„Reclamațiune
Despre ceea ce se petrece la cinema „Filimon Sîrbu“
Eu, subsemnatul Mitică Pendelete, get beget moineştean şi din partea locului, m-am instalat duminică 9 decembrie la orele 8 într-un scaun din sala cinematografului „Filimon Sîrbu“ din Moineşti, după ce mi-au rămas doi nasturi amanet în mîna unuia ciufulit şi cu moţ în frunte, care , avînd ambiţie să mi-o ia înainte s-a sprijinit în nasturii mei, să nu-şi piardă echilibrul.
- Ehei, mi-am zis, după ce m-am instalat în scaunul de la marginea rîndului, să şti c-o să mă pricopsesc dacă la aşa o îngrămădeală cu sos de ghionturi, drăcuieli şi alte numeroase complimente la adresa familiei, puteam privi în voie la celelalte reprize care se disputau în uşa sălii, unde operatorul şi cu moşul care-şi zice responsabil, se izbeau cu spatele în public şi se sprijineau cu mîinile de pervazul uşii ca să reziste la ofensiva ălora care aveau bilet.
Trecu aşa cam la un sfert de oră pînă ce nu mai văzui nici un scaun şi niciun loc liber în picioare pentru că se vede treaba că tovarăşa casieriţă nu vinde bilete după cîte locuri sînt, ci după aproximaţia cam cîţi pot să stea înăuntru fără să se axfisieze. Ba unii, mai isteţi, se suiră chiar pe scenă, in faţa ecranului, ca să aibă completă vizibilitate şi nu care cumva să le scape vreun amănunt din scenele filmului „S-a întîmplat pe stradă“, care avea să ruleze, după cum vom vedea in continuare.
A făcut ce a făcut operatorul şi in sfirşit i-a dat drumul la jurnal. E drept că nu l-am văzut tot fiindcă unul cu căciulă, din rinduri, acoperea şi descoperea ecranul, iar eu fiind la margine duceam tratative cu el să-l conving să hîiască capul măcar trei centimetri mai la stînga fiindcă nu vedeam nimic. Asta a fost la jurnal.
După jurnal a început filmul, care de la primele scene pierdu-se sonoritatea, insă după nişte tropote şi fluierături de ţi-era mai mare dragul, şoferul care conducea maşina pe ecran a inceput să vorbească sonor.
Ar fi mers cum ar fi mers şi tot aş fi inţeles eu ceva, dacă nu s-ar fi intimplat ca operatorul să fie certat cu ăia din sală, fiindcă nu trecea două minute şi fie că ecranul se intuneca, fie că se făcea lumină in sală. Iar lumina dura cite zece minute pină ce incepea iar să zbirniie aparatul şi se făcea intuneric complet. Mie imi trecuse nu numai pofta de film, dar imi trecuse şi os prin os făcind gimnastică gratuită, cu capul, ca să apuc pe ici pe colo cite o scenă, că atunci cind se intimpla să se sărute şoferul şi cu fata care era laborantă, n-aveam nevoie să-i văd, că fluierau spectatorii instalaţi pe scenă şi eram inştiinţat.
Iaca in felul acesta mi-a mers mie duminică după amiază cind m-am dus să mă delectez două ore la cinematograf. De aceea in incheierea reclamaţiunii mele, pe care o fac prin gazetă, că aşa cred că o să aibă şi rezultat, mă adresez colectivului de conducere al clubului, tovarăşei Tinca Paşcu, care poate struni pe operator şi pe „responsabilul“ de la uşă care-şi bat joc de lume. Tovarăşa Tinca Paşcu, care răspunde cu adevărat de buna funcţionare a clubului „23 August“ deci şi de cinema „Filimon Sirbu“ ar fi bine să mă audă şi pe mine, spectatorul, iar de la această dată să nu se mai vindă bilete decit cite locuri sint, operatorul să nu-şi mai permită a-şi bate joc de noi făcind experiențe cinematografice pe spinarea publicului, iar moşul de la uşă, să nu mai imbrincească lumea de parcă i-ar fi sărit o doagă, ci să fie respectuos cu noi, aşa cum sintem noi cu el.
MITICA PENDELETE
Pentru conf R. VIVOSCHI”
Flacăra Moineștiului -1956
Sursa Arcanum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu