Măzănăeşti – un sat dispărut de pe Tazlăul Sărat

„Unul dintre vechile sate amplasate în zona râului Tazlăul Sărat a fost Măzănăeşti, care a dispărut pe la începutul secolului al XIX-lea. Prezentăm mai jos câteva date referitoare la istoricul acestui sat.

Cea mai veche atestare documentară pentru istoria locului este din 12 martie 1399, când domnul Moldovei, Ștefan I, întărea proprietatea „unei Dușca, fata lui Toader, şi nepoţilor, pe două sate pe Tazlăul Sărat, anume Dolieştii şi Liontenieștii și jumătate din Măzănăești și jumătate din Poiana Călugăriţii, ca toate aceste<a> să le fie uric cu tot venitul" (subl. n.). La 19 februarie 1412, satele Dolieştii (Doleștii) şi Leontineştii au fost dăruite de Alexandru cel Bun (1400-1432), lui „,Roman diac fiul [...] de la Neamţ [...] să-i fie uric cu tot venitul [...]", care va fi fost poate din neamul acelei ,,Duşca, fata lui Toader", citată mai sus.

Satul Dolieşti nu mai există în prezent. El era amplasat între Leontineşti şi Berzunţi, iar Măzănăeşti a dispărut la începutul secolului al XIX-lea, fiind localizat de noi, prin cercetări arheologice de suprafață, pe pârâul Șoșa, afluent al pârâului Cernu.

Locul Poiana Călugăriţii (toponimul se referă probabil la o așezare monahală) a fost localizat de Episcopul Ioachim (Ioan Mareş) Vasluianul, pe malul pârâului Ruja, afluent al râului Tazlăul Sărat, în satul Măgirești, în zona actualei biserici din Măgirești, tradiția locală păstrând toponimul'. Satele amintite sunt mai vechi de perioada descălecatului, fapt deosebit de important.”

 

Fragmente din studiul „Măzănăeşti – un sat dispărut de pe Tazlăul Sărat” realizat de Ion Mareș și publicat în Revista „Carpica” nr.45, pe care o găsiți online.