„ MOINEŞTI.
În apropiere de Comăneşti, unde se instaurează una din cele mai temerare citadele ale industriei socialismului românesc. Ca să ajungi acolo cu trenul parcurgi un peisaj de galaxii terestre, un poem de constelaţii oglindit parcă în poemele răzvrătite ale demiurgului erupţiei Dada.
Nu ştiam. Am primit invitaţia unor tineri concetăţeni ai autorului acelor „Sept Manifestes Dada“, că, la cinci ani de la moartea lui, îl vor evoca şi ne rugau să participăm la sărbătorirea organizată de ei pe cei cîţi au mai rămas din cei care l-au cunoscut din ţară. Pe M. H. Maxy, pe Saşa Pană şi pe mine. Uitasem, netrebnici animatori ai revelaţiei de la Zürich, să ne aducem aminte de el la aceste „cifre rotunde“. Ne-a emoţionat şi ne-am dus. Cunoscusem Moineştii acum vreo trei decenii. Casa unde s-a născut Tzara nu mai există. E un teren de unde s-a demolat clădirea veche ca să se facă loc oraşului modern de o arhitectură cutezătoare, parcă inspirată din Le Corbusier, acest geometru al urbanismului contemporan, el însuşi poet suprarealist. Ne-au întîmpinat tineri tulburaţi că sínt omonimii locului natal al poetului, Macarie Victor, bibliotecarul Clubului întreprinderii „23 August“, Daniel Nicolescu, profesor de limba română, directorul Casei de Cultură din Moineşti, Mireanu, şi, în faţa a peste cinci sute de tineri în cea mai mare parte, am vorbit despre întîlnirile noastre cu Tzara. M. H. Maxy, vorbind, căuta cu privirea la asistenţi — şi a spus-o — dacă nu se află printre ei un nou reprezentant al altor explozii artistice ; eu am spus nu ştiu ce despre importanţa poeziei şi a apariţiei dinamitarde a luiTzara, Saşa Pană a făcut o amplă expunere a personalităţii poetului, ascultată cu o hieratică vibraţie de către mitingul de suflete de o supremă candoare.
Poezia mai răvăşeşte conştiinţele, mai interesează! Am simţit-o din modesta noastră evocare a unui unanim poet plecat de peste o jumătate de veac din aceste locuri. În sala clubului muncitoresc — şi lui Tzara, membru al Partidului Comunist Francez, i-ar fi plăcut — au fost recitate poemele lui scrise în timpul cînd era încă în țară, integrate de el în ediţiile franceze.
Seara ne-am întors printre aceleaşi galaxii, lăsînd înapoia noastră leagănul, maidanul de joacă, locurile unde Tzara a fost adulmecat de primele febre ale poeziei.
Ştefan Roll”
Articol apărut în Revista ”Contemporanul” din 1968, după evenimentul omagierii lui Tristan Tzara (sursa Arcanum).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu