Medalia „Răsplata muncii pentru învățământ” -1928

 „După Primul Război Mondial, învăţătorii din judeţul Bacău au dat încă o dată dovada înaltului patriotism şi a dăruirii profesionale, neprecupeţind niciun efort pentru realizarea scopului propus: formarea şi educarea unei noi generaţii de oameni capabili să răspundă cerinţelor societăţii româneşti de atunci, formând şi pregătind cadrele competente necesare pentru economia ţării şi pentru organizarea administrativă a tuturor domeniilor de activitate în România Mare, fapt confirmat de numărul mare de cadre didactice care au primit înalte distincţii în acea perioadă. Cadrelor didactice li s-a acordat medalia Răsplata muncii pentru învăţământ, care li se înmâna în cadru festiv.

****

În anul 1928, prin Înaltul Decret Regal nr. 2.217/1928, au primit medalia „Răsplata muncii pentru învățământ” 16 institutori şi învăţători băcăuani.

****

Aceeaşi medalie, Clasa a II-a, a primit Ana Buşilă - învăţătoare gr. II şi directoare a Şcolii Primare de Fete Moineşti.”

Articolul „Sancţiuni subiective aplicate unor cadre didactice de elită din judeţul Bacău” scris de Elena Ungureanu, apărut în revista „Acta Bacoviensia” nr.10 din 2015.

Sursa: Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale

"Vad al Neguţătorului” -

 „Vadurile au fost utilizate atât de negustori, dar şi de simpli călători sau de către armatele statelor străine care invadau în numeroase rânduri Moldova. Prima menţiune probabilă a unei vămi de acest gen, este din 29 iunie 1400, când Alexandru cel Bun întăreşte hotarul unui sat de pe Tazlău care cade în drum până la "vadul mare". În acest caz în fixarea hotărniciei sunt menţionate o serie de elemente cum ar fi "drumul", "drumul mare", "vad" cât şi "vadul mare". Tocmai aceste elemente şi în special ultimul, folosite în hotarnica respectivă, ne determină să considerăm că este vorba de un vad utilizat de negustori, care presupunea achitarea unor taxe proprietarului respectiv.”

------------------------------------------------------------------------------

„O ultimă menţiune a unui vad din secolul al XV -lea, este din 5 martie 1493, când se foloseşte într-o hotarnică toponimul "Vadul Neguţătorului" aflat la confluenţa dintre Tazlăul Mare şi Tazlăul Sărat. Chiar dacă documentul este unul fals, fiind însă vorba de un toponim cu o denumire extrem de sugestivă pentru problema luată în dezbatere, informaţia poate fi luată în considerare. În acelaşi timp cei care au falsificat relaţia de proprietate, au avut grijă ca elementele de toponimie utilizate să fie veridice. Tot conform documentului în apropierea vadului se afla seliştea Steţcani (satul Tescani din zilele noastre). Există posibilitatea ca vadul menţionat în documentul din 29 iunie 1400, locul vămii Tazlăului atestată la 1431 şi acest "Vad al Neguţătorului" să fie identice.”

Din articolul „Vaduri şi "poduri umblătoare" pe teritoriul Moldovei medievale” scris de Constantin Tofan în revista „Acta Bacoviensia” nr.7.

sursa: Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale

Toate reacţiile:

2Constantin Ciocan şi încă cineva

Lucăcești-policlinică 1963

 

O altă fotografie a policlinicii din Lucăcești, cu gardul care împrejmuia „colonia”, așa cum i se spunea cartierului (1963). Mai sunt încă unele părți din gard.

„Grija faţă de sănătatea oamenilor muncii, pe care o manifestă în permanenţă partidul nostru, este materializată de numeroasele spitale, policlinici şi multe alte unităţi sanitare, care au fost construite ’şi desfăşoară o activitate fructuoasă.

Pentru muncitorii petrolişti din raionul nostru au fost înălţate în ultimii ani o serie de asemenea construcţii, printre care: un spital modern la Petrosu, două i policlinici, una la Zemeş şi alta la Lucăceşti etc., unde cadre medicale cu pregătire superioară sau medie veghează la sănătatea petroliştilor.

În clișeu: policlinica din oraşul petroliştilor — Lucăceşti, expresie a grijii care li se poartă acestora.”

Cealaltă fotografie: https://www.facebook.com/photo/?fbid=10021427211222821&set=gm.1413535273318032&idorvanity=1388966862441540

sursa Arcanum

Longevitate în Moinești

 Oare așa să fi fost? Sau și atunci era fake news.

Capitala București -1940

1934

sursa Arcanum

Act de donație 1695

 

Din articolul „NEGUSTORI, MEŞTERI ŞI BOIERI ÎN ORAŞELE ŢINUTULUI BACĂU LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVII-LEA” scris de Marius Constantin Chelcu în revista „Acta Bacoviensia” nr.5 din 2010.

sursa: Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale

Monumentul eroilor

 

„DIN CENTRELE ROMÂNIEI.

Bacău. În ziua de 18 Mai, Duminecă, s’a dezvelit în Moineşti monumentul  ridicat în amintirea luptătorilor căzuţi în războiul din 1877—78. Iniţiativa a fost luată de căpitanul Mihail Vládescu din reg. Bacău No. 27. În general serbătorirea a avut o înfăţişare frumoasă, prin întîlnirea şcolilor şi a ţerănimiî de prin partea locului.....  Au fost de faţă autorităţile comunei, prefectul judeţului, revizorul şcolar, deputaţii ţeranilor şi alţii; iar onorurile militare au fost date de un batalion din regimentul Bacău No. ‘27, cu musica.

Serviciul religios a fost oficiat de părintele protoiereu Al. Cristea, însoţit de preoţii din comunele vecine.

Au urmat apoi discursurile: al protoiereului, al colonelului şi altele. Un militar a copiat pe de-a’ntregul din Coşbuc şi a zis: Un martor ocular îmi spunea...

Au defilat apoi şcolile, armata şi veteranii, la a căror vedere, mulţimea a izbucnit în urale prelungite.

Învăţătorii au avut ordin să pregătească o producţie şcolară, care nu s’a mai dat, nu ştiu din ce motive.

Înfăţişarea monumentului este frumoasă şi impunătoare. Inscripţiile însă, pe lângă greşelile de gramatică şi ortografie, mai conţin si un lung pomelnic — nu al morţilor din război, ferească sfîntul!—, ci al autorităţilor din comună.....”  (Neamul Românesc 1908 - sursa Arcanum)

*****

„Monumentul din Moineşti.

Zilele trecute s'a inaugurat la Moineşti monumentul eroilor morți în Războiul Independenței.

Monumentul acesta a fost ridicat prin stăruințele unui comitet compus din d-nul căp. Mihail Vlădescu, comandantul companiei locale: frații Efstatiade, unul inspector comunal şi altul primar, P. Tantu, judecător de ocol și Herman Theiler, care a adunat prin subscripție publică suma de 2200 lei.

Monumentul, care este lucrat de sculptorul G. Boboc din Bucureşti, e format dintr'o coloană de varietate de gresie albă, cu o aquilă de bronz în vârf şi totul aşezat pe un piedestal. Înălţimea totală e de 4 metri.

Următoarele inscripții sunt săpate pe piedestal : la amintirea eroilor dela 1877.78. >Prin noi înșine şi Nihil sine deo<.

La inaugurare a luat parte un imens public, precum şi foarte mulți veterani din războiul Independenței.”

 Tribuna, nr.115, 1908, apărut la Arad (sursa BCU Cluj) .

****** 

Monumentul ridicat în amintirea eroilor din răsboiul independenţei dela 77—78, s’a desvălit cu mare pompă în mijlocul unui imens public, la Moineşti în România. Monumentul a fost tăiat de cunoscutul sculptor român George Boboc. - (Drapelul  1908 -sursa Arcanum) 

Fotografii realizate de Leopold Adler, la inaugurarea monumentului

******

Editura Isac si Jean Gartenberg Moinești -1926

2025

Edit. librăria „La invalidu de de războiu” Iancu Keyla -Moinești 1934

*******

„Descriere: Monumentul, realizat din beton, este alcătuit dintr-un soclu masiv, inscripționat, cu colonete în colțuri, și un obelisc care are fixată, deasupra, reprezentarea unei acvile cu aripile deschise. Monumentul este împrejmuit cu stâlpi, din beton, uniți cu lanțuri.

Inscripții: „PRIN STRĂDUINȚA CĂPITANULUI VLĂDESCU MIHAI DIN REG. BACĂU N. 27. CU UN COMITET COMPUS DIN EFSTATIADE GHEORGHE INSP. COMUNAL, EFSTATIADE NECULAE, THEILER HERMAN, TINTU PETRU JUDECĂTOR” Pe soclu: „RIDICATU-SA ACEST MONUMENT DE CĂTRE TOȚI CETĂȚENII COMUNEI MOINEȘTI ÎN ANUL M.C.M. VIII (1908) SPRE VEȘNICĂ AMINTIRE A VITEJIEI ARMATEI ROMÂNE ÎN RĂZBOIUL PENTRU INDEPENDENȚĂ”

sursa text și foto din 1976: muzeograf Șendrea Eugen (1976) - Galeria Monumentelor de for Public

https://eroi.cimec.ro/monument-al-eroilor-cazuti-in-razboiul-de-independenta-obelisc-acvila-moinesti-1254/

1976

2025

surse foto: Primăria Municipiului Moinești, Galeria Monumentelor de for public, Delcampe, arhivă personală 

https://picryl.com/media/adler-inaugurarea-monumentului-militar-in-moinesti-in-1909-2-27e328

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Adler_-_Inaugurarea_monumentului_militar_%C3%AEn_Moine%C5%9Fti_%C3%AEn_1909.jpg

Serbare la Căminul Cultural (1958)

    „În anii care s-au scurs de la 23 August 1944 încoace, mişcarea artistică de amatori a luat o dezvoltare fără precedent. Nenumărate talente din popor îşi manifestă aptitudinile pe scenele căminelor culturale din satele patriei noastre, răspîndind în cele mai largi mase minunatul folclor romînesc.

    Şi în satul Hîngani din comuna Moineşti, cu sprijinul organizaţiei de partid, sub îndrumarea cadrelor didactice, se desfăşoară o rodnică activitate culturală.

    Duminică 8 iunie. Pe uliţele satului, animaţie mare. O mulţime multicoloră stă în faţa căminului cultural. Dintr-o căruţă, o femeie în vîrstă întreabă curioasă:

    — Da’ ce-i mămucă, adunare ?

    — Este şi adunare mătuşă, dar mai întîi dăm noi spectacol pe scenă, îi răspunde plină de mîndrie o fetişcană cu cozile cunună în jurul capului.

    Un alt grup de fete îmbrăcate în frumoase costume naţionale, lucrate în culori vii (catrinţe bătute cu fir şi strînse pe trup), purtînd florile tinereţii în obraji şi priviri, îşi fac loc cu greu printre oameni.

    Sala căminului este neîncăpătoare. Au venit astăzi la serbare nu , numai oameni din Hîngani, ci şi din satele vecine.

    Hîngani este un sat mic, dar în el trăiesc mineri şi petrolişti harnici care sprijină cu entuziasm munca cultural-artistică. Printre cei din sală distingem pe moş Costică Purcaru din familia căruia vin patru fete la cămin, pe tov. Maria Bucur din casa căreia vin regulat la repetiţii două fete şi doi feciori şi pe mulţi alţii despre care s-ar putea spune numai vorbe frumoase.

    La ora 14,30 se ridică cortina şi pe scenă apare, frumos rînduit, cerul pe trei voci egale, feminine, care, sub conducerea tov. Dumitru Barcan, interpretează cîntece din repertoriul său, deocamdată nu prea bogat, dar bine ales ca : „Imnul partizanilor păcii din R.P.R.“, de I. Kirescu, „Semănătorii“ — pe versuri de V- Alecsandri, „Sub al păcii stindard“ de I. Kirescu, „Hora fetiţelor“, „Vals de primăvară“ şi altele.

    Cu mult talent au fost recitate poeziile : „Duşmancele“ de G. Coşbuc (Nela Manea) şi „Nu te-ai priceput“ de acelaşi autor (Lenuţa Purcaru).

De asemenea, nu putem trece cu vederea pe cei trei solişti vocali : Zamfira Sandu, Lenuţa Purcaru şi Simion Vrînceanu-Damian, care au interpretat frumoase romanţe şi cîntece populare.

