Petrolul din zonă în 1930

 Fragmente din articolele apărute în „Analele Minelor din România” din 1930, referitoare la extracția petrolului din zona noastră. (sursa Arcanum)

Articolele sunt mai ample, însă am ales fragmentele mai accesibile pentru majoritatea cititorilor, fără a intra în detalii, date și descrieri de natură tehnică și geologică.

Şantierul Solonț-Stănești (1930)

„Acest şantier se găsește lângă părâul Solonț, între dealurile Piatra-Crăpată la sud și Muntele Utura la nord, răspândit pe o suprafață de circa 2.5 Km. lungime și 600 m. lățime. Părâul Clopotului împarte santierul în două: Stănești la vest și Solont la est, situate pe teritoriile comunelor cu acelaș nume.

Exploatarea a fost începută de foarte mult timp, săpându-se puțuri în locul unde oligocenul este la suprafață, dat fiind că acolo puțurile erau mai puțin adânci.

Probabil, acolo au și fost observate prima oară urmele de țiței. Parte din puțuri mai produc și azi. Producțiunea scoasă înainte vreme se depozita în gropi anume săpate în pământ, numite gropoaie, de o capacitate de 1-3 vag.

Puțarii plăteau proprietarului terenului o anume redevență, destul de ridicată în unele cazuri, chiar 33%, dar proprietarul își lăcărea singur puțurile. Puțarii mai aveau însă și alte mici avantagii cum ar fi: loc pentru bordee, pentru vitele de muncă etc.

Sonde mecanice s'au săpat de asemeni multe și de mult timp. Numărul lor este de circa 110 în Solonț și de circa 60 în Stănești. Dela multe din ele săpate până prin 1900, nu s'au putut găsi date geologice și nici chiar technice. Exploatarea a fost începută de Theiler în anul 1886.

Adâncimea sondelor în schela Stănești este de circa 250 m., iar în Solont 450-500 m. în mediu. Sistemul de săpare întrebuințat este exclusiv canadianul. S'a adoptat săpatul cu cablu canadian, ceiace a mărit mult randamentul săpatului, și nu a dat loc la instrumentații și nici la lărgiri prea dese ale găurei de sondă, pentru a permite tubarea coloanelor.

Actualmente în schela Solonț-Stănești, sunt 12 sonde în foraj : 9 ale societății Danube Oil la Stănești și 3 al soc. Steaua Română la Solonț.

Producția medie a sondelor, în schela Solonț este de circa 500-550 vagoane, iar în schela Stănești de circa 250 vag., producție destul de rentabilă, dacă ținem seamá de faptul că un metru forat costă cel mult 6000 lei, iar extracția unui vagon de țiței circa 2500 lei.

Extracția se face cu ajutorul pompelor canadiene, iar durata de productivitate a sondelor-este mare (circa 9 ani), dat fiind că exploatarea se face până la o producție zilnică foarte mica (de multe ori 100 Kgr. pe zi). Acest rezultat este datorit faptului, că sondele fiind grupate, se pot face instalații de pompare centrifugale, iar la sondele cu producție mică se scoate pompa numai de 2-3 ori pe an pentru reparație, așa că și cheltuelile sunt minime.

In schela Solonț-Stănești au fost puține sonde cari au avut o producție inițială mai mare de 3-4 vagoane pe zi, unele din ele făcând chiar erupție. Cea mai bună sondă este sonda No. 102 a societăți „Steaua Română“, care a produs circa 2400 vag. până acum. Pentru mărirea producției s'au dinamitat în anii 1923-1924 o mare parte din sondele deja săpate în schela Solont-Stănești, obținându-se rezultate foarte frumoase, adică o mărire a producției de 25% față de producția obișnuită înaintea dinamitărei. (Gh. Ghemuleț. Intrebuințarea dinamitei în exploatarea petrolului).

Producția zilnică a schelei Solonț-Stănești este de 10.5 vag., din cari soc. „Steaua Română“ extrage 5.5 vag., soc. Danube Oil circa 4.8 vag. și asociația Răzășia (din 4 sonde) 0.2 vagoane. Puțurile vechi, cari se mai exploatează încă, produc în schela Solonț circa 9 vagoane pe an, iar cele din schela Stănești circa 5 vagoane pe an.

In schela Solonț-Stănești există două stații de degazolinare, una a soc. Steaua Română, cu cărbuni activi Urbain și a doua a soc. Danube Oil cu cărbuni Carbo-Union, cu răcirea carbunilor cu aer. Producția fiecăreia din ele poate fi de 1000 -- 1200 kgr. gazolină pe zi, cifră la care nu se ajunge însă în medie.

Societatea Danube Oil forează sonde cu o producție zilnică frumoasă, din ce în ce mai spre N-V, iar soc. Steaua Română obține rezultate foarte bune în partea S-E a schelei. ”

******

Schela Moinești (1930)

Actuala schelă a societății Steaua Română se găsește la n-vest de târgul Moinești, la o depărtare de circa 1 km. Exploatarea prin sonde a început în anul 1895. Până la acea dată se extrăgea țițeiul din puțuri – în număr destul de însemnat – din cari se mai trage și astăzi circa 20.000 kgr. pe an, din câteva din ele.

------

Se cunoaște un strat productiv la 70 m. dela limita E/O, dar toate sondele cari au săpat aci, s'au mulțumit cu producția obținută din acest prim strat. Soc. „Steaua Română“, cu sonda No. 35, intenționează să exploreze acest oligocen, luând probe de pământ cu carotiera și făcând probe dese de lăcărit. De asemeni se va cerceta cu un troliu rotativ ușor, limita de productivitate a meoțianului.

-------

Cu sonda No. 24 s'a întălnit o apă sărată la circa 1075 m. (limita eocen-oligocen 915 m.), care a fost închisă prin cimentare în talpă pe o distanță de 40 m.

-----

Sistemele de foraj întrebuințate actualmente sunt Alianța și Rotary, sondele mai vechi fiind săpate cu canadianul. Exploatarea este făcută exclusive de soc. „Steaua Română“ care are 5 sonde în sapă.

-------

Adâncimea sondelor cari exploatează pliocenul este sub 400 metri, actualmente, iar cele cari exploatează oligocenul au peste 900 m.

Producția actuală a schelei Moinești, a soc.„Steaua Română“' este de circa 7,5 vagoane pe zi, din cari 75 % din pliocen și 22 % din oligocen.

Asupra producțiunei meoticului putem spune, după rezultatele obținute până acum, că media unei sonde va fi de circa 700 vagoane.

Sonda No. 31, a cărei curbă de producție o arătăm în fig. 9, a produs până acum, dela răzbire 1240 vagoane și mai produce încă 12 tone pe zi.

Sondele răzbite acum în pliocen au o producție inițială de 15-18 tone pe zi, producție care nu scade prea repede.

Productivitatea oligocenului este mai mare ca a pliocenului. Ea este de probabil 1000 vag. lăsând bine înțeles la o parte producția sondei No. 22, care a dat până acum circa 4850 vagoane.

------

Modul de extracție a fost până acum lăcăritul cu lingura sau pistonul, dela adâncimi mai mari, mai ales că acolo s'a ajuns cu o coloană mica (4" la sonda No. 16 și 5 1/2" la No. 24). Se fac însă încercări pentru a introduce peste tot pompele canadiene, care au dat rezultate bune la unele sonde.

Țițeiurile extrase din pliocen și oligocen se deosebesc între ele, cel din meotic având mai multe produse albe.

------

Reziduul țițeiului din meotic, distilat, a dat 22 % smoală, care are un punct de topire de 38.5 cu aparatul Krämer Sarnow. Credem că păcura aceasta poate fi foarte bună pentru aglomerarea cărbunilor dela Comănești, unde acum s'a construit o fabrică de briquete.

***

„Intr'un hrisov al hatmanului Mavrocordat, proprietarul Moineștilor, din anul 1844 se prevede o plată de 20 % din țițeiul extras din puțuri :

„Acei ce au deschis gropi de păcură sau vor mai deschide și altele de acum înainte, ori la câmp afară de târg, sau pe locurile caselor sau a dughenilor cuprinse sub bezmen, vor plăti sau vor da în natură din cinci vedre de păcură, o vadră proprietarului, fiind acesta un product de negoț și afară de această cincime, gropașii ce vor deschide groapa de păcură vor da proprietarului o dreaptă parte din câte părți vor prinde la tovărășia groapei, după cum s'a păzit obiceiul și până acum".

****

Schela Zemeș (1930)

„In general, caracteristica producției oligocenului este lunga durată, ceia ce se explică prin faptul că țițeiul se găsește în strate tari, cimentate, deci puțin poroase oferind o rezistenţă mai mare scurgerei ţiţeiului. Pe de altă parte, ţiţeiul este parafinos şi probabil că astupă canalurile de scurgere încetul cu încetul. Nu sunt rari sondele din schela Zemes, cari au întrecut producția de 1500 vagoane. Din 27 sonde in producţie, din cari unele răzbite în ultimii ani, 10 au dat peste 1500 vag., 4 între 1000 şi 1500 vag., între 500 şi 1000 vag. și sub 500 vag.

Incercările ce s'au făcut de a mări producția prin dinamitare, deşi au dat unele rezultate, nu au adus totuşi un spor apreciabil.

Metoda de extracție a ţiţeiului este aceia a pompelor canadiene, cari s'au introdus la toate sondele productive. Sunt însă oarecari dificultăți cu parafinarea tevilor și pistoanelor pompelor, aşa că e nevoie a se scoate cel puțin odată pe lună pompa din sondă.

Producția potențială a schelei Zemeş este de circa 5,5 vagoane pe zi.

Conducta de pompare dela Zemeş la rafinăria Moineşti este de 4", pe o lungime de 9000 m. și de 5" pe o lungime de 2000 mtr., pornind dela Zemes.

In timpul iernei și în special la inceputul primăverei sunt mari dificultăți de pompare, de oarece conducta, de un diametru mic, se căptuşeşte încetul cu încetul cu parafină, până când se înfundă complect. Incercările ce s'au făcut de a încălzi ţiţeiul la o temperatură mai ridicată nu au dus la niciun rezultat, de oarece distanța de parcurs fiind mare şi conducta de un diametru mic, ţiţeiul se răcește foarte usor, congeland. Singurul mijloc de a deparafina conducta este acela de a o încălzi, desgropând-o din distanţă în distanţă și făcând foc.

Rezumând cele spuse mai sus, vedem că schela Zemes, deşi cu o tectonică complicată, este uşor de exploatat techniceşte şi are un randament bun.

Analizele, tițeiurilor dela Zemes, Solont şi Moineşti au fost făcute de d-l inginer Marcel Gheorghiu dela Rafinăria Moineşti.”

Biblioteca Lucăcești

 

„În momentul de față ne preocupăm ca acest colectiv să realizeze o strînsă  colaborare cu școala, cu organizația de pionieri și cu comitetul de părinți, pentru ca, prin activitatea sa, clubul să continue și să dezvolte procesul educativ-instructiv săvîrșit în școală și în familie.

De altfel, noi am constatat cît de importantă este pentru club colaborarea cu organizațiile de masă. Organizația U.T.M. ne ajută și împreună organizăm numeroase manifestări attractive pentru educarea tineretului. Colaborarea cu comitetul de femei a făcut ca, la clubul nostru, soțiile și fiicele muncitorilor să vină cu mult interes.

Aici ele organizează și participă la cercurile de citit, la „sfatul gospodinelor“, „sfatul medicului“, urmează cursurile cercului de croitorie.”

VASILE SPĂTARU

directorul clubului ,,Mihai Eminescu“

din Lucăcești, raionul Moinești,

regiunea Bacău

 

„Îndrumătorul cultural”- 1960

sursa Arcanum  

Chipuri de demult

Chipuri de demult, din localități diferite… Părinți, bunici.....

Poate îi recunoașteți!

Flacăra Moineștiului- 1963, sursa Arcanum

Baschet -1963

 

„In zilele de 1—5 aprilie a. c., echipa de baschet a Şcolii medii Moineşti a participat la faza finală pe ţară a campionatului republican şcolar. La această etapă superioară, echipa noastră, deşi a avut unele indisponibilităţi, a avut o comportare meritorie, ocupînd locul III pe ţară şi locul II pe şcoli medii.

La turneul final care s-a desfăşurat în Sala sporturilor din Constanţa au participat echipele campioane ale celor 4 zone : Constanţa, Bacău, Deva, Craiova, precum şi echipa campioană a oraşului Bucureşti şi e chipa campioană a şcolilor medii cu program de educaţie fizică, Şcoala medie din Tîrgu Mureş.

Echipa noastră a cedat in primele două etape în faţa unor echipe valoroase din Constanţa şi Tîrgu Mureş. O comportare bună a avut în meciurile cu Craiova şi Deva.

În clasamentul final echipa noastră a obţinut locul III pe ţară, fetele fiind premiate cu medalii, diplome şi echipament sportiv. în urma acestui campionat clasamentul pe ţară se prezintă astfel : 1. Constanţa — campioană a R.P.R. (şcolară) ; 2. Tîrgu Mureş ; 3. Moineşti ; 4. Deva ; 5. Craiova şi 6. Bucureşti.

Acest rezultat este meritoriu şi pentru obţinerea lui s-au evidenţiat toate elevele, iar în mod deosebit : Vîrlan Lenuţa, Vasilache Mariana, lonescu Nela, Negoiţă Aurelia, Tudorache Elena, Ţarină Simfora, Ene Violeta. O comportare foarte bună au avut şi jucătoarele Ivana Marinela şi Dimitriev Doina.

Trebuie scos în evidenţă un fapt semnificativ: eleva Patrichi Elena, deşi bolnavă, a jucat destul de bine, luptînd din răsputeri pentru victoria echipei. Acest lucru dovedeşte atitudinea nouă a sportivului de tip nou şi constituie un exemplu foarte bun pentru toţi sportivii noştri.

Locul III pe ţară, răsplăteşte străduinţele depuse de jucătoarele noastre în procesul antrenamentelor la care au participai. Un rol important în pregătirea elevilor l-a avut şi controlul medical al jucătoarelor, control făcut cu multă competenţă şi dragoste de tovarăşii medici Popescu Porfir, Emil Ştefănescu, Georgeta Balica şi Silviu Agapie, cărora pe această cale, în numele fetelor şi al conducerii şcolii, le aducem vii mulţumiri.

Ca antrenor aduc mulţumiri conducerii şcolii, Consiliului raional U.C.F.S., sfatului popular raional şi comitetului orăşenesc de partid, Care ne-au creat condiţii bune deantrenament, interesîndu-se de activitatea noastră.

În prezent echipa participă la zona de juniori din oraşul Sibiu.

DUMITRU POPESCU antrenor

 

In clişeu: VIRLAN LENUŢA, căpitanul echipei.”

  

Flacăra Moineștiului – 1963

sursa Arcanum

 

Documente de atestare a Moineștiului în secolul XVIII

 

Pentru a păstra autenticitatea sursei, am preferat să postez imaginea paginii originale.

Fragmentul face parte din articolul „Toponimie romînească”, de Giorge Pascu, publicat în „Revista critică”, anul XIII, nr. 2–3, 1939.

Sursa: BCU Iași.

Întrebări:

Tătești este Lucăceștiul de azi?

Dar poiana Beleghet mai este ca denumire azi? Dacă da, unde ar fi?Sau unde a fost?

*****

Din volumul «Compendiu de geografie și istorie locală – Moinești – 565 de la prima atestare documentară», de Vasile Anghel:

„Astfel, este documentul datat: 1439 (6947), octombrie, 28, Suceava, prin care Iliași voievod, domn al Țării Moldovei şi fratele său voievod, dăruiesc boierului pan Giurgea Moian două sate, anume: Moenești si Tăteşti şi poiana Beleghet, pentru credința sa față de domn.

Un alt document este acela emis în anul 1452, 10 septembrie, de cancelaria Moldovei, în timpul domniei lui P. Aron, care menționează localitatea Moineşti.

Acest document a fost folosit de N. Iorga în „Studii şi documente", vol. VII, pag. 284, când vorbeşte despre localitatea Moineşti.

În timpul domniei lui Ştefan cel Mare se aminteşte despre Moineşti atunci când o parte din oastea lui Matei Corvin, regele Ungariei, învins de domnitorul moldovean, în lupta de la Baia, 1467, s-a retras spre Transilvania pe drumul ce trecea prin Moineşti.

****

Un alt document, din 1531, aminteşte de Moineşti. Acesta reia, în parte, datele din documentul din 1439: „1531 (7039), martie, 26, Huşi, Petru Voievod (Rares), domnul Moldovei, întăreşte uric lui Petre Ungureanu, a treia parte, din partea de jos, din jumătatea din satul Moineşti, cumpărată cu 90 de zloți tătărăşti de la Duma Bândică, nepotul lui Giurgea Moian, din privilegiul acestuia de la străvechiul domnului Ilie v.v." 18. În partea de jos a acestui document se aminteşte, din nou, despre pârâul Urmeniș, pe care-l vom mai întâlni şi în alte documente.

În lucrarea ,,Descriptio Moldaviae", 1716, D. Cantemir menționa că pe „Tazlăul Sărat, nu departe de satul Moineşti, în ținutul Bacăului, curge dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, de care se servesc ţăranii ca să-şi ungă carele."

Cavalerul Ritter von Radisci, în 1789, impresionat de cele văzute în zona Moineştiului scría că: „nafta gâlgâie din pământ."

Pe harta lui Bawer, 1783, este menționat satul Moineşti.

Sub denumirea de oraş, această aşezare apare, pentru prima dată, pe harta lui Hora von Otzellovitz din 1790 în care este înscris „Stadt Moinesty, cu un număr de 255 de locuitori".”

Chipuri din fotbalul moineștean de altădată

 Unii dintre dumneavoastră vi-i mai reamintiți?

Flacăra Moineștiului-1963

sursa Arcanum

Spital Moinesti 1894

 Evenimentul -1894

sursa Arcanum