Adina Cristea Palada scria la apariția unuia romanele prezentate:
„Am ezitat mult sa scriu despre acest trecut, cum să-l fac să renască și să-l redau inteligibil. Dar îl văd ca pe o datorie către descendenții mei și către toți cei care cred că rădăcinile smulse nu lasă urme…Povestiri adevărate, pudrate ici și colo cu un praf de ficțiune, am vrut să fac din acestea un roman, ce ar putea fi citit de toți adulții nostalgici după copilărie și de toți copiii nerăbdători să devină adulți.”
Acest "Am invins" nu ar fi putut fi strigat cu atata convingere chiar si intre aceste coperti daca autoarea nu ar fi avut radacinile puternice, formate si crescute dupa, am putea spune, manualul nescris al unui bun-simt propriu generatiilor interbelice romanesti. Intoarcerea in vizita, acasa in Romania, dupa obtinerea cetateniei franceze, nu este una a fiului risipitor, ci este un moment cheie, care certifica folosirea din plin a talantilor intr-o lume straina si ostila, pe care autoarea a reusit sa o stapaneasca, impunandu-si profesionalismul si celelalte calitati, recastigandu-si treptat demnitatea, libertatea de actiune si prin urmare echilibrul interior. Cornelia Violeta POPESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu