vom avea rezultatele. O să facem propunerile respective la timpul potrivit“.

Vă dăm deplină crezare, tovarăşe director. Ştim că nu se pot investi nişte fonduri dacă nu există o bază temeinică in acest sens. Nu credeţi insă că se pot folosi, pină la investirea unor sume, rezervele locale ? Şi aici ne referim la propunerea moineştenilor de a constitui un prim pavilion de tratament in clădirea unui cămin de nefamilişti. Oricum, pină la primirea certificatelor, analizelor şi altor rezultate, vă aducem la cunoştinţă că apele de Moineşti au fost medaliate cu aur la un tirg international, organizat cu ani in urmă in capitala Franţei, că şi in acest an, incepind din luna mai, data deschiderii băilor, la Moineşti s-au tratat peste 1 000 de oameni, că multi dintre ei au venit pentru a doua şi a treia oară consecutiv din oraşele (ca să ne oprim doar la ele) Bucureşti, Tecuci, Buzău, Focşani. Ploieşti, Panciu, Constanţa. Tg. Mureş. Predeal, Roman, Rm. Sărat, Tirgovişte ş.a. pe care spaţiul nu ne mai permite să le enumerăm.”

Cornel Galben - „Flacăra” 1977

sursa Arcanum