Un studiu realizat de Irina Crina Anca SANDU, Ioan Gabriel SANDU, Ion SANDU.
„Satul Câmpeni situat pe Platforma petrolieră a Moineștiului din județul Bacău, până la Al doilea Război Mondial a fost un centru recunoscut pe harta țării, dar o serie de transformări socio-politice și economice au îngropat faima „păcurii roșii” de aici. Documentele din arhivele naționale, dar și străine scot la iveală aspect necunoscute sau de mult uitate. Lucrarea realizează o structurare cronologică a principalelor momente din istoria a acestui meleag, aflat nu departe de marile centre industriale ale județului Bacău și Piatra Neamț.”
Câteva fotografii prezentate în studiu, care poate fi descărcat din următorul link: https://www.euroinvent.org/cat/Workshop_2024.pdf
„Detalierea acestei fotografii și a uneia pe care o am amintire de la "mama Elena"- bunica care m-a adoptat (Fig. 11), se poate observa diferența între comportamentul şi vestimentația inginerului Caiulea (în centru), care devenise "al locului" şi cel al muncitorilor din sat (îmbrăcați normal, fără echipament de protecție și cu unelte rudimentare: ciocan, baros, compas, vas de scos etc.) față de cei trei reprezentanți ai Consiliului de Administrație, veniți de la București și tinerii din sat care îi acompania la "iarbă verde". Echipa de foraj este sobră, muncitorii au într-o mână câte o unealtă. Era la modă mustața, iar ca vestimentație: bonda, vesta, sacoul, pălaria, basca sau șapca.”
******
„Dintre puțurile săpate cu mâna de păcurari din Câmpeni mai este și astăzi groapa cu păcură din locul numit la Aglăița, din pădurea dinspre Pustiana (locul numit în documente Câmpeni-Tătaru). Acest puț are o adâncime de 80 m și este împletit cu nuiele. Din acest puț (Fig. 15) locuitorii satului încă se mai aprovizionează cu păcură pentru hidrofobizarea acoperişurilor cu şindrilă, a porților și gardurilor din scândură, a ferestrelor etc. şi de ce nu și pentru aprinsul focului în sobe.”

.jpeg)
.jpeg)


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu