David Climescu (1847–1921) este o personalitate importantă a istoriei Moineștiului, cunoscut ulterior sub numele de Dionisie Climescu, Episcopul Buzăului.
„Născut în martie 1847 în Târgu Ocna – Bacău, actualmente stațiune turistică de interes național, David Climescu a urmat școala primară în localitatea natală. Studiile gimnaziale le-a urmat la Seminarul teologic din Roman, iar cursul preparator învățători, în orașul Bârlad.
În 1868 a fost numit preot în Moinești, deservind cele două biserici existente: Sf. Gheorghe și filia de atunci Sf. Nicolae, dar și învățător în Berzunți.
Din 1871 a fost învățător și director al școlii primare din Moinești, funcționând aici până în 1887. Școala de băieți reorganizată în 1866, nu a avut un local propriu. Un rol important în organizarea acestei școli l-a avut preotul David Climescu care a pus la dispoziția școlii locuința sa personală.
Rămas văduv, prin decesul maicii preotese, în ședința Sfântului Sinod din 13 decembrie 1886, a fost ales arhiereu cu titlul Craioveanul, fiind numit vicar al Episcopiei Râmnicului (Vâlcea). Înainte de a părăsi Moineștiul a donat locuința sa cu toate bunurile, Școlii de băieți din Moinești. În prezent căminul internat al Liceului Teoretic „Spiru Haret” se află pe locul unde a funcționat Școala Primară de băieți.
Hirotonia întru arhiereu a avut loc în biserica mitropolitană din București, actualul sediu al Patriarhiei Române, la 11 ianuarie 1887, dându-i-se numele Dionisie.
În noua calitate de arhiereu, având și o bogată experiență didactică, a fost numit director al Seminarului Central din București, în perioada 7 februarie 1887 – 14 martie 1894, când a fost ales episcop de Buzău.
-----
Arhimandritul Iuliu Scriban, anunțându-i moartea în revista „Biserica Ortodoxă Română”, sublinia: „Episcopul Dionisie a fost singurul din cei trei episcopi ai Munteniei, care a stat în eparhie în timpul năvălirii germane din 1916. Era mulțumit de sine însuși că a stat în slujba sa și mărturisea cu plăcere, la Casa Bisericii în 1917, că nemții i-au adus laude pentru faptul de a nu-și fi părăsit postul la vreme de urgie”.
La 74 de ani, în 5 aprilie 1921, a trecut la cele veșnice fiind înmormântat la 9 aprilie, lângă catedrală, pe latura de nord, după ce cortegiul funebru a străbătut mai multe străzi centrale, urmat de o mare mulțime.
(Pr. Costel Mareș)”
https://eprb.ro/pe-urmele-episcopului-dionisie-climescu-intemeietorul-scolii-moinestene
sursa Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
*****
Din documentele de mai jos aflăm despre contribuția lui David Climescu la susținerea armatei române în timpul Războiului de Independență (1877–1878):
Bacău, 27 Aprilie 1877
„Prefectura județului Bacău face cunoscut Ministerului de Interne că învățătorul Climescu, din Moinești, a oferit armatei salariul său pe un trimestru.”
****
„Bacău, 27 Aprilie, 1877
Domnule Ministru,
Preotul David Climescu institutore și directore scoalei urbane din Tg. Moinești cu declarația sa No. 6 a oferit în ajutorul armatei române suma de 127 lei 50 bani întreg salarul său ca învățător pe trimestrul întăi, a.c. care urmează a seincasa. Subsemnatul aducând la cunoștință Dvoastră are onoare domnule ministru a vă ruga cu respect să interveniți la incasarea banilor și totodată să binevoiți a ne răspunde, spre a se putea da dovadă dlui oferent. Binevoiți vă
rog domnule ministru a primi asigurarea osebitei mele considerații.
Prefect
[Arh. St. Buc., Min. Int. Div. Com., dos. Nr. 4896, partea I, f. 313].”
„Documente privind istoria României – Războiul pentru Independență” volumul II, 1954
sursa Arcanum