    Echipa de jocuri, formată din 12 perechi a executat bine patru dansuri naţionale.

    Programul s-a încheiat cu piesa de teatru „Noră norişoară“, comedie într-un act de L. Groll, interpretată de tinerii : Simion Vrînceanu, Grigore Iftimoiu, Rodica Barbălată şi Tinţa Napa, despre care trebuie să spunem că au manifestat multă dragoste pentru munca culturală, renunţînd la orele de odihnă care li s-ar fi cuvenit după ceasurile de muncă în producţie.

FLORENŢA CIOBANU învăţătoare”

Flacăra Moineștiului 1958

sursa Arcanum

Grav accident de automobil la Moineşti (1931) - Patru răniţi

„MOINEŞTI  — Un grav accident de automobil s’a petrecut pe şoseaua Bacău-Moineşti, chiar Ia intrarea în oraşul nostru, în următoarele împrejurări:

Maşina de curse din Bacău, proprietatea lui lancu Leibu, venind zilele trecute dela Bacău, încărcată cu pasageri, Ia intrarea în oraşul nostru, a voit să se ia la întrecere cu altă maşină, proprietatea d-lui Bontaş, grefier la judecătoria Moineşti.

Întrucât la acel punct, se află un deal mare, maşina d-lui Bontaş fiind condusă cu mare viteză i s’a rupt frâna de picior şi cum şi frâna de mână nu era în bună stare, maşina a început să meargă înapoi, cu o viteză din ce în ce mai mare.

O panică de nedescris a cuprins pe numeroşii pasageri cari se aflau în maşină, întrucât la stânga şoselei se afla o râpă. Maşina nu a putut fi oprită la timp şi s’a răsturnat în această prăpastie. D. Bontaş a scăpat ca prin minune neatins.

Maşina lui lancu Leibu s’a oprit între şanţ şi un mal. S’au ales cu răni grave d-nii N. Pătrăşcanu, impiegat la judecătorie, Volf Şapira, comerciant, d-na Welvel din Băhnăşeni şi o domnişoară din Moineşti, al cărei nume ne scapă.

Cazul se cercetează de judecătoria Moineşti.”

Dumitru Mărtinaş și romano-catolicii din Moldova

 Un capitol interesant „Dumitru Mărtinaş și romano-catolicii din Moldova”, despre romano-catolicii din Moldova, originea ceangăilor din Moldova, românii din Secuime, în revista „Acta Bacoviensia” nr.2 din 2007. Pentru că are multe articole și nu îl pot posta aici, aveți linkul unde îl puteți citi direct sau descărca:

https://biblioteca-digitala.ro/?volum=6625-acta-bacoviensia

Sursa: Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale

Ghimeş

 Din articolul „Tainele Universului Spiritualității Româneşti în zona Ghimeşului” scris de Petre Bilibok în revista „Art Bacoviensis” nr.1 din 2006.

„Asupra denumirii acestei aşezări, a circulat o istorioară prin care se spune că un cioban, care se aciuase printre primii locuitori, din cauza desişurilor din pădure (cum erau acestea la vremea respectivă), umbla mai mult călare pe un măgar. Acesta trebuia deseori îndemnat la urcuşurile destul de greoaie şi astfel s-a împământenit în preajma locului denumirea după cum era îndemnat măgarul: "Ghi-Ghi-Meş", iar prin contopirea acestor două componente s-ar fi născut denumirea localităţii ce se păstrează şi astăzi: GHIMEŞ.

***

Trebuie să amintim contribuţia marelui pedagog Grigore Tabacaru, prin grija căruia între anii 1924 şi 1925, a funcţionat o Universitate de Vară pentru cadrele didactice din zonă şi pentru oamenii acestor locuri, după modelul celei conduse de marele istoric Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte. Învăţătorul I. N. Mitrofan preciza că „pentru aplicarea în şcoală a pedagogiei şi didacticei experimentale, este necesară pregătirea cadrelor didactice, iar Grigore Tabacaru a înfiinţat «Universitatea liberă» de la Ghimeş, [. „] care a funcţionat între anii 1924-1925 unde a ţinut lecţii şi conferinţe privind educaţia nouă, cât şi popularizarea ştiinţei şi culturii."

Sursa: Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale