Alte clădiri cu multe amintiri din Tescani

„Dispensarul medical (foto1) și locuința medicului (foto 2) din Tescani. Construite special de familia Rosetti au fost date în folosință în anul 1915.”

„Fabrica de spirturi rafinate de la Tescani a fost construită între anii 1881-1883. Producția a început în anul 1884, și producea renumita băutură spirtoasă pe-atunci, „Secărica de Tescani”. (În 1890 s-a inventariat în depozitul de la Tescani 4110,5 hl de marfă; nu se cunoaște producția anuală). A urmat declinul fabricii în 1916 (înainte de Primul Război Mondial), iar în anul 1936 a fost demolată, rămânând doar birourile.Coșurile de fum au fost demolate după cel de-al Doilea Război Mondial.”

Casa Comunală din Tescani, care avea să devină ulterior sediul Primăriei Tescani. A fost construită pe un teren donat de Costache Rosetti la împroprietărirea din 1865, pe timpul primarului Vasile Florescu. Clădirea nu mai există, a fost demolată după ce satul Tescani nu a mai fost reședință de comună (1968), și pe locul respectiv s-a construit actualul local de școală.

Localul Școlii Primare Mixte din Tescani, care s-a dat în folosință în anul 1902. Aici au învățat copiii tescănenilor carte până în anul 1951, când școala se mută la vechea „curte” a boierilor Rosetti-Tescanu (la conac), pentru încă douăzeci de ani. Actualul local s-a dat în funcțiune la începutul anului școlar 1970-1971.

Fotografiile sunt din cartea „Tescani, file de monografie” scrisă de Ioan Cozma, căruia îi mulțumim pentru bunăvoința de a ne face cunoscută istoria Tescanilor.

Despre Tescani, mai puteți citi aici.

Pe urmele familiei Rosetti-Tescanu

     Ce să faci într-o zi de călduroasă de vară? Să mergi să vizitezi împrejurimile orașului și să descoperi istoria zonei unde locuiești.

"La conac" , Tescani -pictor Dumitru Macovei

     Așa că împreună cu familia și cu rudele din zonă am pornit la plimbare la Tescani. Am mai fost la conac, unde am aflat despre familia Rosetti-Tescanu, am vizitat conacul și grădina, m-am documentat de pe net și din cartea Marucăi Cantacuzino-Enescu despre istoria lui, am văzut imagini vechi ale Tescaniului din cartea lui Mihai Ceucă despre fotograful Emil Prato. În această carte am găsit și fotografia Vilei Meri a fratelui Marucăi, care astăzi nu mai este, dar o puteți vedea și citi despre ea, cu completări făcute de către Ioan Cozma:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/01/vila-meri.html

     

Maruca Cantacuzino-Enescu - portret de C. Berdilă

Pentru că în această perioadă la Tescani se desfășura Tabăra de pictură 2019, am avut ocazia să vizităm și interiorul bisericuței conacului. Aflasem că pe lângă biserică a fost cimitirul celor de la conac, care a fost mutat în cimitirul satului.
„Maruca povesteste ca acolo se faceau slujbe la Craciun si la Pasti. Acolo au fost inmormintati membri ai familiei, in jur a fost cimitir. Au fost stramutati 11 Rosettesti in cimitirul din sat. Catapeteasma a fost dusa la biserica din sat, dupa ce a ars capela. (…)”

Așa că am plecat la cimitir, pe ulițe satului, unde am mai găsit câte ceva de fotografiat:

După peripeții pe ulițe în căutarea cimitirului, noroc că lumea-i mică și am dat peste cunoscuți în sat care au mers cu noi până aproape de cimitir. 

Biserica cimitirului este foarte veche, dar nu poate fi vizitată în interior. 

Foarte aproape de biserică se află mormintele Rosetteștilor, care sunt împrejmuite.

Dezamăgirea a fost mare, pentru că abia am reușit să descifrăm scrisul de pe câteva pietre funerare, pentru că ni se spusese că partea familiei Rosetti este îngrijită. 

Piatra de mormânt a mamei Marucăi Cantacuzino-Enescu, Alice Rosetti-Tescanu  nu am descoperit-o deși am citit că acolo ar fi îngropată. După un pic de muncă, deși nu am avut ustensile necesare am reușit să citim următoarele pietre:

  

C-tin Rosetti Tescanu 

                    Elena Rosetti Tescanu 1888-1938

Costache Rosetti-Tescanu

O biografie a lui Costache Rosetti-Tescanu o citiți aici:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/03/costache-rosetti-tescanu.html 

dar pentru că nu se vede bine scrisul, nu știu daca este aceeași persoană.

D-tru Rosetti-Tescanu 

tatăl Marucăi Cantacuzino-Enescu

După cum se vede, nu prea se mai distinge mare lucru și cred s-ar putea aloca și fonduri pentru refacerea acestor pietre, rescrierea lor, aducând astfel un omagiu celor care au construit conacul și acum e muzeu, chiar dacă acesta e renumit datorită lui George Enescu.      

În lista monumentelor istorice a județului Bacău (2015), în Tescani găsim: 

Școala e în stadiu de renovare, la fabrica de spirt am ajuns până la poartă și nu cred că se poate vizita, deoarece este domeniu privat. Sunt curioasă să văd clădirea pentru că am găsit în unele documente de la sfârșitul secolului XIX, numele directorului de la Fabrica de spirt și a unor muncitori de etnie evreiască.  

Avram Steuerman-Rodion , (poet, prozator și traducător evreu) îi dedică Alicei Rosetti-Tescanu un sonet, care apare în cartea sa „Frontul roșu- sonete postume”, poeme scrise în timpul Primului Război Mondial, când acesta a fost detașat pe front ca medic și a îndeplinit și sarcina de corespondent de război. 

Completare la postare:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/11/alte-cladiri-cu-multe-amintiri-din.html

Tescani: https://moinestipozitiv.blogspot.com/2020/02/regina-maria-la-tescani.html 

Mihaela Rusu

Hrisovul târgului Moinești - 175 de ani

Textul integral în următorul link la pagina 11.

Extrase din Revista Istorică:

Preotul Ioan Andrioaie

 Din cartea „Personalități moineștene” scrisă de Cornel Galben, apărută la Editura „Corgal Press”-2011.

Ziua limbii și teatrului idiș 2019

https://leolam-jewish-heritage-foundation.blogspot.com/2019/06/ziua-limbii-si-teatrului-idis-2019.html

Preotul Clement Patrichi și familia

„Frumoși și tineri, bunicii mei, preotul Clement Patrichi și soția lui, Maria, de la a căror căsătorie se împlinesc astăzi 100 de ani. (26 iulie)

Născut în anul 1899, în comuna Poduri, a fost fiul preotului Neculai Patrichi. Din anul 1922 a fost preot în parohia Valea Arinilor, care cuprindea și Gazaria și Prajestii. S-a stins din viață în august 1971. Bunica mea, Maria, fiica preotului Ioan Ciosu, i-a supraviețuit 5 ani.”

 1929 - Lucia și Victor Patrichi, copiii preotului Clement Patrichi din Moinești, îmbrăcați în costume populare țesute de mama lor, Maria Patrichi.

Patrichi Roxana

Jurnalul unui erou trotuşean (1)

„Pe la 6 octombrie plecăm din Valea-Rea, decorul acestei drame, spre Moineşti, târgul petrolului. Ar fi fost mai bine să-i zică Moiseşti, reminiscenţă biblică, coborâtorii lui Moise fiind stăpânii târguşorului!
Acolo, situaţia se clarifică. Regimentul 37 pleacă la Comăneşti, intrând, vremelnic, sub ordinele diviziei XV, coman­dată de generalul Eremia Grigorescu. Colonelul Bunescu este mutat în postul de comandant al brigăzii 14 şi trimis pe Valea-Trotuşului, la Asău!
În Moineşti, cantonasem trei zile în oraş, împreună cu băieţii din 37.”

Continuare

Ștefan Luchian -Hanul din Moinești -1909

„O operă de importanță muzeală semnată de Ștefan Luchian va fi repatriată prin intermediul Licitației Artmark din data de 11 iunie. Este vorba despre lucrarea Hanul din Moinești [1909], ce revine după o îndelungată viețuire în Cehia, într-o colecție de artă românească.

Moineștiul începutului de secol XX era un loc frecventat de turiști în special pentru băile tămăduitoare. Frumusețea locului atrage însă și pe unii artiști, cum ar fi de pildă, Ștefan Luchian. La Moineşti lucrează mai cu nerv, tuşele de culoare devin mai intense și prevestesc o etapă de vârf a artistului.

Într–o scrisoare adresată către prietenul său Virgil Cioflec, îi mărturiseşte profund impresionat: „….Simt că locurile astea mă iubesc. Frumos e un biet cuvânt care nu spune nimic din splendoarea scânteietoare a peisajului din Moineşti”.

Hanul din Moinești, ce va fi licitat în data de 11 iunie, a făcut parte din colecția istorică a generalului Ilie Șteflea (mâna dreaptă a mareșalului Ion Antonescu) și a fost cel mai probabil achiziționată direct de la artist. Opera a participat la expoziția personală Ștefan Luchian, din martie 1910, de Ateneul Român.”

sursa 

COSTACHE ROSETTI-TESCANU

„Boier iluminist, revoluţionar, unionist, deputat şi senator de Bacău.

N. iunie 1814, Tescani - m. 26 martie 1879, Tescani.

Nume la naştere: Constantin Roset. Fiul lui Dumitrache şi al Smarandei (n. Krupenschi).

Soţii: Elena Jora, Angelica Moser, Eufrosina Romalo.

Preşedinte al Tribunalului Bacău (7 nov. 1845 - 10 aug. 1846)

Primar al Teţcanilor (1868).

Activitate politică:

- În mai 1848 a desfiinţat „boierescul” (claca) de pe moşia sa din Tescani şi a dat fiecărui ţăran vatra casei şi 15 prăjini de pământ. Tot atunci, a deschis o şcoala publică în Tescani (care a funcţionat până în 1850), fiind şi învăţător pentru copiii sătenilor.

- În noiembrie 1855 a eliberat din robie cei 34 de ţigani de pe moşie.

„Domnul Costache Roset Teţcanu din Bacău n-au aşteptat iniţiativa guvernului. [...] Dlui este desăvârşit român, crescut şi trăit în ţeara sa şi totuşi enunciă nişte idei radicale care figură în programul progresiştilor celor mai înaintaţi.” (M. Kogălniceanu, în „Steaua Dunării”, 2, nr. 27, 1 decembrie 1855, p. 105).

- În iunie 1856 înfiinţează Comitetul Unirii din ţinutul Bacău (al cărui preşedinte devine) şi aderă la Comitetul Unirii din Moldova.

- La 30 august 1857 este ales deputat în Divanul Ad-hoc. 

- La 7 octombrie 1857 votează pentru Unirea Principatelor, pentru desfiinţarea privilegiilor de clasă şi pentru instaurarea egalităţii tuturor românilor. 

- La 3 ianuarie 1859 semnează, în calitate de deputat de Bacău, declaraţia că va acorda votul său pentru alegerea lui Al.I. Cuza.

Scrieri: 

- „Trecutulu relele ţerei şi lecuire loru”, de K.T., Proprietaru mare şi Deputatu. Iaşii (Tip. Buciumului Romanu, Proprietari: T. Codrescu şi D. Gusti), Iulie 29, 1859. (22 x 14,5). 20 p. 

- „Reclamare către Adunările Legislative ale Principatelor-Unite pentru dreptate în cvestia proprietăţei şi a cultivatelor de pământu”, de C. Roset Teţcanu. Iaşii (Tipariul Tribunei Române), 1861. (24,5 x 15,5). 1 f., 14 p. 

- „Chestia Lucăceştilor sau nenorocirile unui arendaşu ce plăteşte regulatu Căstiurile către fiscu” [de C. Rosset Teţcanu]. Bacău (Imprimeria Tăutu), 1868. (22 x 13,5). 29 p. 

- „A doua parte a chestii Lucăceştilor sau nedreptăţi de care nu s’a mai văzut până acum” [de C. Rosset Teţcanu]. Bacău (Imprimeria Tăutu), 1869. (20 x 12). 1 f., 12 p.

