„La dorinţa unui grup de cititori ai ziarului nostru, publicăm in acest număr sumare date despre trecutul aşezării Hangani, in prezent cartier al oraşului Moineşti, cit şi aspecte referitoare la viața şi munca oamenilor de aici in anii regimului democrat-popular.
Actualul cartier al oraşului Moineşti, ca şi alte aşezări omeneşti din raionul nostru, işi are un trecut istoric indepărtat, consemnat in parte şi in documente.
Cu sute de ani in urmă i se spunea Urmeniş, de la numele piriului care străbate aşezarea şi are şi astăzi aceeaşi denumire.
Sub această denumire este consemnat satul Urmeniş şi in documentul din timpul lui Ştefan cel Mare (iunie 1463), alături de Văsieşti, alt cartier al oraşului Moineşti, care işi păstrează acelaşi nume pină in zilele noastre.
Consemnarea localităţii Hangani in hrisoave are loc şi in secolele următoare, in timpul domniilor lui Petru Rareş, Alexandru Lăpuşnea- nu, şi indeosebi in secolul XVIII, cind comandantul oştilor care făceau paza trecătorilor din munţi— Sandu Loghinescu —- era de aici.
Schimbarea denumirii localităţii a survenit mult mai tirziu, abia in secolul trecut.
Iată „istoricul“ schimbării denumirii acestei localităţi. Urmaşii iui Iliaş Sanga, citat in documentul din secolul XV, din timpul lui Ştefan cel Mare, au adus, pentru exploatarea imenselor cantităţi de lemn existente la Urmeniş, clăcaşi din satul Hangu (din apropierea Tg. Neamţ). Aceştia şi-au durat locuinţe pe Valea Urmenişului, pe meleagurile actualului cartier Hangani. În timpul aşa-zisei improprietăriri a celor de aici, care a avut loc in anul 1864, pentru a se putea face deosebire intre restul moşiei şi păminturile celor ciţiva improprietăriţi, s-a spus „pămintul Hanganilor“, adică al celor venit din Hangu. Aceeaşi denumire a primit-o apoi intreaga aşezare.
A făcut parte din comuna Văsieşti pină a deveni cartier al oraşului Moineşti.
Viaţa de-a lungul veacurilor nu a fost prea uşoară. Locuitorii erau nevoiţi să muncească in condiţii grele la exploatarea lemnului necesar pentru construcţii şi pentru combustibil indeosebi.
Chiar şi după improprietărirea de la 1864, cei care au beneficiat de maximum 4 fălci de pămint nu aveau cu ce le lucra, lipsindu-le vitele de muncă şi uneltele. Multă vreme s-au folosit de unelte de muncă rudimentare confecţionate de ei inşişi. Abia după anul 1900 apar pluguri de fier.
La toate aceste greutăţi se adaugă şi pămintul slab al unora, nefolosibil din punct de vedere agricol, acoperit cu păduri, cioate şi rădăcini de copaci, aşezat pe ripe abrupte. Iată explicaţia faptului că mulţi dintre locuitorii de aici au fost nevoiţi, pentru a-şi duce traiul de azi pe miine, să-şi caute de lucru cu ziua, fie la construcţia căii ferate de pe Valea Trotuşului sau Comăneşti-Moineşti, fie la minele de cărbune şi mai tirziu in schelele petrolifere apropiate.
Despre o viaţă cultural-educativă nici nu se pot face referiri măcar, pentru că a fost cu totul inexistentă.
Cîţiva dintre fiii celor care locuiau in apropiere de Văsiieşti frecventau in primele două decenii ale secolului nostru la şcoala de aici. Cum insă calea de acces era pe malul Urmenişului, a cărui apă făcea impracticabilă trecerea prin această zonă de toamna pină primăvara tirziu, frecvenţa lor era mult ingreunată.
Prima şcoală ia fiinţă abia după primul război mondial, iar postul al doilea de invăţător este aprobat după anul 1930.
***
În anii regimului democrat- popular au survenit prefaceri profunde, ca pretutindeni pe teritoriul patriei noastre, şi in cartierul Hangani.
Locuitorii de’aici işi aduc o rodnică contribuţie la buna desfăşurare a activităţii unităţilor industriale din imprejurimi, unde sint incadraţi.
Prosperitatea şi viaţa nouă a locuitorilor de aici sint reflectate in mod convingător şi de ritmul creșterii construcţiilor noi de locuinţe, cu posibilităţi proprii, din acest cartier. Astfel, numai in ultimii 4 ani aproape 50 de familii s-au mutat in case noi, ceea ce reprezintă un procent de peste 10 la sută.
La Şcoala de 8 ani din Hangani işi duc activitatea 4 invăţători şi 5 profesori, iar in anul de invăţămint 1964-1965, cei aproximativ 220 de elevi, fii ai oamenilor muncii din cartier, beneficiază de cărţi gratuite.
Sint doar citeva cifre, dar care reflectă in mod grăitor aspecte noi din viaţa şi activitatea locuitorilor de azi ai cartierului Hangani.”
I. TUDOR
Flacăra Moineștiului 1964
Sursa Arcanum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu