Orașe din România: cu 62 de figuri

 Un capitol din această carte prezintă  Bacăul la început de secol XX:

Linkul de unde poate fi descărcată cartea: 

http://dspace.bcu-iasi.ro/handle/123456789/33890?show=full&fbclid=IwAR2vL0AxVmB__8Od1s_ucODntQGo2VuSWgxdjri8pE5FAQtXffDFMVZJTwY

Cetatea dacică de la Moinești

 Articol în Revista Carpica, pe care îl puteți descărca din linkul:

https://biblioteca-digitala.ro/?articol=23086-cetatea-dacica-de-la-moinesti--carpica--xviii-xxix-1987&fbclid=IwAR2yXpnyQ8-bMSfWOG6kfw26vSmoiBn4j7LSkWpFVvdYcZbeHbY9SKscqIs

Curier balnear și climateric

 Curentul -1937

sursa Digiteca

Primele documente despre petrol

Cel mai vechi document care menţionează păcura este Uricul din 4 octombrie 1440, de la Cancelaria domnitorilor moldoveni Ştefan şi Ilieş, în care era pomenită păcura de la Lucăceşti, pe Tazlăul Sărat. Acest document, prezentat în imagine, se află în arhiva Muzeului Petrolului Ploiești.
În Ţara Românescă s-a emis un document la 22 noiembrie 1517, în care domnitorul Basarab Voievod preciza: „Io, Basarab Voievod dă domnia mea sfintei mănăstiri a jupânului Drăgici din Cricov...şi din locul cu răchiţi, peste dâmb la Păcuri...”
Există multe documente, în special acte de danie, care menţionau păcura. În aceste acte se precizează faptul că diverşi domnitori au dăruit sau întărit unor supuşi, drept răsplată pentru serviciile lor, sate care aveau „fântâni” de păcură. În unele cazuri, domnitorii au oferit numai veniturile obţinute din exploatarea lor.
Un astfel de caz sugestiv, una dintre cele mai vechi danii menţionate este cea din 14 aprilie 1570, prin care Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, îi întărea lui Dinga-Vornicul stăpânirea asupra satului Fârloeşti, de pe Tazlău, cu „a treia parte din păcură”. În aceeaşi zonă, dar pe 12 aprilie 1607, domnitorul Simion Movilă punea pecetea pe un document prin care se întăreau drepturile călugărilor mănăstirii Tazlău „ca să fie tari şi puternici a stăpâni şi a apăra o fântână de păcură, ce este în hotarul satului lor, Tăţeşti, în ţinutul Bacăului”.

Muzeograf dr. Daniel Mihu 

sursa: Muzeului Petrolului Ploiești

Publicitate

 Vă mai amintiți pe unde erau OCL Alimentara, restaurantele scrise în anunțul publicitar?

sursa Digiteca

Valea lui Albot

 

Mai sunt persoane care își aduc aminte de cabanele din colonia Lucăcești?

După cum se vede i se spunea Valea lui Albot.

În fundal se văd blocuri. Să fie cele de pe Avântului?

Flacăra Moineștiului -23 octombrie 1957
sursa Digiteca

Legenda spune că numele de Moineşti provine de la numele unor păstori ardeleni care s-au aşezat în zonă, Petru Albot (zis Moinea), Luca Albot şi Giurgiu Albot. 

„Cabanele erau pe locul în care acum a fost amenajat târgul săptămânal. Pe marginea străzii George Enescu era un gard din beton care delimita colonia (așa i se punea zonei in care se aflau blocurile - o bucata din acest gard împrejmuitor mai poate fi văzută pe marginea drumului care merge spre ștrand) de restul construcțiilor. Cabanele erau în afara gardului. Nu știu de ce era considerată o zonă rău famată. Copil fiind, aveam mari emotii când treceam prin preajmă și încercam, pe cât putință, sa evit perimetrul, deși era în coasta noastră. Nu cred că primisesem astfel de instrucțiuni de acasă, presupun că, mai degrabă, fuseseră ceva încăierări între puștii din cele două zone și le cam luasem frica. Mai târziu, ca adult, am cunoscut oameni de toată isprava care au locuit acolo. Se construia mult atunci (instalații și drumuri petroliere, locuințe), se forau multe sonde astfel încât era un continuu du-te vino de muncitori temporari, unii cu tot cu familii, cărora li se oferea cazare în acele cabane. Condițiile de locuit nu erau grozave, câte o cameră de fiecare, cu bucătărie și baie la comun.”

„Clădirea din prim-plan este unul dintre așa-zisele blocuri ale burlacilor (au fost două, față-n față); acum este un cămin pentru bătrâni acolo, care e administrat de primărie. Cred ca este și o farmacie la parter, așa cum spuneți. In spate se vede blocul in care funcționează oficiul poștal, pe strada George Enescu, apoi, printre ultimele doua blocuri, e intrarea pe Avântului. În ultimul plan se vede drumul spre Valea Arinilor.”

Dan Mihai Boghițoiu

Cooperativa forestieră Pietrosu - Lucăcești și "monedele" sale

 

Un articol scris de Dorel Bălăiță în revista „Carpica” -2023

https://www.academia.edu/108241092/Jetoanele_cooperativei_Pietrosul_Lucacesti?fbclid=IwAR1zgf6_JMKJPCRGRzSyDeziyug4q7RcxrQGq-xlQl0Kygyyv8kw4L4UG1c

Biblioteca Mihai Eminescu -Lucăcești

 

Flacăra Moineștiului” -1957

sursa Digiteca

Biserica Sfântul Nicolae- Moinești

 

„Împrejurul bisericii este o casă veche țărănească, cam de o sută și mai bine de ani. Tot împrejurul bisericii a fost o casă a unui boier Dosios, ce acum este transformată în localul societății „Steaua Română”. Acest boier a lăsat un hrisov al cărui original se găsește la Tribunalul Bacău.”

Chestionarul a fost realizat în 1921 de către preotul paroh Gheorghe Antohi.

sursa: Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice.

Lucăcești 1956

 

După mine, aș spune că sunt clădirile de la OMV-Petrom, Eritas din Lucăcești. Am verificat prin Google Street View pentru fotografia de sus. Mircea Dragomir

„Flacăra Moineștiului” -1956

sursa Digiteca

Palatul Ghika Comănești -1904

sursa Biblioteca Digitală Națională

Creșa Lucăcești -1956

 

„Flacăra Moineștiului” - 9 octombrie 1957

sursa Digiteca

Comentarii de pe f. b. la această postare:

„Pe drumul spre ștrand, dar principala poartă de acces era printre ultimele două blocuri de pe T. Tzara (fosta V.I. Lenin). A funcționat acolo o creșă, a cărei chiriaș am fost și eu, apoi maternitatea orașului și, cred, secția de distrofici a spitalului. ” Dan Mihai Boghițoiu 

”Când eram în clasele primare, adică, în anii '60, acolo funcționa o secție a spitalului din Pietrosu. Știu sigur, pentru că am fost internată de mai multe ori. Erau 2 medici cunoscuți, părinți ai unor colegi de școală , dr. Stefanescu și dr Darângă. ”Cornelia Nechifor 

„Jumatate de cladire era pediatrie si jumatate cresa. Am stat si eu acolo in spital,iar mama lucra la cresa. Doctorul era Stefan...Prin 1974-75 a devenit maternitate vreo cativa ani,apoi distrofici.” Viorica Ostaficiuc 

„Acolo a fost secția de copii distrofici, mai mult un fel de orfelinat sub conducerea doamnei Dr Ștefănescu și asistenta șefa doamna Bobu( sotia doctorului Bobu)!

Inainte a fost și secție de Pediatrie cu Dr Tanu, Dr Ștefan,radiologie, etc! ”Romeo Dumitrescu

9 Noiembrie 1916

„Trei zile în Moldova !

„ De la Bacău tot înainte spre Tescani. Drum frumos care se ridică în cotituri tot mai sus.

Peisaj sălbatic şi pitoresc, foarte potrivit cu trupele ruseşti stabilite în toate satele. Ei par a se simţi la ei acasă ; îşi fac de mâncare, îşi ţesală caii şi îşi curăţă puştile cântând. Au căciuli mari, de astrahan cenuşiu, şi bluze foarte scurte cu cingătoarea de piele. Mantaua lor groasă are culoarea pământului uscat. Majoritatea ostaşilor ruşi sunt foarte bine îmbrăcaţi şi se vede că au mulţi cai, care de asemenea sunt foarte bine îngrijiţi. Am întâlnit şi cete de ruşi pe jos, care mânau mari turme de vite. Am dejunat la Tescani din merindele aduse cu noi. Le-am împărţit cu generalul rus care îşi are locuinţa în casa atât de scumpă Marucăi, casa despre care îmi vorbise ea aşa de des, dar unde nu fusesem niciodată.”

Jurnalul Reginei Maria, 1916-1918

Sursa: pagina de Facebook „Turist prin județul Bacău”

https://www.facebook.com/TuristprinjudetulBacau/posts/pfbid07XDWYCijVfhi9f2A77bVn8xMPwrn6YNMQVskoNxbw2n3XpXi6djYKjxoZBEBWhfBl

foto: Regina Maria la Comănești

Imagini – in arhiva asociatiei Prospectorii Istoriei

Ziarul Dimineata februarie 1933

 sursa Digiteca

Știri din Moinești-1940

 „România provincie” nr.815, septembrie 1940

sursa Digiteca

Stațiunea Balneo-Climaterică Moinești -1936

 Ziarul „Opinia” mai 1936

sursa Digiteca

Știri 1934

 

Ziarul Universul 27-03-1934

sursa Digiteca

Ziarul „Curentul” 04.04.1938

 

sursa Digiteca

„Rescoalele țărănești”

Ziarul Adevărul -aprilie 1894

sursa Digiteca

Constantin Rosetti -Tescanu 1881-1933

 

Fotografie -portret sepia -medalion, reprezentându-l pe Constantin Rosetti-Tescanu (1881-1933) adolescent: semiprofil dreapta, tuns scurt, îmbrăcat cu jacheta velur, deschisă la culoare. Fotografia este lipită pe carton negru oval.

sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Constantin_Rosetti-Tescanu_(Istorie)_2441_08.06.2015_Fond_61E04EDEADB74F64A73FD554A040AE9E.jpg

Din amintirile lui Matila Ghyka în cartea sa „Curcubeie”

Constantin Rosetti-Teșcanu (1881 – 1933), fratele Marucăi și pe Maximillian Costin (1888 – 1938) – cumnatul acestuia. Constantin este îmbrăcat în ținută militară, probabil în permisie în vara anului 1917 la Tescani pe terasa vilei Meri. Max Costin este îmbrăcat în ținută elegantă de vară: sacou deschis la culoare, pălărie, baston și țigaret.

sursa: http://clasate.cimec.ro/Detaliu_en.asp?tit=Fotografie--Fotografie-Constantin-Rosetti-Tescanu-si-Maximillian-Costin-vila-Meri&k=8FE778CBC5CC49649D9AD23780DD9354

Constantin Rosetti-Tescanu(1881-1933) cu Maximilian Costin(1888-1938), cumnatul său - soțul lui Nelly. Fotografia a fost realizată la vila Meri-reședința lui Constantin.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Constantin_Rosetti-Tescanu_%C8%99i_Maximilian_Costin-vila_Meri_%28Istorie%29_2441_08.06.2015_Fond_58699F2676D543C485D51366D2B14049.jpg

Constantin Rosetti-Tescanu (1881-1933); fratele Marucăi;este îmbrăcat cu un sacou ecosez cu tăietură elegantă, cămașă cu guler înalt, mustața tunsă scurt. Verso: Photographie Francis de Jongh-Lausanne; Avenue de Theatre 6.

sursa foto: http://clasate.cimec.ro/Detaliu_en.asp?tit=fotografie--Francis-de-Jongh--Fotografie-Constantin-Rosetti-Tescanu&k=2C23883E4C544F3B87B64FE6444C00DF

Despre Vila Meri: https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/01/vila-meri.html

Alte postări despre conacul de la Tescani din acest blog:

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/09/pe-urmele-familiei-rosetti-tescanu.html 

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/03/costache-rosetti-tescanu.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2019/11/alte-cladiri-cu-multe-amintiri-din.html

https://moinestipozitiv.blogspot.com/2020/02/regina-maria-la-tescani.html

Al. Gh. Doinaru (Alexandru Gheorghiu)

 

Fiul unor "gospodari de pe Valea Trotușului" (n. 22 februarie 1882, sat Văsiești, comuna Moinești, județul Bacău - d. 2 iunie 1933 Moinești, județul Bacău), după  cum se destăinuie într-una dintre povestiri, a absolvit cursurile primare și gimnaziale în localitatea natală, a urmat liceul la Bârlad și apoi la Universitatea din București unde și-a luat licența în drept.

Este avocat și magistrat în mai multe localități din Moldova, judecător în  comuna Càrligi, prefect al orașului  Ismail și primar al comunei Moinești 1915-1919.

În memoria colectivă  a rămas datorită activității sale publice și scriitoricești.

 

sursa foto și text:"Personalități moineștene" Cornel Galben

Două dintre cărțile sale se pot descărca și citi în format pdf din următoarele linkuri, unde veți găsi fragmente în care povestește despre locurile natale la sfârșit de secol XIX : 

„Călugărul Gherasim”

https://bcub.ro/lib2life/Calugarul%20Gherasim_Doinaru%20Alex%20Gheorghe_Bucuresti_1909.pdf

„Aventurile unui volum de poezii”

https://bcub.ro/lib2life/Aventurile%20unui%20volum%20de%20poezii_Doinaru%20Alex_Bucuresti_1908.pdf

Completez această postare cu o fotografie a lui „moș Alecu Gheorghiu Doinaru”, pentru care îi mulțumim doamnei profesor Rodica Ilioaia.  

 Ziarul Universul  nr.192 din 14.07.1936 

sursa Digiteca

Din ziarul „Foae Sătească” -1843

 Judecatoria tinutului Bacau. Marghioala fiica Lupului Balaci particularnic au vandut de veci jidovului Altâr sin Boroh Avrum o casa aflatoare in tinutul Moinesti pe loc cu bezmãn. Zapisul vanzarii s au intarit vremelniceste dar spre a sa face stiut legiuitilor pretendatori sa publica in termin de 6 luni.

Din ziarul „Foae Sătească” -1843

sursa Digiteca

„Foae sătească” - 1846.

 

"Isprăvnicia ținutului Bacău prin raport cu numărul 18101 înștiințează că zisul Iancu Haham din ținutul Moinești la 25 a trecutei luni septembrie trimis fiind de dl aga Nicu Ghica cu 2650 lei ca să-i ducă de la Moinești la satul Arămești din ținutul Romanului în trecere prin drumul din codrii Blăjeștilor, după ce au trecut puțin de moșia Băsești la locul numit codrii Sacriesului (?), ieșindu-i înainte 2 făcători de rele l-ar fi batut împungandu-l cu cutițele.....și i-au furat banii.”

https://www.facebook.com/photo?fbid=571518221856572&set=a.393551316319931

Din ziarul „Foae sătească” nr.50 din 15.12.1846.

Sursa Digiteca

Muscali la Moinești

 

, Între acestea cazacii se vâră prin toate cărările și strimtorile ducătoare cătră Ardeal. În 28/16 un pichet de cazaci veni cătră Brașov până în Predeal, o jumătate oară departe de carantină Temișului și după unele cercetări ce făcură își luară drumul earăș cătră Sinaia pe Prahova în jos. Cătră Turnu Roșu veniră cazacii până la Râul-Vadului unde stă comanda de frontieră, întrebară de pusețiunile trupelor austriacă, apoi se reîntoarseră cătră Câineni; eară (iară) în acel sat jurații au primit poruncă că să grămădească fân și porumb de ajuns pentru călărimea rusească ce este să ajungă acolo. Din această împregiurare, precum și din altele judecându-se dă cu socoteală, că nu toate trupele muscălești câte operaseră în România mică s-au retras cu Linpandi la Ploiești, ci că o parte bună din ele au rămas în ținuturile de cătră Râmnicul Vâlcei, Pitești și Argeș spre a fi aproape de Turnu Roșu. Cel puțin știrile care străbat din acele părți ne întăresc întru acest prepus. La Câmpulung în dreptul Branului încă se așteptau trupe muscălești în zilele acestea. -- În ținutul Moldovei de cătră pasul Ghimeș sau văzut pe la 21 iuniu un colonel rusesc din generalștab cu doi ofițeri subalterni, după care mai târziu veni încă și un general, carii apoi cercetară locurile de la Moinești spre Ghimeș. Mai în scurt muscalii spionesc și deseamnă (desenează) mai multe ținuturi și pasuri de-ale Ardealului. Cât ține de la Moinești și Copucești până la Roman stă o trupă că de 30 mii muscali cu călărime și artileriă (artilerie) multă".

Articolul este din anul 1854 din Gazeta Transilvaniei.

sursa Digiteca

Petrolul Moinești în anii de glorie

 

Iosef Theiler

 

La capătul ploii, a stat ieri (22 ianuarie 2023) Cimitirul Filantropia şi la capătul unui drum tocmai din Moineşti la Bucureşti am găsit moineşteni pe care i-am vizitat după multă vreme.

Cu ajutorul lui Alin Adler, administrator, am reuşit să găsim mormintele familiei industriaşului Iosef Theiler şi ale fiilor Hermann şi Albert Theiler, unde am adus pietricele tocmai de la Moineşti. Ne-a emoționat mult întâlnirea cu această familie atât de impresionantă pentru oraşul nostru!

Am reuşit să vedem şi casa mortuară, cu superbe detalii de baroque târziu şi Art Deco, iar la intrarea în Cimitir am aflat şi că pavajul este făcut din lemn, un detaliu pe care nu îl mai găseşti prea mult în noul Bucureşti.

În Cimitir sunt şi morminte ale unor personalităţi evreieşti ca Rosenthal, Iosif Segel Sava sau Julius Baraş. Cu siguranţă, ne dorim să ne mai întoarcem pentru a cerceta mai mult, într-o zi cu vreme mai însorită!

Călătorii de serviciu: Mihaela Rusu și familia

Fotografii și text: Bianca Pintilie

Mai multe fotografii pe pagina de Facebook a Fundației Leolam

https://www.facebook.com/Leolam.Foundation.Moinesti/posts/pfbid023sCU8r32mrfpZKbhRNC6LxCt4HHkPRG3MgWFE69CdvkFs73D21GjRrUXGsM4m9vJl

Carte de meșter

 

Acest document se află la Muzeul Național al Petrolului din Ploiești și prin amabilitatea personalului de acolo ne-a fost trimis online.

Update 15 iunie 2024

Mulțumită lui Mircea Dragomir și rudelor lui Simion Buruiană, avem următoarea fotografie a familiei Buruiană.

„Domnul Buruiană a fost căsătorit cu dna Catinca Pralea, din Solonț, sora străbunicului prietenei mele. Aceștia au locuit la Zemeș.”