„Purtător al uneia din cele mai dramatice conştiinţe a timpului său, iniţiator al unor măsuri de progres social, fruntaş al Unirii şi susţinător neabătut al cauzei ţărăneşti, Costache Rosetti Teţcanu a fost ocolit cu prudenţă în timpul vieţii şi uitat pînă la ignorare după moarte. Cum se explică acest destin? Mai întîi, omul era de o rară modestie, comparabilă în epocă cu aceea a lui Costache Negri, pe care dealtfel îl considera singurul său prieten adevărat. [...] Pe de altă parte, structura tenace a lui Costache Rosetti Teţcanu avea la bază o gîndire de cea mai mare independenţă, manifestată deschis, ceea ce-i conferă perspectiva detaşării dar şi a distanţării de contemporani, amînîndu-i comunicarea într-un viitor al redescoperirii adevărurilor sale. Viaţa nu-i oferise prea multe bucurii. De la vîrsta adolescenţei rămăsese fără tată şi luase asupra sa greul gospodăresc, situaţie care-i anulase orice perspectivă a şcolilor înalte, oprindu-l la învăţatul acasă ori în una din primele instituţii moldovene, limită pe care o va îndepărta printr-o neobosită strădanie de autodidact. Apoi propria familie şi-o întemeiase anevoios şi fără noroc, rupîndu-şi tinereţea în trei căsătorii. Liniile negre ale vieţii, numite de el „nenorociri”, îi consolidau astfel atitudinea gravă asupra existenţei [...] Fără a participa la revoluţia de la 1848, pe care o considera în Moldova, acţiunea unei singure clase, el îi aplică principiile şi, ca agă iluminist, desfiinţează în vara acelui an boierescul de pe propria moşie, toamna deschide în tinda casei şcoala sătească, fiindu-i şi întîiul învăţător, iar după cîţiva ani eliberează ţiganii robi particulari, înainte de hotărîrea domnească.” (C.Th. Ciobanu, „Un gînditor progresist, partizan al adevărului social: Costache Rosetti Teţcanu (1814–1879)”. În: „Ateneu”, nr. 3, sept. 1979, p. 14).

Bibliografie:

Gherguţă, Mihai. Costache Rosetti-Tescanu. 1814–1879. În: Mihai Gherguţă. „Cartea Tescanilor. Studiu monografic”. Bacău, 1983, p. 81-96.

Budău, Eugen. Costache Rosetti-Teţcanu. În: Eugen Budău. „Bacăul literar”. Iaşi : Universitas XXI, 2004, p. 32-33.

Ciobanu, Constantin Th. Un gînditor progresist, partizan al adevărului social: Costache Rosetti Teţcanu (1814–1879). În: „Ateneu”, 16, nr. 3, sept. 1979, p. 14. 

Ciobanu, Constantin Th. Costache Rosetti Teţcanu. (I–IV). (Incinta). În: „Ateneu”, 21, nr. 3, mart. 1984, p. 5; nr. 4, apr. 1984, p. 10; nr. 5, mai 1984, p. 14; 22, nr. 1, ian. 1985, p. 5, 11.

Păltănea, Paul. Note la biografia lui Costache Rosetti-Teţcanu. În: „Carpica”, XVI, 1984, p. 175-193.”

sursa:  Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău

O pagină din istoria Moineștiului de la 1821

Zavera la Moinești

continuare:

https://istoriaevreilormoinesti.blogspot.com/2019/03/zavera-la-moinesti.html

Tablou Nominal de numele și pronumele țiganilor din Moinești 1939-1945 care au stare materială bună și care urmează a rămâne pe loc

Daca vreți să aflați mai mult intrați pe următorul link.

Alya din 1882 a moineștenilor, în presa vremii

continuare la următorul link:
https://istoriaevreilormoinesti.blogspot.com/2019/02/alya-din-1882-moinestenilor-in-presa.html

„Povestea româncei care aduce știrile la Nürnberg”

Ionela Van Rees -Zota a copilărit in Moinesti, tatăl el- Ioan Zota încă mai locuiește aici.
De curând a fost aleasa Președinta LARG- Liga Asociațiilor Româno-Germane din Germania si conduce cu succes primul si singurul centru cultural deschis de o Asociație - din Europa! Idealurile Ionelei nu se opresc aici.

In data de 3 Martie 2019, la Nürnberg va avea cea mai mare acțiune de promovare a mărțișorului care a existat vreodată atât peste granițele țării, cât și in România. Prezenta la cel mai mare carnaval din zona, (pentru prima data in istoria Germaniei o asociație românească participa la acest eveniment), Ionela și echipa acesteia vor defila in fata a peste 100.000 de spectatori si peste 1 milion de telespectatori. Evenimentul este transmis in direct de către televiziunile din Bayern!

La festivitatea unde a primit recent Medalia Orden .

Alături de Primarul din  Nürnberg

Pentru a ocunoaște mai bine pe Ionela Van Rees -Zota citiți interviul din ziarul

„Cotidianul”:

https://www.cotidianul.ro/povestea-romancei-care-aduce-stirile-la-nurnberg/

Vila Meri

„Legată printr-un drum cu hurmuz de plopi  de curtea mare, hurmuz ușor de zărit din aeroplanul lui Bâzu Cantacuzino,  spre miazănoapte, se afla Vila Meri. Fusese construită de Constantin, ultimul Roset de la Tescani, în primul deceniu din secolul XX. Casa avea etaj și mansardă, era înconjurată de balcoane, cu acoperișul având  pantă abruptă în două ape ca o cabană din Alpi. Fratele, Constantin, după spusele Marucăi, „s-a consacrat doar îngrijirii domeniului familei, destul de neglijat.” Aici, ca si la curtea mare, au  fost mereu bineveniți slujitorii artelor. Printre ei se numără si fotograful Emil Prato, proprietarul Studioului Adèle de la Bacău.”

  Din volumul „Emil Prato- ochiul magic al Bacăului.”- Mihai Ceucă şi Iulian Bucur

Muțumim domnului Mihai Ceucă pentru carte. 

Completări la acest articol aduce domnul Ioan Cozma, autorul cărții  „Tescani-file de monografie":
Vila a fost construită în primăvara anului 1908, unde Constantin Rosetti-Tescanu (Tetel) a locuit până la moarte, în decembrie 1933.La vila "Meri" se ofereau interioarele disponibile (salon cu pian, bibliotecă) și terasele pentru momente muzicale. Alfred Alessandrescu, scriindu-și poemul simfonic "Acteon", descoperise la Tescani " un loc visat pentru compozitori, unde Jora venea cu o "nețărmurită iubire", evocând locul și oamenii în suita "Priveliști moldovenești". Alte domenii (literatura, estetica, plastica) sunt ilustrate la Tescani printr-un fond creator notabil, incluzând aici și volumele de poezii ale localnicilor: pr. Ion Goagă, "Limanuri de lumina", ale lui Pintilie Radu, dar și eseul estetic "Numărul de aur", de Matila Ghyka, dedicat prințesei Maria Cantacuzino, în amintirea primirii sale la Tescani, și câteva pânze ale lui Sabin Popp ("Tescani-file de monografie", de Ioan Cozma, 2009)

 

”După 1948 conacul familiei Tescani, vila "Meri" au fost predate prin grija "organelor de partid și de stat" locale G.A.S.-ului Ardeoani, care le-a destinat creșterii păsărilor (conacul), și pentru birouri (vila). În anul 1951 conacul a revenit tescanenilor, unde s-a mutat școala de 7 ani, iar în vilă, din 1958/1959 și până în 1962 a funcționat Scoala Profesională Agricolă. După ce socialismul a învins definitiv și la sate, generalizarea "colectivului" a tulburat și mințile multor localnici, care au distrus vila (cuibul boierilor). Conacul a fost oarecum ferit de distrugeri, pentru că aici a continuat să funcționeze școala-internat, până în anul școlar 1971/1972, când se dă în folosință actualul local, ce-i poartă numele maestrului, George Enescu.”

Mulțumim domnului Ioan Cozma.